Scrisoare adresată Doinei Cornea, găsită „rătăcită” printre documentele UBB din anul 1989: ”Dacă voi muri să rămână aceste rânduri un simbol al vieții mele, hărțuielii, torturii și exploatării în România!”

Cu ocazia Zilei Recunoștiinței la Universitatea Babeș-Bolyai, pe 16 decembrie 2019, când s-au împlinit 30 de ani de la începutul Revoluţiei române din decembrie 1989 a fost prezentată de către academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul universității o scrisoare care a fost trimisă Doinei Cornea de către Visarian Odochianu. Scrisoarea a fost descoperită de fizicianul Simion Simon, directorul Institutului de Cercetări Interdisciplinare în Bio-Nano Ştiinţe al UBB.

Scrisoarea a fost trimisă Doinei Cornea de Visarian Odochianu, muncitor dizident din Braşov. Deşi Doina Cornea fusese dată afară de aproape şase ani din Universitatea Babeş-Bolyai, scrisoarea a fost expediată pe adresa universităţii, având-o drept destinatar, în interiorul plicului, pe Doina Cornea. Scrisoarea a fost găsită „rătăcită” printre documentele universităţii din anul 1989. Sigur nu a ajuns la Doina Cornea.

Expeditorul scrisorii, Visarian Odochianu venise la muncă la Braşov din zona Dornelor prin anii 1970. Suspectat de acţiuni duşmănoase (probabil scrisori care semnalau abuzuri), a fost anchetat şi presat să plece din Braşov. Cu nici doua săptămâni înaintea revoltei de la Braşov (15 noiembrie), Odochianu a fost trimis spre internare psihiatrică la Suceava. Autorităţile probabil simţeau că o revoltă va izbucni şi doreau să-i elimine pe potenţialii lideri.

Odochianu a rămas în judeţul Suceava de unde i-a scris Doinei Cornea. Scrisoarea poartă stampila poştei de sosire în Cluj. Dovada că a ajuns la secretariatul Rectoratului UBB este o altă stamplilă cu numele: Prof. Corneliu Iureş, secretarul General al Rectoratului în acel an 1989. Pe plic, data poştei este 12.2. 1989. Scrisoare propriu-zisă este datată 20.I.1989.

Lunga scrisoare (11 pagini) o înfăţişează pe Doina Cornea drept un pol al speranţei pentru adevăraţii luptători anti-comunişti din România, destui fără multă carte, dar cu o voinţă fantastică, care şi-au riscat la propriu viaţa în confruntarea cu Securitatea (şi Miliţia), cerând respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane. Scrisoarea reflectă starea precară de sănătate a celui torturat de Miliţia/ Securitatea Braşov, cu concursul unor cadre medicale, dar şi voinţa de a continua lupta cu riscul asumat de a fi omorât de către serviciile regimului comunist. Prin acestă scrisoare, un adevarat erou, necunoscut până acum, al luptei anti-comuniste din România începe să intre în istorie.

Sau avem de a face cu o mistificare. Numele Doinei Cornea a fost scris cu alt pix, dar de aceeaşi mână. El a fost adăugat după redactarea lungii scrisori. Aceasta – via Doina Cornea – trebuia să ajungă la Opinia Publică Mondială. Cu numele Doinei Cornea înscris ulterior în scrisoarea trimisă tocmai pe adresa instituţiei din care Doina Cornea fusese dată afară în urmă cu aproape şase ani, scrisoarea lui Odochianu are toate atributele unei provocări menite a-i îngreuna situaţia Doinei Cornea. Caz în care, cineva din universitate a ajutat-o pe Doina Cornea, „rătăcind” scrisoarea, care nu a ajuns astfel mai departe la autorităţile regimului comunist.

Sau, pur şi simplu, scrisoarea reflectă simplitatea, vecină cu sinuciderea, a celora care într-adevăr nu mai suportau regimul comunist.

