Moneda BNR cu chipul patriarhului Miron Cristea, contestata aprig de organizatiile evreiesti

Iniţiativa Băncii naţionale a României (BNR) de a lansa o emisiune monetară comemorativă în cinstea foştilor patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române (BOR), printre care s-a aflat şi Miron Cristea, care a deţinut această calitate în perioada 1925 – 1939, dar şi pe cea de prim-ministru între anii 1938 – 1939, a fost aspru criticată de diverse organizaţii evreieşti, dar şi de Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti.
Motivul care a stat la baza acestor critici este faptul că, în calitate de prim-ministru al României, Miron Cristea a lipsit de cetăţenie circa o treime din românii evrei.

Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1925 – 1939, dar şi prim ministru al României, între anii 1938 – 1939, este una dintre figurile marcante ale istoriei româneşti.
În luna iulie 2010, Banca Centrală a anunţat punerea în circulaţie a unei serii numismatice de 5.000 de monede de argint, cu valoarea nominală de 10 lei. Preţul de vânzare este de 950 de lei (fără TVA) pentru setul de cinci monede.
Colecţia de cinci monede prezintă pe cei cinci patriarhi români care au condus Biserica Ortodoxă Română din 1925 până în 2007. Aceştia sunt Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist. Monedele sunt din argint.
Cu toate acestea, includerea în proiectul BNR a lui Miron Cristea în seria numismatică dedicată patriarhilor BOR a fost deosebit de contestată.

Decizia BNR este „insensibilă”

Directorul Muzeului Holocaustului din Washington, Radu Ioanid, s-a declarat chiar „şocat” de această iniţiativă a BNR. În opinia acestuia, Miron Cristea, în perioada în care a fost prim-ministru, este responsabil pentru revizuirea legii cetăţeniei. În urma acestei decizii, 225.000 de evrei, adică circa 37% dintre evreii din România acelor ani, au rămas fără cetăţenia română.
„Decizia BNR de a-l onora pe Miron Cristea este cel puţin «insensibilă». Raportul Final al Comisiei Internaţionale de Analiză a Holocaustului din România a fost asumat de preşedinţii Ion Iliescu şi Traian Băsescu şi acest raport este clar în ceea ce priveşte rolul lui Miron Cristea. Cât priveşte legalitatea acestei decizii, să amintim că Legea nr. 107/2006 interzice cultul personalităţilor, organizaţiilor şi manifestărilor cu conţinut rasist şi xenofob. Îndrăznesc să sper că decizia de a-l onora pe Miron Cristea a fost luată în pripă şi fără o analiză serioasă. Într-o instituţie occidentală pentru o astfel de măsură, luată superficial sau deliberat, cade un cap, al celui care a dezinformat conducerea instituţiei sau al celui care nu a prezentat din timp consecinţele eventuale ale deciziei”, a afirmat Radu Ioanid într-un interviu acordat EVZ.ro.
Directorul Muzeului Holocaustului din Washington a mai precizat că demersurile pe care le-a făcut în sensul retragerii monedei care îl reprezintă pe Miron Cristea nu au fost făcute în numele unei etnii anume, în acest caz al celei evreieşti, ci în numele instituţiei pe care o conduce, o instituţie federală a guvernului american care acţionează conform mandatului trasat de Congresul SUA. Ioanid a amintit de un caz asemănător, în Bulgaria, unde primăria din Sofia intenţiona să dea numele unui fost prim ministru din această ţară, Bogdan Filov, unei străzi. Demnitarul bulgar a fost însă implicat în deportarea evreilor din Tracia şi Macedonia.
În interviul realizat de EVZ.ro, Radu Ioanid a fost întrebat dacă reacţia instituţiei pe care o conduce ar fi fost aceeaşi în cazul în care BNR ar fi emis o monedă similară în memoria lui Octavian Goga, care şi el a fost prim ministru al României şi care de fapt a emis acel decret de revizuire a cetăţeniei evreilor români, aplicată nu mult după aceea de Miron Cristea, când acesta a devenit prim ministru. „Dacă BNR l-ar comemora pe Octavian Goga ca poet naţional nu am avea temei să reacţionăm, cu amendamentul că ar fi util şi corect ca cei care aud pentru prima dată de poetul Goga să afle câte ceva şi despre politicianul Goga. Dacă BNR ar decide însă să comemoreze pe prim-ministrul Goga mi-e teamă că reacţiile nu s-ar limita la Muzeul Holocaustului”, a răspuns Ioanid, ceea ce este destul de ciudat, având în vedere că moneda emisă de BNR în memoria lui Miron Cristea şi a încă patru foşti patriarhi ai BOR este pentru deţinerea acestei calităţi şi nu a celei de premier.

