Judecătorii de la Curtea de Apel Mureș au dat averile grănicerești, adunate bob cu bob de toate cele 44 de comune foste componente în fostului Regiment II de Graniță Năsăud uneia singure dintre cele 44: fostei comune Năsăud, actualmente oraș Năsăud. Acest lucru s-a petrecut ca urmare a sentinței din dosarul 835/2009, în care judecățile au trenat ani de zile.

A fost posibilă această ”aberație juridică” din cauza nenumăratelor renunțări expediate de politrucii ajunși șefi peste averile grănicerești și a hoțiilor de la UCGN, dar și din cauza lipsei de interes al celor 43 de comunități, reprezentate în general de delegați politici, aleși pe liste de partid sau pentru că așa a fost hotărâtă politic falsa retrocedare?! Ca o împărțeală politică, dictată de ”interese” în care, partea leului a luat-o statul, adică UAT Năsăud! ”Penibilitatea juridică” s-a întâmplat după 12 ani de judecăți, nenumărați avocați plătiți din puținii bani ai grănicerilor, luați din cota de burse a unor urmași de grăniceri, dar și din cauza lipsei de răspundere a organelor executive a Uniunii Comunelor Grănicerești Năsăudene, respectiv Adunarea Generală a reprezentanților celor 44 și Executivul, organisme care, deși chemate din când în când să mai dea și seamă nu au avut ”ocazia” să o facă din cauza complicităților politice, adică a mașinii de vot ”reglată pe furat”, dar și din cauza corupției din justiție care a lălăit dosarele deschise, a ingnorat dreptul de proprietate privată și mai ales a făcut pe ”oarba” în ce privește proprietatea specială a urmașilor grănicerilor din cele 44 de comune. Sigur că, aici un rol important l-a jucat și lipsa de interes din partea moștenitorilor foștilor grăniceri din aproape toate cele 44 de foste comune grănicerești, care nici nu au știut și nici nu i-a interesat că au niște drepturi ”confiscate” de niște politruci, dar nici nu fac eforturi să afle, măcar informal, ce anume pierd și mai ales au pierdut în ultimii 10 ani! Că actualul primar de Năsăud este încă nemulțumit de împărțeală, ar trebui să fie doar un puseu de tupeu?!

Mentalitatea grănicerească a devenit istorie sub atacul politrucilor pesediști?

Ce a devenit Administrația Fondurilor de la Năsăud, prin înființarea Uniunii Comunelor Grănicerești Năsăudene (UCGN)?

Ne facem o datorie de onoare din a informa corect, la obiect și cu probe, cam cum stau lucrurile la asociația urmașilor grănicerilor năsăudeni, denumită pompos și fără acoperire juridică, UNIUNE, deși doar formula de asociație i se potrivește, și asta după ce mai bine de 10 ani am făcut muncă de documentare istorică, jurnalistică și civică și, în general, am adunat probe și documente care atestă hoțiile, complicitățile și am observat obiectiv, de cele mai multe ori, cum din cauza unei stratificări organizate după principii stalinisto-bolșevice, a unor malversațiuni de partid sau doar din cauza unor interese locale și de grup, Fondurile de la Năsăud au fost pulverizate între diverși neaveniți, uneori chiar înainte de a ajunge la actuala administrație grănicerească. ( Exemplul în care Sângeorzan de la Coșbuc a devenit peste noapte proprietar al terenurilor din Năsăud pe care ulterior s-a construit magazinul austriac și două blocuri de locuințe plus parcarea generoasă, este poate cel mai concludent, în acest sens.) Și asta deși, proprietatea grănicerească este definită juridic chiar și în actualul Cod Civil, ca una ce nu se poate împărți, partaja sau înstrăina. Fiind vorba de o proprietate indiviză administrată în devălmășie. Dar, care să fie juriștii interesați de aplicarea legii în spiritul ei, când cel mai bine, pentru aceste vremuri tulburi, de jafuri istorice, este, potrivit psihologiei implantate de tancurile rusești ca unii să profite de lipsa de cunoștințe a altora sau de lăcomia care marchează societatea românească postdecembristă?! În această ”lumină” UCGN a luat ființă și s-a pervertit de la cei care ar fi trebuit să protejeze Patrimoniul recuperat după naționalizarea comunistă. Constituită inițial în interesul urmașilor celor 44 de foste comunități grănicerești, care în urmă cu peste 250 de ani au depus jurământul de credință față de Casa de Austria, respectiv începând cu 1763, 1766 și 1783, și au constituit pentru aproape un secol fostul Regiment de Graniță II, Năsăud, Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene s-a înființat în 1990 prin demersul unor intelectuali năsăudeni, unii dintre ei foști bursieri ai Fondurilor Năsăudene înainte de începerea celui Doilea Război Mondial. Un exemplu notabil este scriitorul și publicistul, doctor în drept, Teodor Tanco, fost președinte de onoare al UCGN, pe care niște neica nimeni aterizați în așa zisa continuatoare a fostelor administrații (UCGN) au încercat să îl dea afară, că îi încurca la furat și le cam dădea cu Legea peste degete! Fosta administrație de elită, cunoscută în toată România dar și în Europa prin mințile luminate ale bursierilor de aici, unii dintre ei deveniți membri titulari ai Academiei Române, doctori în științe sau mari scriitori și poeți ( Liviu Rebreanu și George Coșbuc sunt doar două exemple), avea să se transforme, în anii de după apariția legilor retrocedării, într-o mocirlă a intereselor membrilor PSD, partid care se revendică în linie directă de la PCR-ul marcat de trădare, crimă genocidară și furt ridicat la rangul de ”politică de stat”?!