Scrisoarea ce a fost trimisă Doinei Cornea de către Visarian Odochianu

”Către,

Opinia Publică Mondială

Subsemnatul Odochianu Visarian născut la data de 6 VI- 1954 în Loc. D. M. , sat Sunători Jud. Suceava și angajat I. J. T. L. Brașov din anul 1975 vin în fața dvs. prin această sesizare prin care să vă aduc la cunoștință despre unele abuzuri care s-au comis împotriva mea de către unii medici în colaborare cu cei de la miliția municipiului Brașov, abuzuri care continuă din partea celor de la miliția loc. Dorna – Arini și Vatra Dornei . La data de 8 August 1987 în jurul orei 6 dimineața (înainte de a pleca la servici) mi-a bătut cineva la ușă! Când am deschis ușa era Plt. Morărescu de la miliția municipiului Brașov!Vreau să mai precizez că am locuit la căminul de nefamiliști al Intreprinderii județene de Transport local Brașov din strada Aleia Constructorilor Bl. 20, ap. 42, împreună cu Dobre Ștefan angajat al aceleiași intreprinderi!.. Plt. Morărescu a și mințit că a venit cu un Procuror Militar de la București care ar vrea să stea de vorbă cu mine împreună cu comandantul miliției județene (Col. Proca). Eu știam precis că spune minciuni dar m-am dus până la urmă mai mult de silă decât de bună voie și când am ieșit afară din bloc era și Sergent Major Vlase și o mașină (aro) de miliție cu care m-au dus până la miliția municipiului Brașov! Plt. Morărescu a dat telefon la intreprindere și le-a spus despre mine că sunt la miliție și că o să întârzii puțin de la program! Pe urmă m-a dus la căpitan Drăgan care a spus amenințător ,,Eu sunt și Procurorul și Colonelul! Pe urmă a spus că o să mă ducă undeva pentru vreo 2 săptămâni (?!) După aceea m-au luat iar în primire cei 2 subofițeri care m-au dus cu o mașină până la spitalul de psihiatrie din str. Mihai Eminescu din Brașov la dr. Rișca Emil!.. Dr. Rișca a început ca să vorbească în bătaie de joc cu mine afirmând printre altele că aș suferi de ceva boli mintale că de altfel nu aș fi scris atâtea sesizări atât în țară cât și în străinătate. Dacă a văzut că nu prea are putere de convingere de unul singur a mai chemat vreo 3 subordonați de-ai lui cu care m-au torturat împreună! Pe urmă dacă au văzut că tot nu prea au succes au chemat mai mulți acolo vreo 10-15 printre care și 2 portari și care împreună cu milițienii m-au dus forțat în altă cameră m-au pus jos și m-au călcat în picioare! Erau atâta de cruzi ca animalele sălbatice! După aceea mi-au mai făcut vreo 2 injecții pentru adormire așa că m-am trezit a 2-a zi când am văzut că sunt legat de pat! Mai țin minte ca prin vis că m-am trezit și peste noapte din cauză că aveam o sete supraacută și strigam cât puteam: apă  apă apă, da apă nu mi-a dat intenționat ca să-mi distrugă organismul. Tot a 2 –a zi m-au dezlegat și am văzut că aveam mai multe vânătăi pe tot corpul și 2 răni mari (una la gamba stângă și una la spate) la care eram deja pansat ! Am stat vreo 4 săptămâni la acest spital în calitate de ostatic și am fost tratat cu tortură, droguri, tranchilizante și, și nu în ultimul rând cu sete din care cauză am slăbit peste 20 de kilograme față de greutatea normală a mea care am avut-o înainte de internarea abuzivă!… După vreo 2 săptămâni dr. Călinescu mi-a zis că dacă se vindecă rănile î-mi dă drumul acasă dar rănile nu s-au vindecat!… M-au mai pansat niște asistente la interval de 4-5 zile dar degeaba!… După vreo 4 săptămâni au venit Sg. Maj. Scurtu și cu Plt. Maj. Morărescu de la miliția municipiului cu o salvare și m-au dus forțat la Suceava! Cei de la spital mi-au dat hainele ca să mă îmbrac dar î-mi lipseau maieul și chiloții și ciorapii și pixul din buzunar și banii din portofel și cele 2 legitimații (de servici și de la cămin) și cartela de alimente și niște chitanțe ș. a. m. d. Eram mai rău ca după război! 

Eu nu am vrut ca să plec în așa un hal dar Sg. Maj. Scurtu m-a luat mai mult cu forța spunându-mi printre altele că îmi cumpără el chiloți de la Suceava dar  bineînțeles că nu s-a ținut de cuvânt ci el a promis din interes pentru că vrea ca cu aceeași salvare să o ducă și pe nevastă-sa care era gravidă și avea concediu prenatal și vrea ca s-o ducă la părinții ei undeva prin jud. Iași! Am plecat așa cum am fost mai mult forțat decât de bună voie și cu aceeași salvare au mers cei 2 polițiști și cu nevăstă-sa lui Sg. Maj. Scurtu. și o asistentă medicală de la spitatul lui Rișca Emil! 

Am ajuns la Suceava și m-am dus la un magazin cu Plt. Morărescu și mi-am cumpărat chiloți și maieu iar după aceea m-au dus la spitalul de psihiatrie din cartierul Burdujeni intenționând ca să mă transfere acolo dar în ciuda tuturor insistențelor și spre satisfacția mea directoarea spitalului nu a acceptat internarea abuzivă spunându-le că nu vrea ca să încalce drepturile omului și nici legile țării! Pe urmă m-au dus, iar cu salvarea în oraș și Plt. Morărescu a luat buletinul meu de identitate și s-a dus ca să-l predea la miliția județeană Suceava dar în ciuda tuturor insistențelor nici cei de la miliție nu au vrut ca să primească buletinul meu de identitate deoarece au observat că este vorba despre ceva abuzuri și că nu au nici un motiv întemeiat!  

Pe urmă Plt. Morărescu a dat telefon la miliția municipiului Brașov și ia spus lui Cpt. Brebenel că nu vor să mă primească nici cei de la spital nici cei de la militie și Cpt. Brebenel a spus ca să mă ducă înapoi la Brașov dar ei nu m-au dus ci au mai dat telefon și la dr. Rișca care la rândul lui a dat telefon la spitalul din Suceava și a insistat dar în ciuda tuturor insistențelor directoarea spitalului nu a acceptat internarea abuzivă spunându-le că nu vrea ca să încalce legile țării și nici drepturile omului ! De la un timp directoarea spitalului a observant că polițiștii deveniseră cam agresivi (mai ales Serg Maj Scurtu) și a mai observant că era târziu și se înnoptase și că eu eram mort de oboseală și mi-a spus că dacă vreau pot să rămân ca să dorm acolo la spital și să merg a 2-a zi cu trenul la Brașov! Eu am acceptat această propunere deoarece eram mort de oboseală și polițiștii încă au fost de accord  deoarece ei trebuiau ca la venirea spre Brașov să se abată de la traseu și să meargă pe la socrii lui Sg. Maj. Scurtu undeva prin jud. Iași și nu au vrut ca să știu eu exact pe unde merg ei ! 

