După o tragică lecţie de istorie dată de două razboaie teribile în istoria sa, Europa, fără să uite nimic din trecutul său, a decis să privească către un viitor care să nu mai fie rezultatul unei fatalităţi ci unul care să exprime o voinţă a oamenilor. Aceasta a fost Europa lui De Gaulle şi a lui Adenauer, a lui Jean Monnet şi a lui Robert Schuman, a lui Alcide de Gasperi şi a lui Walter Hallstein, o Europă în care oamenii, fără să uite nimic din tragediile trecutului, au decis să privească împreună spre viitor, oameni care chiar dacă se urau în trecut, au renunţat la rivalităţi şi, muncind împreună, au învăţat să se cunoasca mai bine, să se respecte şi să construiască împreună un viitor comun mai bun. Europa parinţilor fondatori, a liderilor vizionari este Europa politicilor comune.
Desigur, dintotdeauna Europa a fost un leagăn comun al civilizaţiei, a existat mereu o unitate a Europei, indiferent dacă aceasta a fost romană, gotică, barocă, romantică, umanistă, raţionalistă. Oriunde s-ar fi aflat, în orice colţ al Europei, Galileo, Kant, Pasteur, Einstein, Goethe, Voltaire, Picasso, Dali erau acasă, aşa cum pentru noi toţi astăzi Europa înseamnă acasă şi este marele merit al părinţilor fondatori ai Uniunii Europene care au reuşit să transforme civilizaţia europeană în unitate politică.
Europa civilizaţiei şi a culturii este o moştenire seculară, după cum omul european este o realitate de multă vreme. Europa aşa cum o ştim noi şi aşa cum o dorim, este o Europă a naţiunilor conştiente de destinul lor comun.
Şi pentru că noi, Partidul Democrat Liberal credem în acest destin comun al naţiunilor, am considerat că este datoria noastră să ne angajăm într-o bătălie a ideilor să ne bazăm pe faptul că ceea ce contează este interesul naţional pus în slujba celui european. Noi am lansat o bătălie a ideilor, dar am văzut doar o bătălie a persoanelor, iar interesul politic a fost canalizat nu pe probleme europene, aşa cum ar fi fost firesc, ci pe alegerile pentru funcţia de preşedinte al României.
Alegerile reprezintă şi un test al sincerităţii de la care, în general şi până acum, nu credeam să se poată sustrage nimeni. Este vorba de o sinceritate pe care o datorăm românilor în primul rând, dar şi nouă înşine, oamenilor politici. Dar aceste alegeri au demonstrat că testul sincerităţii faţă de alegător a devenit desuet, că o campanie electorală nu îşi mai are nici scopul nici rolul său atât de clare. În locul abordării de teme europene, ne-am trezit în mijlocul unei campanii prezidenţiale nici măcar mascate sau construită inteligent prin aluzii şi persuasiuni inteligente. Actul grosolan al guvernanţilor ne-a pus în faţa afişelor electorale cu un prim ministru atât de dornic să devină preşedinte încât nici măcar nu a mai mimat interesul faţă de Europa.
Lipsa unui real interes faţă de temele şi dezbaterea de idei la nivel european transformarea unor alegeri serioase cu o ţintă clară într-un circ ieftin de aspiraţii prezidentiale şi jocuri politice pentru care nu era nici timpul şi nici locul, nu au făcut altceva decât să contribuie la dezgustul cetăţeanului faţă de politică.Oamenii au încetat să mai creadă în politică pentru că au fost minţiţi atât de des, pentru că au fost manipulaţi şi trădaţi de multe ori. Oamenii au încetat să mai vină la vot pentru că de prea multe ori au fost dezamăgiţi şi dacă înţelegem acest lucru, înseamnă că de acum este timpul s-o terminăm cu politica care dezamăgeşte, care înşeală, că trebuie să facem ceva pentru a renaşte speranţa şi încrederea oamenilor în politică. Eu nu cred că românii s-au săturat de politică, că au devenit nepăsători şi apatici. Sunt de acord că se simt minţiţi, înşelaţi, părăsiţi, deziluzionaţi de ceea ce înseamnă politica în România. Dar nu cred ca vor mai putina politica, dimpotriva – ei vor ceva mai mult, vor o altfel de politică . De fapt asta nu reuşesc să înţeleagă mulţi şi de aceea suntem în această situaţie. Pentru că asta se întâmpla: politicianul a început mai întâi să-şi piardă interesul faţă de problemele oamenilor, şi a sfârşit prin a fi interesat numai de propriile probleme şi condus de propriile interese. Totuşi, fiecare dintre români speră că ceva se poate încă schimba, că viitorul poate redeveni o promisiune împlinită. Românii aşteaptau acum altceva: un nou mod de a face politică, într-o manieră care să nu excludă cuvintele moralitate , cinste, valoare, progres .
