Cele mai multe crime s-au produs pe fondul consumului de băuturi alcoolice, dar acest lucru nu justifică comportamentul criminal. Este doar o scuză, nu un motiv.
Au existat, însă în Bistriţa-Năsăud, şi oameni ucişi doar pentru că aveau o opţiune politică diferită de cea a autorităţilor. Cel mai elocvent caz îl reprezintă crima pe care Securitatea a săvârşit-o pe Dealul Crucii, la Nepos.
Şi-a ucis socrul cu toporul
În seara zilei de 20 noiembrie 2009, sub influenţa aburilor alcoolului, Dumitru Z., în vârstă de 28 de ani, cu domiciliul stabil în oraşul Sângeorz-Băi, l-a lovit cu securea în cap pe socrul său. Acesta, în vârstă de 66 de ani, avea dese conflicte cu ginerele său, majoritatea fiind declanşate de consumul excesiv de băuturi alcoolice. Echipa operativă care s-a deplasat la faţa locului, însoţită de un procuror criminalist, a constatat că bătrânul a decedat în urma multiplelor lovituri de topor. Autorul sinistrei crime a fugit de la locul masacrului, dar a fost prins după câteva ore de poliţişti.
Martorii au susţinut că cei doi consumau împreună „lichiori bahice”, după care se declanşau conflicte violente. Ultimul, cu un sfârşit tragic, s-a petrecut în noiembrie, anul trecut.
Cine-a pus cârciuma-n drum?
Tot anul trecut, în 12 iulie, în jurul orelor 2.00, poliţiştii din comuna Telciu au fost anunţaţi prin numărul unic de urgenţă că, pe fondul consumului de alcool, a avut loc o altercaţie între Vasile D. (în vârstă de 29 de ani) şi Anchidim T. (25 de ani), ambii cu domiciliul în Bichigiu. În timpul conflictului spontan, primul menţionat l-a înjunghiat pe partenerul său de pahar, acesta decedând în drum spre spital.
Crime cu sânge rece în numele politicii
În aprilie 2009, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a întreprins o acţiune de deshumare a rămăsiţelor pământesti a celor trei bărbaţi, ucişi prin împuscare la data de 24 iunie 1949 de către Securitatea Bistriţa-Năsăud. Crima, pentru că nu se poate numi decât crimă, a fost înfăptuită într-un loc situat pe versantul apusean al Dealului Crucii situată în extremitatea nordică a hotarului satului Nepos. Cei care şi-au însuşit greaua haină a martiriului au fost Ioan Leonida Bodiu, născut la 16 ianuarie 1918 în localitatea Poiana Ilvei, Ioan Ştefan Burdeţ, respectiv Toader Dumitru, născut la 22 octombrie 1914 în localitatea Welland din provincia Ontario, Canada.
În primăvara anului 1948, Ioan Leonida Bodiu, fost ofiţer al Armatei Regale Române, a pus bazele unei organizaţii îndreptate împotriva regimului comunist instaurat în România, la care au aderat mulţi locuitori din zona comunelor Rebra, Parva şi Rebrişoara. Organizaţia s-a numit Liga Naţională Creştină. Crima înfăptuită de Securitate, prin care s-a curmat brutal viaţa celor trei personaje, a fost cunoscută imediat de foarte mulţi localnici din zonă, fiind păstratăîn memoria colectivă până în zilele noastre Leonida Bodiu, Toader Dumitru si Ioan Burdeţ au fost arestaţi din motive politice, alături de multe alte persoane, fiind anchetaţi luni întregi de către organele Securităţii. În noaptea dintre 23 şi 24 iunie 1949, cei trei au fost scoşi din arestul Securităţii şi transportaţi, cu o maşină, până în dreptul gării din satul Nepos. De aici, fiind însoţiţi de cadre operative de la Securitatea din Bistriţa, au fost duşi pe jos până în acea zonă de pe Dealul Crucii despre care am amintit. Ajunşi în acel loc, în dimineaţa zilei de 24 iunie, toţi trei au fost ucisi prin împuşcare, după unele surse crima fiind înfăptuită în jurul orei 5, iar după altele la o oră mai târzie. Execuţia acestora s-a făcut arbitrar, fără să existe vreo sentinţă judecătorească de condamnare în acest sens.