Nevastă-sa lui Sg. Maj. Scurtu care era însărcinată î-și pierduse și ea răbdările ! Am rămas și am dormit la spital iar a doua zi m-am sculat și după ce le-am dat o declarație la cei de la spital am plecat cu trenul la Brașov și am ajuns seara târziu după ce înnoptase și am dormit la un prieten și coleg de serviciu, iar în ziua următoare m-am sculat și m-am dus pe la intreprindere și am stat de vorbă cu directorul și am făcut cerere pentru restituirea salariului pe luna Iulie 87 și am mai stat de vorbă și cu colegii care nu prea mă mai recunoșteau deoarece, din cauza tratamentului inuman care mi s-a aplicat cu forța slăbisem foarte mult! Unii colegi mă întrebau : Cine te-a mutilat în așa un hal Visariane ? Dar nu am avut noroc ca să fiu liber până în ziua următoare  ca să-mi scot banii de la casierie deoarece după masă m-am dus pe la blocul unde locuiam și m-a prins Serg. Maj. Scurtu care după ce în mod abuziv a pătruns în locuința mea (fără ca să aibă mandat de percheziție) și mi-a mai luat cu forța niște scrisori pe urmă m-a dus la militie la Plutonier Morărescu. iar mai târziu m-au dus amândoi cu o mașină până la spitalul de psihiatrie din str. Mihai Eminescu!… Dr. Iacob Georgeta era medic de gardă atunci care mi-a luat hainele și mi-a dat niște pijamale așa că din nou am ajuns pacientul lor sau mai bine zis victima lor ! M-au mai ținut acolo vreo 5 zile timp în care mi-a mai aplicat o doză mai slabă de tratament inuman iar, după aceea au venit iar Serg. Maj. Scurtu și Plt. Morărescu de la militie cu o salvare și iar m-au dus forțat la Suceava ! A mai venit și aceiași asistentă medicală care a venit și prima data ! 

De data aceasta polițiștii aveau niște pachete în salvare iar mai târziu am aflat cu  groază că erau o mare parte din hainele și lucrurile mele pentru care muncisem toată viața! Ca urmare polițiștii mi-au violat apartamentul în lipsa mea și mi-au descuiat cele 2 geamantane și geanta diplomat unde aveam piese electronice în valoare de zeci de mii de lei și mi-au rupt încuietoarele la cele 3 vestiare (care aveau lacăt) și mi-au împachetat o mare parte din hainele și lucrurile mele dar multe din lucruri lipsesc mai ales piese electronice în valoare de aproximativ 8000 lei ! M-am gândit cu groază cum niște mafioți au ajuns să se folosească de toată agoniseala mea de-a lungul anilor! Când am ajuns la Suceava m-au dus iar la același spital de psihiatrie din cartierul Burdujeni dar de această data directoarea spitalului nu sa mai împotrivit ca prima data (din cauză că au intervenit alți mafioți) și mi-a făcut internarea ! Eu de asemenea nu m-am împotrivit deoarece pot să afirm fără teamă de a greși că eram mai mult  mort decât viu.

Nici nu mai puteam să vorbesc aproape de loc! Aceasta s-a întâmplat la data de 10  septembrie 87 și am stat internat la acest spital până la data de 20 IX 1987 dar tot am avut un pic de noroc deoarece în acest spital am găsit ceva oameni cu mentalități mai sănătoase și în cele 10 zile cât am stat acolo nu am fost tratat cu nici un fel de tratament psihiatric deoarece au observant că nu sunt bolnav psihic dar în schimb m-au dus zilnic cu salvarea la policlinica județeană secția chirurgie unde mi-au pansat zilnic rănile ! Tot în aceea zi de 10 Septembrie polițiștii (mi-au dat în primire o parte din hainele și lucrurile mele care le aveau asupra lor dar mi-au spus explicat că dacă semnez cu obiecțiuni (așa cum am făcut altădată) ori îmi pun capăt zilelor sau dacă nu le aruncă undeva sau le dă foc la toate hainele și toate celelalte lucruri în așa fel ca să nu le mai văd niciodată așa că (împotriva voinței mele) am fost forțat de împrejurări ca să semnez fără obiecțiuni ! Subofițerii mi-au mai spus printre altele : Ai văzut că nici atunci când ai semnat cu obiecțiuni tot nu s-au luat aici un fel de măsuri deoarece noi cei de la militie suntem considerați organe represive. 

