La doar 40 de kilometri de Cluj – Napoca, în satul Racatau, oamenii par a trai dupa alte reguli. Majoritatea dintre acestia nu au nici cea mai vaga idée despre ce înseamna votul uninominal, nu îi intereseaza alegerile parlamentare din noiembrie sau nici macar nu stiu ca acestea vor avea loc.
Situata la aproximativ 40 de kilometri de Cluj – Napoca, comuna Maguri Racatau se afla pe valea Somesului Rece si este formata din trei sate: Maguri, Racatau si Muntele Rece, fiecare formate, la rândul lor, din numeroase catune. Cu o populatie de aproximativ 2.400 de locuitori, multi dintre acestia pensionari, comuna nu se afla printre cele mai evoluate. Principala ocupatie a locuitorilor este prelucrarea lemnului în faza primara – scânduri grinzi – si cresterea animalelor. Aici se mai pastreaza si acum fenomenul de transhumanta; la mijlocul lunii mai crescatorii de animale pleaca cu ele la munte si se întorc în luna septembrie, înainte de începerea anului scolar. Nenumarate sunt frumusetile pe care le ofera muntele si comuna Maguri Racatau. Natura se armonizeaza întru totul cu felul muntenilor de a trai. Din pacare, aici, într-un satuc uitat de lume, informatia ajunge mai greu, iar câteodata deloc. Cu aproape doua luni înainte de alegerile parlamentare, reporterii Gazetei de Cluj au vizitat comuna de la munte pentru a vedea cât de informati sunt oamenii de acolo despre alegerile din noiembrie.
Înteleptii satului
Cu o saptamâna înainte de începerea cursurilor, scoala din Racatau este pustie. Doar portarul, care fumeaza linistit, animeaza locul. Foarte amabil, ne conduce în biroul directoarei. Dar dânsa este „apolitica” si pe deasupra nu este de prin partea locului. Face naveta de la Cluj – Napoca, iar pe oamenii satului îi cunoaste prea putin pentru a ne spune ce vrem sa stim. Plecam mai departe. La Primaria din Racatau primarul nu e de gasit, dar “vicele” e bucuros sa stea de voba cu noi. Numai ca nu e “la curent cu alegerile astea. Nici nu stiu cine candideaza de aici, de la noi. Înca nu am aflat. Dorintele oamenilor nu le stim la fiecare în parte”, declara acesta. În speranta ca vom afla mai multe am stat de vorba cu secretara Primariei. “Nu mai stiu în ce ziar am citit ca vor fi 11 colegii. Eu nu am voie sa ma implic în politica, stiti. Ma ocup doar cu organizarea. De mine tine partea tehnica, desfasurarea votarii”, ne-a spus aceasta. Ar fi fost bucuroasa sa stea de vorba mai mult cu noi, sa ne dea mai multe amanunte, doar ca nu prea avea nimic de spus. Nici despre politica nu stia prea multe, iar despre alegerile din noiembrie mai nimic.
Vesnicia s-a nascut la…birt!