De la faimoasa organizație a intelectualilor de elită la grupul de interese ucegenist sau cum de la cap se-mpute peștele…

Istoric, după desființarea regimentului de graniță, reprezentanții celor 44, întruniți la Năsăud în martie 1851, au hotărât ca fondurile de monture și de provente să nu se împartă între comunități ci să rămână împreună nedesparțivere. Așa că, ”după 1861, concomitent cu preluarea treptată a averilor din mâinile erariului unguresc al statului austro ungar, Fondurile grănicerești năsăudene au devenit o instituție cu personalitate juridică de drept privat și va activa până în 1958, când va fi și lichidată de autoritățile comuniste, scria reputatul istoric Lazăr Ureche în lucrarea sa de doctorat, ”Fondurile Grănicerești Năsăudene (1851-1918), lucrarea apărută în volum la Editura Presa Universitară Clujeană, în anul 2001, pag.9.

”Administrarea averilor și a capitalului, sporirea lor, asigurarea dreptului de proprietate, precum și corecta repartiție a veniturilor fondurilor grănicerești pentru întreținerea școlilor și atribuirea burselor și ajutoarelor au revenit în acest răstimp organelor sale de conducere alese: comitet administrativ, cu atribuții decizionale și, comisiei administrative, organ executoriu al acestuia.

Până în 1918, acestor organisme de conducere le-au revenit dificila sarcină de apărare a proprietăților și statutelor de administrare a fondurilor, mereu supuse încălcării din partea statului dualist. În această dură confruntare a fost antrenată întreaga comunitate cofiniară, fenomen ce va contribui și mai mult la cimentarea solidarității grănicerești, căci , și în epoca modernă, în mentalul colectivității de aici ”descendenții de grăniceri” reprezentau încă o categorie socială aparte, capabilă să își apere interesele și individualitatea. ”Nici treacă cuiva prin minte –declara ”populațiunea fostă grănicerească” în 1863 că mai poate să introducă cineva o altă limbă decât cea românească în district, pentru că noi grănicerii știm a fii cu toții una, nici nu încap între noi caste ca cele din comitat, între boieri și răscumpărații iobagi, jeleri și ceilalți” cita istoricul L Ureche din Gazeta de Transilvania, nr. 50, 1863.