Într-un fel aveau dreptate (în felul lor ) deoarece atunci când mi s-au restituit cu forța de către Cpt. Drăgan 3 poze false care nu corespundeau nici la dimensiune, nici la claritate cu cele originale am semnat cu obiecțiuni dar tot nu s-au luat măsurile ce se impuneau !…Vreau să mai precizez că prima dată când am fost adus la Suceava am aflat (de la directoarea spitalului din Suceava ) că dr. Rișca cu de la sine putere (nu m-ar fi pensionat fără ca să mă treacă prin comisia de pensionare și fără să fi mai avut măcar o zi de concediu medical încă din anul 1980 !.. Tot atunci am mai aflat că dr. Rișca cu de la sine putere m-ar fi încadrat în decretul 313 ca presupus bolnav periculos fără ca să aibă alte declarații în acest sens de la rude, vecini, colegi așa cum spune decretul 313, dar a doua oară când am fost adus la Suceava mi-a dat în scris  tot de către dr. Rișca că sunt scos din decretul 313! Pe data de 20 septembrie 1987 am fost transferat la spitalul din Vatra Dornei secția chirurgie unde am fost internat și unde mi-au curățat și pansat cele 2 răni. Rana de la picior s-a vindecat mai repede deoarece a fost mai mică dar rana de la spate dacă au văzut medicii chirurgi că se vindecă foarte greu pe la mijlocul lunii noiembrie mi-au pus o plastie adică mi-au pus o bucată de piele din altă parte a corpului la rană așa că nu se mai vindecă niciodată cum a fost, așa că am rămas mutilat pentru toată viața din cauza cruzimii dr. Rișca Emil, a portarilor săi și a polițiștilor!… Pe data de 1 Decenbrie 1987 mi-a făcut ieșirea din spital iar pe biletul de ieșire scria ca să merg la control după 10 zile iar din 2 în 2 zile să merg la pansat! Am fost și la control și am fost și la pansat de mai multe ori așa că pot să vă aduc la cunoștință că am fost la pansat peste 2 luni de zile de la data externării adică peste (șase) luni de zile de la data agresionării!… Încă de când am fost la spitalul din vatra Dornei am scris pe la mai multe unități de Procuratură de la Suceava, Brașov și București și până la urmă am primit un răspuns de la Procuratura Militară Brașov cu un nr. de înregistrare 73. VIII din data de 11 04. 1988 în care scrie: Vă facem cunoscut că faptele sesizate de dvs. împotriva Dr. Rișca Emil, dr. Moga Alexandra și a unor subofițeri de miliție au fost amistiate prin art. 1 din decretul nr. 11 din 25. 01. 1988 și pentru eventualele pretenții vă puteți adresa instanțelor de judecată cu acțiune civilă ! De atunci și până acum m-am adresat mai multor unități de judecătorie dar până acum nu am primit nici un fel de răspuns categoric ci m-au trimis de la unul la altul ca să treacă timpul iar, iar pe fondul acestei trageri de timp abuzurile și hărțuiala continuă din partea celor de la miliția Dorna Arini, Șarul Dornei și Vatra Dornei ! Cei de la miliția Dorna Arini mi-au returnat buletinul de identitate peste 5 luni de zile fără ca să aibă nici un fel de motiv intemeiat iar când mi l-au eliberat mi-au pus un număr suspect așa cum se pune la pușcăriași! Când mi-au eliberat buletinul de identitate am fost forțat ca să dau declarații false în care să scriu că nu mai am nici o pretenție cu toate că am fost pe deplin conștient că este numărul suspect ! Tot în legătură cu buletinul aș vrea să vă aduc la cunoștință că ma controlat un subofițer de miliție și când a citit seria B.I. nr. 089306 m-a întrebat unde am făcut pușcărie și pentru ce ? Eu i-am răspuns că nu am făcut pușcărie niciodată pentru că acesta era adevărul dar subofițerul mi-a vorbit urât și amenințător spunând printre altele: Mă dă-te dracului că dacă nu spui că ai făcut pușcărie mergi cu mine,, ! Dacă am văzut că nu o pot scoate la capăt cu el i-am arătat răspunsul de la Procuratura Militară Brașov din data de 11. IV. 1988 în care scrie că și cei de la spital și cei de la miliție au fost amixtiați prin art. 1 din decretul 11/26. 01. 1988 , dar ia trebuit aproape o jumătate de oră ca să citească această frază deoarece cred că nu greșesc cu nimic dacă spun că era beat și mai erau și altele (probabil că nu avea cei 7 ani de acasă) dar după ce a citit a început ca să mă măsoare de la cap până la picioare ! Vaș mai aduce la cunoștință că într-o noapte am fost atacat de 2 borfași care probabil au fost cei de la miliția Dorna Arini ! În afară de aceasta pl. Maj. Andrei m-a încadrat în mod abuziv și ilegal în decretul 21/69 art 4 litera d insultându-mă că nu aș avea de lucru cu toate că călăii m-au călcat în picioare și m-au nenorocit pentru toată viața și cu toate că în momentul de față sunt pensionar dar după ce am scris pe la mai multe unități de Procuratură au spus că, m-au scos din decretul 21/69 și au recunoscut că acesta este un abuz dar mie nu mi-a dat nimic în scris ! Am să vă scriu pe scurt despre abuzurile care s-au făcut din partea celor de la milițiea municipiului Brașov în legătură cu buletinul de identitate și anume am să încep cu data când am fost dus de către sg. Maj. Vlase la căpitan Brebenel din cauză că am fost în audiență la Consiliul de Stat pentru rezolvarea unor probleme personale ! Căpitan Brebenel a început să zbiere la mine ca, un leu turbat spunând printre altele : ,,Nebunule cum ai îndrăznit ca să mergi în audiență la președintele țării ? Eu am început ca să-i răspund frumos și civilizat că dacă am fost în audiență la Consiliul de Stat nu am încălcat nici o lege deoarece acolo este program zilnic de audiență cu publicul și dacă am fost, am fost pentru rezolvarea unor probleme personale pe care nu le-am putut rezolva la Brașov de ani de zile dar eu dejaba vorbeam deoarece cpt. Brebenel răcnea cât putea ca să tac ! Adică el punea întrebări dar eu nu aveam voe ca să-i răspund ca și cum aș fi fost vinovat ! Cpt. Brebenel se conducea după logica când vorbești cu mine tu să taci ! Este o așa zisă logică a unei așa zise civilizații bazate pe exploatare , forță și intimidare! Pe urmă cpt. Brebenel a mai spus: ,,Nebunule te-aș călca în piciore și te-aș nenoroci dar știu eu de ce ai noroc! Pe urmă a mai spus ca să-mi fac lichidarea de la intreprindere în 2 zile și să plec din Brașov la Moldova la Vatra Dornei că a 3 a zi dacă mă mai prinde prin Brașov mă arestează! Ma mai trimis și la Sg. Maj. Vlase care mi-a luat amprentele la mâini (parcă aș fi fost hoț nu luptător pentru dreptate ) și m-a dus și m-a fotografiat și pe urmă mi-a reținut buletinul de identitate! Eu m-am dus la directorul intreprinderii IJTL Brașov domnul dr. Ing. Folea Valentin cu o cerere în care am specificat că am nevoie de o lună de zile de concediu fără plată pentru a-mi căuta de lucru la Vatra Dornei sau în altă localitate din Țara Românească pentru că cei de la miliție în special cpt. Brebenel nu vrea ca să mă mai lase ca să lucrez la IJTL Brașov fără ca să aibă vreun motiv întemeiat și fără ca eu să fi încălcat vreo lege ! 