Peste drum de scoala, la un birt, trei sateni povestesc la o bere. “Politica ne lasa reci. Toti bine mintesc. Mie sa îmi mearga bine, de astia nu ma intereseaza. Si pe deasupra, multi dintre oameni nu stiu de voturile astea de acum”, spune într-un suflu unul dintre acestia. “Stiti cum e? Ca în bancul acela… Trecutul îl stii, prezentul îl vezi, de viitor nu ne intereseaza”, se amuza altul. “Mai bine mergeti sa vorbiti cu alti oameni, ca aici nu o sa aflati prea multe. Dar aveti grija daca mergeti în Maguri, caci s-ar putea sa va întoarceti cu o brisca. Dar nu în buzunar, ci în spate”, spune sateanul râzând în hohote. Am plecat de la birt, ce-i drept, putin înspaimântati, dar am aflat curând ca satenii din Racatau sunt printre cei mai pasnici oameni. În Maguri nu am îndraznit sa urcam. Câteva sute de metri mai sus, la un alt birt, trei barbati, toti trei Vasile, beau bere si povestesc. Desi la început aveau unele reticente fata de “astia de la ziar”, curând s-au simtit în largul lor si ne-au povestit, la modul cel mai sincer, parerile si nemultumirile lor. “Uninominalul ala e bun. Poate mie îmi place partidul, dar nu îmi place persoana. Sau îmi place persoana, dar nu partidul. Vedeti dumneavoastra, noi suntem de la munte, dar nu suntem redusi”, spune Nicolae Roba. “Nicolae, gresesti! Io îi vad pe toti ca nu fac nimic si nu vreau. Nu domn’le! Nu vreau”, îl întrerupe Nicolae Hristea. Nu am înteles sigur ce nu voia domnul Nicolae, dar nu am reusit sa îl întrebam pentru ca primul Nicolae, prins în discutie continua: ”Ma Nicolae; Câta pensie ti-a dat tie Basescu? Trei milioane, nu? El a zis ca nu sunt bani. Pesedeul acum a propus sa se mareasca cu 20 %. Asa, frate! Vrem ceva mai bun. Ca astia nu au facut nimic. Am 33 de ani de munca si acum, cu marirea asta, am 400 de lei pensie. Parlamentul, baga-l-as în… Aia de acolo ar trebui sa se gândeasca..or sa ajunga si ei batrâni si cu banii astia nu o sa faca nimic. Nesimtitii stau si citesc ziare si dorm pe scaune în cladiri ridicate de noi. Stau câteva ore si iau o gramada de bani.” Cel de-al treilea Nicolae, de data aceasta Negrea, antrenat de discutie, izbucneste: „Astia ar trebui gazati. Cum a facut Antonescu cu tiganii. Un vapor de carton si gata. Nici portarul sa nu mai ramâna. Sa vina Vladimir (Vadim, n.r.) sa-i împuste pe toti”! Încet, încet, discutia a devenit din ce în ce mai aprinsa. Chiar daca satenii nu erau la curent cu ultimele noutati ce privesc viata politica din România, lucru care îi interesa câtusi de putin, erau bucurosi ca în sfârsit a venit cineva sa îi asculte, sa îi întrebe cum le merge, care le sunt dorintele. “Am auzit ca în campanie vor sa lucreze doar trei zile pe saptamâna. Ce treaba e asta? Arde-i-ar focu! Asta-i escrocherie. Si în restul saptamânii ce fac? Se pregatesc sa fure? Toti sunt hoti acolo“, se aprinde Nicolae Roba. “Nicolae, nu-i fa hoti ca sa documentezi dupa aia”, vine în replica Nicolae Hristea. “Stiti ce? La noi degeaba vin astia cu povesti ca unii oricum nu întelegem. Mai ales eu”, continua acesta, frecându-si mâinile muncite si aprinzând înca o tigara.
“Grasanii inutili”, concediati
Desi discutia cu cei trei sateni a luat diferite turnuri, fiecare sustinându-si punctul de vedere cu îndârjire, un lucru e cert. Toti trei sunt de acord asupra faptului ca parlamentarii nostri sunt prea multi si inutili. Ca acum ar fi nevoie de un nou Antonescu sau macar de un Vlad Tepes cât de mic, care sa îi nimiceasca pe toti. Sa vina în locul lor altii noi si mai tineri. Tocmai din acest motiv nici nu vor merge la vot. Îl sustin pe Vadim Tudor si ar vrea sa îl vada într-o functie mare, din care în 48 de ore sa concedieze cel putin 100 de “grasani inutili”. “Nicolae, lasa-ma sa vorbesc si eu! Stai ma ca nu încap de tine. Stii ce zic eu, ma Culita? Sa nu mai înjuri pe atâta! Pe cine înjuri acuma? Lasa ma ca nu murim noi. Ne e bine si asa rau. Cât ai zis ca ai pensie? Patru milioane? Ce-ti mai trebuie? Mie îmi ajunge si de o berica. Numai sa nu fiu beteag, Doamne fereste! Sanatate!”, încheie Nicolae Hristea închinând berea ce-o avea în fata. Sau cum zicea Eugen Simion: „As vrea ca oamenii politici sa-si aminteasca mai des, nu doar în preajma alegerilor, de taranii nostri care au reprezentat si care poate ca mai reprezinta înca România profunda. Aceea pe care au prins-o în opera lor: Creanga, Slavici, Goga, Sadoveanu, Rebreanu, Blaga, Marin Preda..”
Adina Fartusnic