În Bistriţa-Năsăud, criminalitatea este în creştere
Conform raportului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, anul 2009 a fost unul propice pentru infracţionalitate. Astfel, rata acesteia a înregistrat o creştere de 10%, comparativ cu 2008. Din cei 660 de inculpaţi trimişi în judecată, au existat trei cazuri de omor calificat.
Topul celor mai prolifici criminali din România
1. Vera Renczi – Văduva Neagră
Prima parte a vieţii celei care ocupă primul loc în topul celor mai mari criminali români reprezintă şi astăzi un mister pentru criminalişti. Unele surse îi indică drept an al naşterii 1903. Însă, cel mai probabil, Vera s-a născut la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Bucureşti, în urma legăturii dintre un om de afaceri ungur şi o frumoasă româncă. Adolescenţa Verei este marcată de numeroase aventuri amoroase, ea ajungând pe prima pagină a ziarelor locale. Ulterior, Vera îl cunoaşte pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va şi căsători. În ciuda previziunilor, devine o soţie atentă şi plăcută, mai ales după naşterea fiului lor, Lorenzo. La mai puţin de un an, Karl dispare misterios, pentru a nu mai reveni niciodată. Vera explica apropiaţilor că soţul său a părăsit-o şi că a decedat într-un accident de maşină, în România. Apoi, se căsătoreşte cu Joseph Renczi, un important om de afaceri sârb. La scurt timp el dispare, ca şi primul soţ. Pentru Vera Renczi începea o nouă perioadă de aventuri amoroase. Veşnic îmbrăcată în negru, frumoasa româncă atrăgea pe domeniul de la Berkerekul numeroşi amanţi. Niciunul dintre aceştia nu s-au mai întors vreodată. Autorităţile locale descind la reşedinţa Verei Renczi. Aici au descoperit, în subsolul conacului, 35 de sicrie de zinc. În ele se aflau absolut toţi cei care trecuseră prin patul Verei. Mai mult, într-unul dintre sicrie se găsea chiar Lorenzo, fiul în vârstă de numai zece ani, pe care aceasta fusese nevoită să îl ucidă pentru că îi aflase teribilul secret. Condamnată iniţial la moarte, Vera a beneficiat atunci de clemenţa legii, care nu permitea execuţia femeilor şi a fost transferată pe viaţă, într-o închisoare de maximă securitate. La scurt timp, a decedat, în urma unei hemoragii cerebrale.
2. „Măcelarul de la Iaşi”
Basarabeanul Vasile Tcaciuc recunoştea, în anii 1930, uciderea şi ciopârţirea a şase persoane pe care le îngropase chiar sub podeaua casei în care locuia. La interogatoriu, însă, acesta a declarat că ucisese nu mai puţin de 26 de persoane, printre care şi un copil. Şi-a confecţionat chiar şi un topor special, realizat astfel încât să nu alunece din mână, iar eficienţa loviturilor să fie maximă. Nu a mai apucat să fie judecat. În timpul reconstituirii uneia dintre crime, Vasile Tcaciuc a încercat să scape prin fugă. A fost ucis pe loc de mai multe focuri de revolver. Aşa cum se spune… „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi”!
3. Ion Râmaru
Cel mai cunoscut criminal din România, nu cel mai feroce, este Ion Râmaru. Acesta a avut în „palmaresul“ său trei omoruri deosebit de grave, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol, furturi şi tâlhării.
Reconstituirea faptelor acestui criminal începe în data de 5 martie 1971, dată la care s-a descoperit trupul unei tinere femei. Organele de anchetă au descoperit că victima a fost ucisă în mod sadic, aceasta având pe corp numeroase urme de muşcături, după care a fost violată. După o lună, a fost semnalată o nouă victimă, în cartierul 4 al Capitalei, iar anchetatorii adaugă acestor fapte alte două omoruri similare, care au avut loc în anul 1970. Era evident că autorităţile se confruntau cu un criminal în serie. Sute de persoane au fost interogate, iar specialiştii Institutului de Medicină Legală reuşeau, în premieră mondială, să reconstituie portretul robot al crminalului după amprentele dentare. Ca un paradox, Ion Râmaru a făcut o greşeală enormă: lângă corpul ultimei victime a fost găsită o adeverinţă medicală, completată pe numele său. Din acest moment, prinderea lui nu mai reprezenta decât o problemă de timp.
Raimond Petruţ