Domnul director Folea a spus că nu îmi aprobă concediu fără plată și nici transferul nu mi-l dă numai că așa că vrea cpt. Brebenel deoarece nici viza de Brașov nu mi-a anulat-o și mai mult cu atât nu aveam nici o abatere la intreprindere de peste 11 ani de zile de când eram angajat ! Mie mi-a convenit acest răspuns și am scris o sesizare de vreo 4-5 pagini adresată cpt. Brebenel și celorlalți de la miliția municipiului Brașov în care am specificat că domnul director Folea nu vrea ca să-mi aprobe concediu fără plată și nici într-un caz nu pot ca să fac lichidarea de la IJTL Brașov deoarece pe urmă nu am unde să mă mai angajez și atunci tot unii colegi de-ai lor de la miliție m-ar fi luat la întrebări că din ce cauză nu lucrez și că sunt vagabond ! M-am dus cu sesizarea și am dat-o lui sg. Maj. Vlase dar nu a vrut să îmi dea nr de înregistrare așa cum am cerut eu ci a luat sesizarea și s-a dus și a arătat-o pe la colegi și pe la superiori și m-a lăsat să stau afară și să îngheț de frig vreo 3-4 ore. Aceasta s-a întâmplat cam pe data de 28 sau 29 Decembrie 1986 ! După vreo 3-4 ore de așteptare a venit sg. Maj. Vlase cu sesizarea și a spus că a arătat-o lui Colonel Stancu (șeful municipiului) și a zis că a spus că nu mai vrea ca să mă trimită din Brașov numai așa fără ca să încalc nici o lege doar că am fost în audiență la Consiliul de Stat așa că a spus sg. Maj. Vlase că să-i dau o declarație precum că nu mai plec de loc din Brașov până la data de 5-6 ianuarie 1987 dată când trebuia ca să merg după buletin ! (Vasăzică de prima dată au spus ca să plec din Brașov iar a doua oară au spus ca să nu mai plec deloc) Toate acestea le-au făcut împotriva voinței mele pentru a mă hărțui și a mă distruge cu toate, că eu nu am făcut nici un fel de faptă ilegală și doar atâta am cerut respectarea drepturilor omului ! Eu i-am dat declarație chiar împotriva voinței mele că nu am avut ce face și pe urmă m-am dus la intreprindere și mi-am căutat de lucru ! După data de 6. I. 87 m-am dus după buletin dar în zadar ! Când îl găseam pe Sg. Maj. Vlase î-mi spunea că buletinul este la pl. Maj. Morărescu când îl găseam pe pl. Morărescu îmi spunea că buletinul este la Sg. Maj. Vlase! Dacă îi găseam pe amândoi î-mi spuneau că buletinul este la camera sectoristului din cartierul Tractorul ! Dacă mergeam la camera sectoristului îmi spunea că buletinul este la miliția municipiului ș. A. ș. M. D. Din cauză că nu am avut buletinul de identitate am mai avut și alte necazuri ceea ce m-a determinat ca într-o miercuri pe data de 28 I 1987 să mă duc în audiență la Procurorul Șef  de la Procuratura județeană Brașov despre care aș putea să spun că mi-a plăcut ! Avea o atitudine democratică, omenească, înțelegătoare și după ce i-am spus totul de la a la z ce mi s-a întâmplat mi-a spus că buletinul de identitate trebuie ca să mi-l dea deoarece este un act personal și nu au voie ca să mi-l rețină numai așa fără nici un motiv și dacă subofițerii nu vor ca să mi-l dea și dacă nici nu mă lasă ca să intru în audiență la Colonel Stancu (șeful municipiului) ,, atunci să-i scrii o sesizare lui Col. Stancu și să îi scrii că noi cei de la Procuratură am zis să-i scrii! I-am mai spus Procurorului Șef că am niște probleme personale de rezolvat dar că cei de la miliție în special Cpt. Brebenel a spus să nu mai scriu nicăieri ( parcă aș fi prinzonier de război) .

