S-a mai terminat o campanie electorală. Avem se pare un preşedinte. Ceea ce nu avem este onoarea învinşilor. După ce au ţopăit de bucurie că, vezi Doamne au câştigat alegerile, au urlat din toţi rărunchii că au fost furaţi.
Au fluturat aşa zise documente, camioane de dovezi, cică, dar care nu au mai apărut. Doar vreo două cutii… Nu că nu ar fi de ajuns, la o adică. Dar pentru a dovedi că mai mult de 70.000 de voturi au fost furate, trebuie să ai o bază solidă.
În plus, dacă ar fi furat, hai să presupunem asta, pedeliştii ar fi avut, har Domnului, de unde învăţa. Doar pesediştii ne-au condus atâta amar de vreme. Cu acuzaţiile de acum, însă, ei, pesediştii, nu arată altceva decât cât sunt de disperaţi după ciolanul puterii. În rest, noi, poporul, nu mai contăm, cu toate că, tot în numele nostru se vor politicienii în fruntea bucatelor.
Este foarte adevărat că înfrângerea îi costă pe cei din PSD mai mult decât lasă să se vadă. Odată cu preşedinţia au pierdut ocazia de a-şi pune miniştri, şefi la deconcentrate, prefecţi în judeţe, şi au spus adio surselor de bani publici.
Nu mai este mult şi vor trebui să voteze premierul propus de preşedinte. Credeţi că îl vor accepta aşa, cu una cu două?! Da’ de unde! După ce l-au susţinut pe Johannis pentru această funcţie, acum pesediştii au venit cu altă găselniţă, doar pentru a-i ţine pe liberali lângă ei – Crin Antonescu, premier. Şi asta, spun ei, tot pentru ţară, pentru bunul ei mers. Numai că, pe lângă criza economică, criza politică ce ne guvernează de vreo trei luni încoace şi care cu siguranţă va mai continua, dacă nu se întâmplă o minune, va adânci ţara într-o criză şi mai cruntă. Ce a fost până acum nu e o mare tragedie, dar de anul viitor ne va fi extrem de greu. Avem sute de mii de şomeri, preţurile vor sări drept în sus, mai mult decât vom putea suporta, sistemul de sănătate e la pământ, farmaciile nu mai au bani, învăţământul e vai de mama lui, locuri de muncă – ioc, iar bani nu prea mai sunt. Până şi FMI-ul ne-a întors spatele, tot din cauza orgoliilor lor al politicienilor.
În campanie au venit cu multe promisiuni, acum ar fi timpul să se apuce de treabă, dar mai e mult până departe.
Au fluturat aşa zise documente, camioane de dovezi, cică, dar care nu au mai apărut. Doar vreo două cutii… Nu că nu ar fi de ajuns, la o adică. Dar pentru a dovedi că mai mult de 70.000 de voturi au fost furate, trebuie să ai o bază solidă.
În plus, dacă ar fi furat, hai să presupunem asta, pedeliştii ar fi avut, har Domnului, de unde învăţa. Doar pesediştii ne-au condus atâta amar de vreme. Cu acuzaţiile de acum, însă, ei, pesediştii, nu arată altceva decât cât sunt de disperaţi după ciolanul puterii. În rest, noi, poporul, nu mai contăm, cu toate că, tot în numele nostru se vor politicienii în fruntea bucatelor.
Este foarte adevărat că înfrângerea îi costă pe cei din PSD mai mult decât lasă să se vadă. Odată cu preşedinţia au pierdut ocazia de a-şi pune miniştri, şefi la deconcentrate, prefecţi în judeţe, şi au spus adio surselor de bani publici.
Nu mai este mult şi vor trebui să voteze premierul propus de preşedinte. Credeţi că îl vor accepta aşa, cu una cu două?! Da’ de unde! După ce l-au susţinut pe Johannis pentru această funcţie, acum pesediştii au venit cu altă găselniţă, doar pentru a-i ţine pe liberali lângă ei – Crin Antonescu, premier. Şi asta, spun ei, tot pentru ţară, pentru bunul ei mers. Numai că, pe lângă criza economică, criza politică ce ne guvernează de vreo trei luni încoace şi care cu siguranţă va mai continua, dacă nu se întâmplă o minune, va adânci ţara într-o criză şi mai cruntă. Ce a fost până acum nu e o mare tragedie, dar de anul viitor ne va fi extrem de greu. Avem sute de mii de şomeri, preţurile vor sări drept în sus, mai mult decât vom putea suporta, sistemul de sănătate e la pământ, farmaciile nu mai au bani, învăţământul e vai de mama lui, locuri de muncă – ioc, iar bani nu prea mai sunt. Până şi FMI-ul ne-a întors spatele, tot din cauza orgoliilor lor al politicienilor.
În campanie au venit cu multe promisiuni, acum ar fi timpul să se apuce de treabă, dar mai e mult până departe.
Liana Mureşan