Reacţia Patriarhiei

„Patriarhia Română consideră că iniţiativa Băncii Naţionale a României a avut ca scop sublinierea rolului important pe care cei cinci patriarhi l-au avut în promovarea unităţii naţionale şi culturii creştine în vremuri grele pentru istoria poporului român. În concluzie, Banca Naţională a României a dorit să evidenţieze lumina din activitatea patriarhilor României, nu să-i judece post-mortem pentru reale sau presupuse umbre”, a subliniat Patriarhia Română într-un comunicat de presă, remis agenţiei de ştiri Basilica.

Faptele bune, eclipsate de un „război infam”

Un alt contestatar al emisiunii numismatice comemorative este Camera de Comerţ Româno – Americană (CCRA). Instituţia a remis un comunicat de presă în care acuză foarte dur decizia BNR şi cere „distrugerea imediată” a monedei înfăţişându-l pe Miron Cristea.
Citând revista Time, care în 1938 oferea o mostră din gândirea antisemită a primului patriarh BOR – „Sarcina unui creştin este să se iubească pe sine, înainte de toate, şi să se asigure că nevoile sale sunt satisfăcute. Abia atunci îşi va putea ajuta aproapele. De ce să nu scăpăm de aceşti paraziţi care sug sângele românilor ortodocşi ? Este o datorie sfântă să reacţionăm împotriva lor” –, CCRA subliniază apăsat „războiul infam purtat de Miron Cristea împotriva evreilor români”.
CCRA susţine într-un comunicat de presă că faptele bune făcute de primul patriarh al BOR sunt eclipsate de acţiunile sale împotriva evreilor: „Biserica Ortodoxă Română susţine că acţiunea de contestare a monedei este nejustificată, pentru că emisiunea monetară evidenţiază lumina, nu umbrele din activitatea lui Miron Cristea. Faptele bune pe care le-a făcut patriarhul sunt însă eclipsate de războiul infam purtat de acesta împotriva evreilor români. Şi Hitler a construit Autobahn-ul (n. r. sistemul de autostrăzi din Germania), dar ce naţiune civilizată ar decide să-i onoreze memoria pentru asta?”. „Miron Cristea este o ruşine pentru România, mai ales dacă îl comparăm cu episcopul Kiril din Plovdiv, contemporanul său care a ameninţat că se va aşeza pe sine pentru a opri trenurile destinate deportării evreilor. Românii merită mai mult de la Banca Naţională. Moneda trebuie înlăturată urgent, iar toate piesele distruse”, se mai precizează în comunicatul CCRA.

Ambasadorul SUA, dezamăgit

Nici ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein nu a rămas dator acestei acţiuni a BNR. „Sunt foarte dezamăgit de hotărârea Băncii Naţionale a României de a emite moneda comemorativă ce-l înfăţişează pe patriarhul Miron Cristea. Acţiunile sale din perioada în care a îndeplinit funcţia de prim-ministru, mai exact rolul avut în retragerea cetăţeniei unui număr de peste 225.000 de evrei români, nu pot fi ignorate. Ele contrazic devotamentul său religios declarat şi trebuie analizate alături de contribuţiile sale pozitive la istoria României în calitate de patriarh. Multe organizaţii din România şi din Statele Unite ale Americii şi-au exprimat deja dezaprobarea faţă de emiterea monedei. Faptul că unii dintre români au fost surprinşi de aceste critici demonstrează fie necunoaşterea, fie insensibilitatea lor la evenimentele istorice petrecute aici, bine documentate. Mulţumită unor organizaţii precum Institutul Elie Wiesel, România şi poporul român au făcut progrese considerabile în acceptarea trecutului şi, chiar şi astăzi, rămân încrezător că aceste progrese vor continua”, a declarat Mark Gitenstein prin intermediul unui comunicat de presă.