După 2002 UCGN a fost transformată de cozile de topor bolșevice în doar câțiva ani într-un grup de interese dirijat politic de la nivelul PSD, prin primari și viceprimari, consilieri locali și prin turnători la fosta Securitate, cocoțați prin votul de partid în funcțiile de conducere ale organizației. Totul cu complicitatea baronilor locali, de la aproape toate partidele, adică primarii aleși de comunitățile locale să le apere interesele…Care interese? Unii dintre acești  ”aleși” au fost președinți, așa cum scriam sau membri în Consiliul Director al organizației și au executat ordine primite de la partid, fără să stea prea mult pe gânduri, unii chiar fără să știe ce fac, având în vedere lipsa cunoștințelor istorice și, analfabetismului lor funcțional funciar, dar aceste aspecte nu i-au oprit să ”contribuie” și cu umila lor pricepere la spolierea uneia dintre cele mai bogate asociații din România: asociația celor 44 de foste comune grănicerești năsăudene, care pentru mai multe generații a avut și rolul național de a apăra identitatea românilor din Graniță, în fața agresivității politicii de maghiarizare ”promovată de către autoritățile de la Budapesta”. Utilizând cele mai felurite căi pentru concretizarea scopului urmărit, acestea au încercat nu numai maghiarizarea școlilor românești întreținute de comunitățile cofiniare, ci și schimbarea caracterului privat și românesc al fondurilor grănicerești. Prin Legea XXII din 1886 și mai ales prin impunerea noilor statute de administrare în 1889, contrare normelor de drept privat și intereselor proprietarilor, s-a creat posibilitatea accederii la beneficiile fondurilor –îndeosebi la cele ale Fondului de Stipendii – a unor persoane neîndreptățite, extinzându-se dreptul de proprietate la întreaga comunitate politică. În acest context, apărarea averilor fondurilor și a statutelor de administrare se identifica cu însăși apărarea și conservarea națiunii române. De aceea până în 1918 biroul administrației fondurilor a devenit o adevărată citadelă întru protejarea ”dreptului exclusiv de proprietate a comunităților grănicerești la venitele fondurilor școlar central și de stipendii, precum și a dreptului de liberă administrare ”, așa cum fuseseră asigurate prin înalte autografe împărătești”. potrivit lucrării citate, pag 10.

UCGN penetrată la ordin de baronii locali pentru a breveta jaful organizat cu ordin de la partid și cu hotărâri judecătorești

După ce legile speciale ale retrocedării: Legea 1/2000, Legea 10/2001 și Legea 247/2005 au fost date și notificările (multe dintre proprietăți nu au fost revendicate, iar în ce privește Regna și fostele active ale acesteia nici nu au fost pomenite) fostelor averi grănicerești de la Năsăud au fost expediate și depuse care pe unde (unele au fost intenționat sau din neștiință depuse aiurea) a început procesul de penetrare a UCGN de către aleșii locali ai celor 30 de UAT-uri. Era rost de bani și de averi nemuncite!!! Cele 30 de UAT-uri, înființate după 1968, se suprapun cadastral peste fostele comunități grănicerești, 44 la număr (unele dintre UAT-uri conținând și câte 3-4 foste comunități grănicerești, ex Zagra, Josenii Bârgăului, altele doar câte una: Rodna, Telciu, Romuli etc.). Cu alte cuvinte, mirosul proprietăților și a banilor din păduri a început să dinamiteze organizația încropită cu scopul de a obține fostele averi ale fondurilor, dar și de a pune în practică obiectivele luminoase ale glorioaselor predecesoare într-ale administrației: adică de a da burse unor elevi merituoși proveniți din fostele comunități grănicerești și având strămoși grăniceri. După îndepărtarea brutală și cam ilegală a președintelui Ioan Radu Nistor, șantajat ulterior să își dea demisia și să renunțe la a-și căuta dreptatea în justiție, alături de alți urmași de grăniceri, îndepărtați pentru a face loc ”mașinii de vot” prin care urma să fie spoliată asociația, sub conducerea unui silvicultor, șef al OS Someș Țibleș, Mihai Mureșan, un buton postat de PSD în fruntea UCGN, s-a demarat jaful organizat al averilor. Pentru început s-a pierdut Muntele Dosul Stânișoarei, 4.500 de hectare, în favoarea UAT Șanț, apoi mici bucăți intravilane din Năsăud, una dintre ele ajunsă la Sângeorzan de la Coșbuc, doar prin neprezentarea în instanță a UCGN la procesul de revendicare, aspect care poate fi coroborat și cu alte asemenea procese ”pierdute” intenționat de UCGN în favoarea unor terți, cu suspiciunea rezonabilă a unui anume ”parandărăt” organizat și primit de unii sau alții din cei care aveau responsabilitate executivă la UCGN, în momentul cu pricina. De altfel, băieții chitiți pe ciordit au înființat inclusiv o căpușă cu care au solicitat spre retrocedare diverse proprietăți ale fostei administrații antebelice. Teodor Tanco a reușit să devoaleze furăciunea și să desființeze căpușa.