Procurorul șef mi-a spus că ori cine are voie să scrie adică să facă sesizări și reclamații din cauză că unii mafioți cum ar fi dr. Rișca nu respectă legile țării și a mai spus că: ,,chiar dacă la unii cetățeni nu le plac legile țării au voie ca să scrie și să facă sesizări și reclamații și propuneri  pentru că și legile astea au niște ,,lacune și din această cauză se mai schimbă unele legi deoarece cetățenii fac fel de fel de sesizări și propuneri ! Pe urmă a mai spus : ,,Eu chiar dacă sunt Procuror Șef nu pot schimba o lege ci mai degrabă dvs. mai mulți cetățeni care sunteți într-o anume situație dacă faceți sesizări și propuneri de la un timp se schimbă legea respectivă,, ! Pe urmă a mai spus ca să mă duc în audiență și la Procuratura Militară Brașov care este în aceeași curte! M-am dus și acolo și m-a primit în audiență un Procuror Militar cu gradul de Maior care după ce i-am spus despre ce este vorba a spus că împărtășește aceleași puncte de vedere cu cel al Procurorului Șef de la Procuratura Județeană adică că cei de la miliție nu au voie ca să-mi rețină buletinul de identitate, deoarece este un act personal și dacă subofițerii nu vor ca să mi-l dea și dacă nici nu mă lasă ca să intru în audiență la Colonel Stancu ,,să-i scrii o sesizare lui Col. Stancu și să-i scrii că noi de la Procuratura Militară  am zis să-i scrii !..,, Înarmat cu aceste informații m-am dus acasă și m-am apucat de scris și i-am trimis o scrisoare de vreo 8 pagini lui Col. Stancu ! După vreo săptămână i-am dat un telefon lui plt. Morărescu și l-am întrebat dacă îmi dă buletinul de identitate și (spre deosebire de altă dată) mi-a dat un răspuns categoric că mi-l dă . M-am dus și mi la dat dar tot nu m-a lăsat ca să intru în audiență la Col. Stancu și mi-a reproșat că nu trebuia ca să mă mai duc în audiență la Procuratură și mi-a mai spus că mi-a expirat viza de flotant pentru Brașov așa că să duc buletinul la evidența populației ca să-mi reînoiască viza! A doua zi m-am dus la administratorul Blocului cu buletinul și livretul și câțiva lei pentru viză. Între timp am mai făcut o sesizare la Procuratura Militară Brașov și le-am adus la cunoștință că Căpitan Brebenel m-a amenințat că m-ar călca în picioare fără ca să aibă nici un fel de motiv întemeiat și că mi-a zis ,,Nebunule cum ai îndrăznit ca să mergi în audiență la președintele țării,, (!?) După vreo 2 săptămâni Căpitan Brebenel m-a chemat din nou la el și mi-a spus printre altele : Ce te-ai supărat că ți-am zis nebunule ? Eu văd că tu ești băiat liniștit da eu sunt mai nebun ca tine ! Pe mine a continuat Cpt. Brebenel dacă m-ar pune un doctor la niște aparate i le-aș da toate peste cap că eu sunt mai nebun ca toți nebunii. Mai era acolo un Plutonier Major care a început să râdă ca să mă influiențeze și pe mine ca să râd și eu, dar eu nu am râs de loc ci i-am spus scurt și cuprinzător că știam mai de mult de treaba asta așa că pentru mine nu este nici un fel de surpriză ! După vreo câteva zile a venit administratorul la mine și m-a mințit că a ieșit o lege nouă care spune că nu se mai pun vize de flotant pe buletine de tip vechi valabile pentru 10 ani (așa cum a fost al meu) așa că trebuie ca să-mi schimb buletinul cu altul nou valabil pe 20 de ani și pentru aceasta trebuie ca să-i duc 3 poze tip buletin. Eu știam precis că spune minciuni și mai știam că tânărul administrator Antohi Dumitru a făcut și el servici pe la miliție (mi se pare chiar pe la evidența populației ) și mi-am dat seama că s-au sfătuit împreună ca să-și bată joc de mine dar eu i-am zis administratorului ca să-mi dea buletinul ca să-l duc la Miliția la Vatra Dornei de unde este eliberat ca să-l schimb acolo dar nu a vrut ca să mi-l dea și a zis că să-i duc 3 poze tip buletin și mi-l schimbă cei de la miliția Brașov ! Eu m-am tot gândit ce vor ei să facă și ce nevoie au ei de pozele mele dar, după vreo 3-4 săptămâni am făcut niște poze tip buletin și i-am dat administratorului 4 poze (deoarece a zis că pe a patra mi-o aduce înapoi după ce o taie cei de la miliție de unde ar avea ei nevoie ) ! A-2-a zi mi-a și adus buletinul vechi vizat și mi-a adus și a 4-a poză spinându-mi că s-a revocat ordinul ! Eu l-am întrebat unde sunt celelalte 3 poze tip buletin dar, mi-a spus că nu știe, poate le-o fi pierdut cei de la miliție dar eu știam precis că minte și că nu le-a pierdut nimeni. După aceea am mai aflat că Sg. Major Vlase s-a dat la acte de calomnie cu pozele mele și a umblat prin cartierul Tractorul pe la localuri publice și pe la portarii de la blocul IJTL –ului arătând pozele și cerând informații despre mine și spunându-le celor cu caracter slab că aș fi un escroc ! Am văzut cu ochii mei în registrul portarilor de la blocul IJTL- ului că le scria la portari ca să mă urmărească pas cu pas și să dea telefon la miliție când plec de acasă și când vin acasă mai ales dacă vin după ora 22 ! Odată a venit portarul Văcăruș Ion și mi-a bătut la ușă noaptea după miezul nopții și când am deschis ușa a spus că este un locotenent la poartă care a întrebat de colegul meu Dobre dar Dobre nu era acasă dar eu sunt sigur că locotenentul m-a căutat pe mine nici decum pe Dobre dar n-a avut tupeu așa de obraznic ca să dea ochii cu mine deoarece știa că eu sunt om nevinovat și de aceea a trimis portarul!.. L-am întrebat pe Dobre dacă cunoaște vreun locotenent și mi-a spus că nu cunoaște și nici nu a avut nici un fel de probleme cu nici un locotenent !.. 