Raportul Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, despre Miron Cristea

În Raportul Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, Miron Cristea este aspru înfierat pentru sentimentele sale antisemite şi în calitate de reprezentant al Bisericii, dar şi în cea de prim ministru.
„Însă şi Biserica Ortodoxă Română avea puternice tendinţe antisemite, atât în rândurile ierarhiei superioare, cât şi în cele ale clerului local. Patriarhul Miron Cristea nu a luat niciodată atitudine împotriva antisemitismului. Dimpotrivă, el i-a demonizat pe evrei şi s-a pronunţat pentru îndepărtarea lor din România:
«Îţi vine să plângi de milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor înseamnă a ne duce de vii la pieire. A ne apăra este o datorie naţională şi patriotică, iar nu anti-Semitism. Aveţi destule calităţi şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii. Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul».
Ca actor politic loial regelui Carol, patriarhul a încercat să limiteze influenţa Gărzii de Fier asupra clerului de rând. Astfel, în martie 1937, la cererea guvernului Tătărescu, patriarhul a convocat Sfântul Sinod al Bisericii şi a dat o decizie care interzicea clerului local să se alăture cuiburilor Gărzii de Fier, demonstraţiile politice sau expunerea simbolurilor legionare, precum şi introducerea subiectelor politice în predici48. Când Miron Cristea a devenit prim-ministru al dictaturii regale din 1938, guvernul său a încercat să atenueze violenţa antisemită dezlănţuită sub Goga şi Cuza, dar nu a modificat legislaţia antisemită pe care aceştia o introduseseră (a se vedea mai jos). Astfel că filozofia lui Crainic (n.r. – Nechifor Crainic) se potrivea foarte bine cu atitudinea teologico-politică a Bisericii. (…)
La 13 februarie 1938, patriarhul Miron Cristea, primul-ministru al dictaturii regale, stabilea următoarele scopuri: «Repararea nedreptăţilor istorice pe toate tărâmurile faţă de elementul românesc dominant, fără acte de nedreptate faţă de vechile minorităţi conlocuitoare răsfirate de veacuri în graniţele României de astăzi, printre românii de baştină. Reexaminarea încetăţenirilor de după război şi anularea tuturor celor făcute în mod fraudulos şi în paguba intereselor vitale ale românilor. Această reexaminare va îngădui o viaţă economică mai largă a elementului românesc. Organizarea plecării din ţară a elementelor străine care – de curând aşezate în ţară – vatămă şi slăbesc caracterul nostru etnic românesc. România va coopera cu alte state care au prisos de populaţie evreiască, ajutând-o să-şi găsească patria»”, se precizează în document.