Un fost turnător la Securitate a devenit președinte al Fondurilor Grănicerești

Culmea ”administrării” Fondurilor Năsăudene a fost atinsă în 2014, în momentul în care primarul PSD de Salva, declarat de CNSAS ca fiind turnător la fosta Securitate (dosarul său de colaborator se află în rejudecare la Înalta Curte de Casație și Justiție, termen 25 mai 2022) a fost ales președinte al UCGN…Apoi în 2018 respectivul, pe numele său din buletin Gheorghe Onul, printr-o manevră tipic bolșevică a tras sforile pentru a-și adjudeca și cel de-al doilea mandat de președinte al grănicerilor năsăudeni, într-o parodie care a amintit de ședințele de partid din ”iepoca” de tristă amintire, din care am ieșit în 1989, prin jerta de vieți și sânge a celor aproape 1000 de morți ai Revoluției din decembrie, pentru care încă, după 32 de ani, tătucii putiniști ai măcelului nu au fost judecați…Acest ”politruc util al bolșevismului postdecembrist” a tras sfori pe parcursul a 8 ani, cât a condus UCGN, pentru ca adevărații urmași ai grănicerilor să nu ajungă la proprietățile de drept, să nu beneficieze de burse decât simbolic și pe cumetrie politică și, foarte important, Spitalul vechi din Bistrița, de pe strada Independenței, pentru care UCGN făcuse chemare în judecată în ianuarie 2014, să rămână la stat, adică la Consiliul Județean BN, unde președintele de atunci, același ca și în 2022, adică pesedistul Radu Moldovan, și-l dorea pentru a se împăuna cu acest succes, probabil în fața acoperiților din care, se pare că face parte…Probe privind implicarea butoanelor pesediste din UCGN pentru punerea în operă a ”jafului” cu pricina cât și altele din care reiese că deși a fost câștigat în instanță și valorează cel puțin 1.5 milioane de euro, respectivul activ urma să fie ”donat” Consiliului Județean spre ”liniștea” ”primului vânător al județului”…au fost publicate în presă, în motivări de sentințe și sunt arhicunoscute, dar mai sunt și altele, pe care le vom face publice la momentul potrivit.

Înstrăinat pentru 1,5 milioane de euro de ”priceputul pesedist” președinte al UCGN, primar de Salva de cel puțin 6 mandate, baronul Gheorghe Onul, Spitalul de pe Independenței, potrivit Statutului UCGN în vigoare și Codului Civil, de asemenea în vigoare, nu putea fi vândut. Dar, bazându-se pe ”adaosul la statut” inserat în actul fundamental de funcționare, cu încălcarea Codului Civil adică a Legilor în vigoare, deși potrivit art. 50 din respectivul act ar trebui să le respecte cu sfințenie, ”se întregește cu normele legale ale legislației în vigoare”, adică ar trebui să respecte tot corpul de legi, dar în special prevederile Codului Civil, băieții au făcut tabula rasa cu prevederile respective. Cât despre articolul 667 din respectiva lege, nimeni nu pomenește nimic. Ce spune respectivul adaos în spatele căruia baronii pesediști ce controlează Patrimoniul fostelor fonduri grănicerești este că, proprietatea grănicerească nu se poate împărți, partaja sau înstrăina, asta conform vechilor statute, decât cu votul membrilor Adunării generale a UCGN, care este reprezentată nu de adevărați urmași de grăniceri ci de butoanele pesediste aflate temporar în anumite funcții, din care fac și dreg în interes de partid, personal și de grup. Cum au interpretat pseudo grănicerii aflați încă la comanda UCGN această prevedere pe care ei au strecurat-o în statut, vom scrie.

Florica Dura

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here