M-a mai căutat și în alte nopți pe după miezul noptii dar dar nu am mai deschis ușa!.. În legătură cu pozele am mai făcut o sesizare de mai multe pagini la Procuratura Militară Brașov dar am scris nu numai despre poze ci despre toate actele de clomnie și hărțuială !.. Pe dat de 11-V-87 a venit un curier (militar în termen) care mi-a adus un răspuns scris de la la Procuratura Militară unde scria că: ,, Memoriul Dvs. a fost trimis pentru competentă soluționare miliției județene Brașov care urmează a vă comunica rezultatul verificărilor cu privire la cele sesizate și măsurile luate,, !.. Am auzit din alte surse că cei de la Procuratura Militară l-au chemat pe administratorul blocului ca să dea declarație lucru confirmat și de administrator!.. Eu cred că ar fi fost mai normal ca cei de la procuratura Militară să fi luat niște măsuri care se impuneau dar probabil că ei s-au condus după logica ,, Corb la Corb nu-și scoate ochii,, așa că în loc să ia măsuri au trimis sesizarea mea la miliția județeană care probabil tot după aceeași logică s-au condus așa că sesizarea mea au trimis-o celor de la miliția municipiului sau mai bine zis au dat-o celor vinovați adică la Cpt. Brebenel  și celorlați ca să cerceteze ei sau mai bine zis să mușamalizeze!.. 

După vreo 2 săptămâni iar ma chemat cpt. Brebenel la el și în loc să-mi dea (rezultatul verificărilor și măsurile luate) mi-a mai dat o porție de tortură spunând printre altele : ,,Ce crezi tu că mie îmi trebuie pozele tale?.. pozele poate le-o fi pierdut prostul aceal de administrator;,!… Eu știam precis că nu le-a pierdut nimeni ci doar zice așa ca să mușamalizeze adevărul și ca să-mi adoarmă mie vigilența și după ce am scăpat de acolo am dat telefon din nou la Procuratura Militară și-am  întrebat ce-i de făcut și au spus ca să scriu dacă vreau și la Procuratura Militară București. Am scris și acolo și după vreo 2 săptîmâni s-au mai precis în dimineața zilei de 30 iunie 1987 în jurul orei ,,6,, mi-a bătut cineva la ușă !.. Când am deschis ușa era pl. Morărescu care mi-a spus că mi-a adus pozele și că trebuie să-i semnez de primire pe 2 hârtii pe una care trebuie să o predea procuraturii militare și una care trebuie ca să rămână la miliție dar pl. Morărescu nu mi-a dat pozele în cameră unde era lumină și unde mai era și colegul meu Dobre Ștefan deoarece îmi adusese niște poze false care erau reproduse după cele originale, care chiar dacă era chipul meu nu corespundea nici la dimensiune nici la claritate cu cele originale. Mai aveam la mine și niște poze originale și-am arătat lui pl. Morărescu ce deosebire este între cele originale și cele reproduse de miliție și pl. Morărescu a recunoscut că întradevăr este deosebire dar a spus că el nu este vinovat că el a fost plecat din localitate și că pozele astea i le-a dat Sg. Maj. Vlase !… Pe urmă mi-a dat citație ca să merg la miliție da, eu nu am vrut ca să merg deoarece am zis că acolo poate mai este cpt. Brebenel sau altul care mai zbeară la mine și eu tot nu semnez dacă nu mi se restituie pozele mele originale, dar mi-a dat asigurări temeinice că nu o să zbiere nimeni așa că până la urmă dar că nu am avut ce face, dar ma dus la cpt. Drăgan care a adunat mai mulși subofițeri acolo și a început să zbiere la mine ca un leu turbat spunând printre altele că dacă nu semnez mă face praf!… Până la urmă am cedat presiunilor și amenințărilor și le-am spus că semnez numai dacă mă lasă să semnez cu obiecțiuni că altfel nu semnez pentru nimic în lume nici dacă îmi ia viața și a spus că îmi dă voie ca să semnez cu obiecțiuni și așa am făcut adică am specificat acolo că mi s-a restituit cu forța poze false reproduse după cele originale care însă nu corespund nici la dimensiuni nici la claritate cu cele originale!… Cpt. Drăgan iar a început să zbiere la mine spunând printre altele că semnez cu obiecțiuni numai pe una iar pe a-2- să semnez fără obiecțiuni !.. După aceea cpt. Drăgan a continuat să mă amenințe și mai tare spunând printre altele că știe el ce să-mi facă ca să-l pomenesc toată viața !… Cam acestea ar fi cauzele care au dus la groaznica surpriză (sau mai bine zis la groaznica cumpănă) de la 8 VIII 1987 când o haită agresivă compusă din psihologi portari și polițiști m-au călcat în picioare și m-au mutilat pentru toată viața. Dar când s-au trezit din cruzimea lor și și-au dat seama că rănile pe care mi le-au făcut nu se mai vindecă multe luni de zile și am ajuns cu cei de la comisia de pensionare și m-au pensionat fără ca să mă vadă și fără să fi mai avut măcar o zi de concediu medical de peste 7 ani de zile și am mai ajuns și ca cei de la miliția Dorna Arini și Vatra Dornei ca să mă hărțuiască mereu și să-mi pună un număr suspect de buletin așa cum v-am scris la începutul sesizării !… Cred că nu greșesc cu nimic dacă voi spune că hotărârea morții mele plutește undeva în aer între Brașov și Dorna Arini și cam acestea ar fi cauzele care m-au determinat să apelez la opinia publică mondială !…