Liana Mureşan

Miron Cristea, pe numele său de mirean Ilie Cristea, s-a născut la Topliţa, judeţul Harghita, pe 20 iulie 1868, într-o familie de români.
A făcut studiile la Gimnaziul săsesc din Bistriţa (1879 – 1883), la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883 – 1887) şi apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887 – 1890). După finalizarea examenului de bacalaureat şi absolvirea Academiei Teologice din Sibiu în anul 1890, Ilie Cristea a fost numit învăţător-director la Școala confesională românească din Orăştie şi a început să colaboreze la „Telegraful Român”. După un an, Mitropolia din Sibiu l-a trimis cu o bursă să studieze la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta (1891 – 1895), unde a obţinut la 15 mai 1895 titlul de doctor în filologie.
Prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria, Cristea s-a impus încă din tinereţe atenţiei generale şi astfel a fost ales, la 21 noiembrie/3 decembrie 1909, episcop al Caransebeşului. A fost hirotonit arhiereu la 3 mai 1910, fiind instalat în scaun la 25 aprilie/8 mai 1910. În această calitate, a apărat şcolile confesionale româneşti din Banat de încercările guvernului ungar din Budapesta de a le desfiinţa.
La sfârşitul primului război mondial, Cristea a participat, ca episcop al Caransebeşului, alături de episcopul unit Iuliu Hossu, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, dând actului unirii binecuvântarea Bisericii creştine. Odată înfăptuită Marea Unire din 1918, episcopul Miron Cristea a făcut parte din delegaţia românilor transilvăneni care a prezentat actul unirii la Bucureşti. Ca recunoaştere a meritelor sale în procesul unificării, Cristea a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18/31 decembrie 1919, să ocupe scaunul (rămas vacant) de mitropolit primat al Bisericii din România întregită. Învestitura şi înscăunarea au avut loc a doua zi.
La 7 iunie 1919 a fost ales şi membru de onoare al Academiei Române, recunoscându-i-se prin aceasta şi activitatea publicistică desfăşurată până atunci.
În calitate de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Române din România Mare, Miron Cristea a definitivat unificarea eclezială prin întocmirea rânduielilor şi aşezămintelor fundamentale ale Bisericii româneşti unificate. Cristea a sprijinit de asemenea înfiinţarea unor eparhii noi, între care Episcopia Armatei (cu sediul la Alba Iulia), precum şi în Basarabia (la Bălţi şi Ismail), şi a reînfiinţat vechile centre episcopale de la Tomis (Constanţa), Oradea Mare şi Cluj, alegând pentru ele episcopi.
La 4 februarie 1925, mitropolitul primat Miron Cristea a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind învestit şi înscăunat la 1 noiembrie 1925, devenit astfel primul patriarh al creştinismului ortodox românesc. În calitate de întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, el a desfăşurat o intensă activitate cultural-misionară.

Ca lider naţional român şi militant pentru unificarea teritorială a României, patriarhul Cristea a fost numit senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) şi, în cel din urmă an al vieţii, în împrejurări deosebit de grele, prim-ministru, între 10 februarie 1938 și 6 martie 1939, dată la care a murit.
Sub pretextul că între anii 1918 și 1924 în România s-ar fi infiltrat evrei din fostele imperii Austro-Ungaria şi Rusia, guvernul precedent, care l-a avut drept prim-ministru pe Octavian Goga, încălcând prevederile Constituţiei şi obligaţiile internaţionale asumate de România, a publicat la 21 ianuarie 1938 Decretul nr. 169 privind revizuirea cetăţeniei, în virtutea căruia evreii cetăţeni români erau constrânşi să-şi dovedească cu acte dreptul la cetăţenie, în conformitate cu legea din 25 februarie 1924, în termen de 20 de zile de la afişarea listelor în comune şi oraşe. Astfel, în baza acestui decret a fost revizuită situaţia a 617.396 de evrei români, dintre care 392.172 şi-au păstrat cetăţenia română, iar 225.222 şi-au pierdut-o. Evreii care şi-au pierdut astfel cetăţenia au primit certificate de identitate valabile pe un an, cu posibilitatea de prelungire şi au fost consideraţi străini fără paşaport, supuşi regimului juridic ca atare. Aceasta a fost prima dintr-o serie de legi discriminatorii, adoptate în cadrul unei politici de purificare etnică, prin care statul român îşi abandona cetăţenii de origine evreiască, privându-i de cele mai elementare drepturi civice. Minoritatea evreiască, lăsată la bunul plac al unor funcţionari publici regionali despotici, a început să se expatrieze. Un val de intelectuali şi industriaşi români de etnie evreiască a părăsit România, economia şi cultura română fiind lezate, iar intelectuali de frunte au protestat vehement.
Deşi ar fi putut să abroge această lege, Patriarhul Miron Cristea, în calitatea sa de prim ministru, a fost cel care a aplicat-o, conform propriei sale viziuni anti-semite, militând pentru alungarea evreilor din România.
Într-un articol al vremii, semnat de Miron Cristea, acesta scria că „a nu reacționa împotriva evreilor înseamnă a ne duce de vii la pieire.

Liana Mureşan