Românii trebuie să ştie că Europa nu înseamnă doar moneda unică, nu doar disciplina bugetară, dreptul la libera concurenţă, nu înseamnă doar frontiere. Europa reprezintă speranţa – speranţa că totul este posibil, că orice om îşi poate realiza visele, că posibilităţile aventurii umane sunt infinite şi cu fiecare om renaşte încrederea în viitor.
Dacă a fost posibilă construcţia europeană, asta a fost pentru că popoarele din acest spaţiu au ales să se înţeleagă, să lucreze împreună, să-şi construiască un destin împreună. Construcţia europeană este expresia unei voinţe comune a popoarelor Europei care îşi recunosc valorile, care se recunosc ca o civilizaţie comună şi care doresc ca toate aceste valori şi aceasta civilizaţie să dăinuie mai departe. De aici ar trebui şi noi încă să învăţăm de la Europa. Trebuie încă să mai învăţăm faptul că Europa reprezintă un ideal comun, o speranţă la o viaţă mai bună, la o lume mai bună.
Din păcate, înaltele idealuri europene, visele părinţilor fondatori ai Uniuniii Europene, realităţile de zi de zi ale europenilor, temerile lor, problemele şi modalităţile de rezolvare au fost uitate, ocolite, sărite, sufocate în mesaje electorale ce ţineau, în mod normal, de o altă campanie. Sincer, în afară de Partidul Democrat Liberal nu am auzit pe nimeni vorbind despre Europa, despre proiecte, nimeni nu a adus în prim plan dezbaterea de idei dintre stânga şi dreapta. Singurul proiect pe care l-am auzit, unicul motor al campaniei a fost pregătirea alegerilor prezidenţiale din toamnă.
Desigur că proba alegerilor poate arăta deja un trend pe care se află partidele în pregătirea marelui test al prezidenţialelor din toamnă, dar a ignora cu bună ştiinţă, a omite subiecte de actualitate pentru alegerile europarlamentare în favoarea cultivării cultului personalităţii unui premier ahtiat de putere şi mărire, ne face să ne întrebăm care mai este locul şi rostul nostru în Europa, atâta timp cât cetăţenii acestui stat european nu sunt conectaţi la marile dezbateri, la proiectele şi programele europene. A lăsa pe dinafară un stat european recunoscut, cu drepturi depline în Uniunea Europeana, dobândite dupa o perioada lungă şi grea de comunism, reprezintă interzicerea idealului european pentru cetăţenii acestei ţări, marginalizarea cetăţenilor europeni ai unui stat european cu bună ştiinţă de un guvern iresponsabil şi de un partid stat periculos. Guvernul Ponta şi PSD au întrecut orice limita a bunului simţ, punând interesele personale mai presus de construcţia europeană, de dreptul la informare şi de libertatea cetăţenilor unei ţări – căci lipsa de informare, absenţa dezbaterilor reale, concrete, nu înseamnă altceva decât refuzarea dimensiuni europene a unei naţiuni, negarea istoriei, a conştiinţei europene a unui popor şi sacrificarea viitorului european al acestei naţiuni.
Idealul european este ca nimeni să nu se simtă străin de construcţia europeană, să nu simtă că nu este parte a acestei construcţii, că este uitat sau dat la o parte. Şi tocmai acest ideal a fost ignorat în această campanie.
Europa trebuie să îi unească pe toţi cetăţenii, pentru că ea este expresia unui viitor comun. Este trist că acest sentiment de uniune în jurul unui ideal comun a fost făcut imposibil de partide şi persoane care au uitat ce înseamnă Europa sau poate nu au ştiut sau nu le-a păsat niciodata.
Europa nu înseamnă doar dreptul la libera circulaţie, moneda unică şi câteva locuri confortabile în Parlamentul European. Europa nu este doar un subiect elevat pe care îl abordezi doar atunci când mergi la Bruxelles şi în întâlnirile diplomatice externe. Europa înseamnă, în primul rând, să-ţi respecţi istoria, identitatea şi valorile şi, mai presus de asta, înseamnă să-ţi respecţi cetăţenii.
Ioan Oltean, deputat PDL