Poate v-am scris prea pe scurt dar ca să înțelegeți mai bine cum procedează cei de la miliție cu mine am să vă spun o poveste pe care mi-a spus-o un ofițer de la M:A:N: cu gradul de maior care a spus că era îmbrăcat civil cu căciulă de miel pe cap și haine care se asemănau într-o oarecare măsură cu portul țărănesc și a spus că s-au luat de el 2 subofițeri de miliție fără să aibă nici un fel de motiv întemeiat!… După o scurtă discuție cei doi subofițeri au observat că presupusul țăran prost nu este chiar țăran și a mai observat că are ceva materie cenușie în cutia craniană mai multă și de calitate mai europeană ca a lor și mai ales după ce ofițerul s-a legitimat și le-a spus că mai are și ceva colegi pe la miliție cei 2 subofițeri s-au schimbat complet și s-au îmbrăcat cu o atitudine lingușitoare ca să nu-i reclame !… După ce ofițerul mi-a spus totul de la a la z cum s-a întâmplat a spus : Aceștia au o logică foarte simplă, deoarece dacă dai peste ei te întreabă de ce nu i-ai ocolit iar dacă îi ocolești te întreabă de ce i-ai ocolit că dacă erai om cinstit nu trebuie să fugi de organul de miliție!… 

Cu această logică foarte simplă și în același timp foarte inumană ei rezolvă orice probleme !… 

Tot în acest plic voi trimite și o fotocopie de pe răspunsul de la Procuratura Militară Brașov din data de 11. 09. 1988 unde scrie că agresorii de la spital și cei de la miliție au fost amnistiați prin art. 1decretul nr. 11 din 26. 01. 1988 și îmi exprim speranța că această sesizare va ajunge în mâinile profesoarei Doina Cornea care a fost hărțuită și bătută de miliție !… 

Cu aceasta închei această sesizare cu mențiunea că dacă voi mai trăi voi mai scrie și pe această adresă iar dacă voi muri să rămână aceste rânduri un simbol al vieții mele hărțuielii, torturii și exploatării în România !… 

Cu Respect !                                                                         

Odochianu Visarian

VREAU ASIGURAREA SECURITĂȚII VIEȚII! 

CE ROST MAI AU LEGILE SCRISE DACĂ NU SE RESPECTĂ ! 

BOII UNIȚI LA PĂȘUNE LUPUL NU-I POATE RĂPUNE!”

Profesori universitari clujeni persecutați, arestați și întemnițați de regimul comunist din România

Doina Cornea, cea căreia Visarian Odochianu i s-a adresat, încheie lungul şir al universitarilor clujeni urmăriţi, arestaţi şi întemnitaţi de regimul comunist, prezentaţi in Aula Magna în data de 16 decembrie 1989.

– Alexandru Lapedatu (mort în închisoare la Sighet)

– Gheorghe Leon (mort în închisoare la Râmnicu Sărat).

– Nicolae Mărgineanu (16 ani de închisoare).

– Nicolae Balotă (7 ani de închisoare).

– Silvu Dragomir (7 ani de închisoare).

– Florian Ştefănescu-Goangă (6 ani de închisoare).

– Emil Haţieganu (6 ani de închisoare). 

– Ioan Lupaş (5 ani de închisoare).

– Iuliu Moldovan (5 ani de închisoare).

– Victor G. Cădere (4 ani de închisoare).

– Onisifor Ghibu (3 ani de închisoare).

– Victor Papilian (3 ani de închisoare).

– Lucian Blaga (comprimat, adică dat afară din universitate în 1947).

– Alexandru Borza (ascuns între anii 1947 şi 1949, pentru a nu fi arestat).- Doina Cornea (arestată, împreună cu fiul ei, la Cluj-Napoca, în data de 19 noiembrie 1987 si închisă între noiembrie/decembrie 1987; Arest la domiciliu, 1988-1989).