Cosbuc nu mai poate traversa podul peste Salauta

În comuna lui George Coşbuc, accesul la moară este prohibit iar podul din lemn construit în 1778 stă gata să se prăbuşeasă.
Pentru rezolvarea tututor acestor probleme, primăria din Coşbuc putea măcar să apeleze la Programul Operaţional Sectorial, Axa 5

Moara lui George Coşbuc este inaccesibilă turiştilor. Ridicată în 1870 moara care l-a inspirat pe bardul de la Hordou este perfect conservată.
La ora actuală, accesul este aproape imposibil, pentru că se face pe o cărare strâmtă şi care trece prin curţile a două familii
O altă mare problemă este starea de degradare în care a ajuns podul iubirii din comuna administrată de primarul Niculae Anghel.

Povestea morii care a intrat în istoria literaturii române odată cu lirica lui George Coşbuc este una cât se poate de sinuoasă.Potrivit directorului Muzeului „George Coşbuc”, Constantin Catalano, moara a fost construită în anul 1870 şi a funcţionat până în preajma primului război mondial, atunci când a fost dezafectată: „ Moara apare pentru prima dată în actele oficiale ale comunei Hordou la 1870, ca moară de fărină, proprietate a preotului Sebastian Coşbuc, construcţia din lemn fiind construită de bunicul sau străbunicul lui Coşbuc, poate că pe la 1800”, spune Catalano. El povesteşte că moara a funcţionat efectiv până în jurul anului 1914, măcinând grăul şi porumbul localnicilor: „ Suntem foarte siguri că după moartea poetului moare nu mai funţiona şi a început să se degradeze”, spune directorul Muzeului „George Coşbuc”. Conform lui Catalano, moara va fi distrusă aproape în întregime de inundaţiile din 1961: „ În 1966, moare va fi reconstruită din temelii cu ocazia centenarului lui Coşbuc, dar ea numai era funcţională, fiind doar un obiect de decor. Şi această moară va fi luată de ape în inundaţiile din 1970, eu reuşind să o recontruiesc pe la 1976”, povesteşte interlocutorul nostru. După distrugeri repetate, situaţia morii se va stabiliza prin 1985, ea fiind refăcută din temelii. Cu toate acestea, marea problemă care va interveni după 1990 face referire la terenurile de sub moară, care au fost revendicate de o parte din urmaşii familiei Coşbuc. După îndelungi şi grele tratative, cele 10 ari de teren au fost achiziţionate de Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud contra sumei de 70 de mii de lei.
Din păcate, deşi, terenul aparţine acum Complexului Muzeal, accesul spre moară este cât se poate de prohibit, el făcându-se pe o cărare lată de un metru şi care străbate curţile a două familii din apropiere: „ Este greu de ajuns aici, dar asta e situaţia, deocamdată nu putem face mare lucru. Trist este că nu putem exploata locaţia la adevăratul ei potenţial”, explică Constantin Catalano.

Promisiuni, promisiuni, promisiuni

Primarul comunei Coşbuc, Niculae Anghel susţine că va începe toate demersurile necesare pentru a rezolva şi această situaţie: „ Voi cere Cosiliului Local să găsească o soluţie cu privire la accesul la moară”, spune Anghel.

Construit în secolul XVIII, de ofiţeri italieni, podul, conservat în stare naturală, este unicat în Transilvania. Reabilitarea sa costă 1,4 milioane de lei, dar banii sunt de negăsit.
Construit în 1778 şi refăcut în 1937 Podul din Coşbuc, o bijuterie arhitecturală din lemn poate să se prăbuşească în orice moment.  Câteva grinzi din structura de rezistenţă a podului au putrezit , iar reabilitarea edificiului, în valoare de 1,4 milioane de lei nu este la îndemâna autorităţilor locale din comună. Primarul Nicolae Anghel nu poate decât să asiste neputincios la moartea monumentului. „am făcut toate diligenţele, dar nimeni nu vrea să audă ce spun. Eu le-am spus celor de la judeţ că nu am niciun leu şi că nu pot face nicio lucrare. Am fi reparat noi, aşa cum ştim, însă podul este pe lista monumentelor istorice, şi avem nevoie de foarte multe aprobări şi bani pe măsură", explică primarul comunei care poartă numele poetului George Coşbuc.

Sursă de inspiraţie pentru poeme

Turiştii care călătoresc pe Valea Someşului includ ca şi popas obligatoriu o vizită la podul tip tunel de peste Sălăuţa. „Cei care vin la Casa memorială George Coşbuc, şi nu sunt puţini deloc, ne întreabă mereu despre istoricul podului şi cum a ajuns aşa. Eu le explic că nu sunt bani",povesteşte Constantin Catalano, directorul Muzeului Memorial George Coşbuc. „Mai există un pod asemănător doar îm Canada, în zona Quebec, pentru că cele din Tirol au dispărut în vâltoarea ultimului război mondial", explică muzeograful. Potrivit acestuia podul a fost ridicat de ofiţeriiirtalieni, încartiruiţi în Regimentul de Graniţă Năsăud cu sediul în Hordou. „Acest gen de podurti se construiau în preajma cazărmilor şi a terenurilor de instrucţie, pentru a facilita o legătură mai bună cu restul teritoriului", mai spune Catalano. Despre podul de peste Sălăuţa s-au scris şi poezii. Căpitanul Antonio Cosimeli a scris un poem intitulat Legenio Secondo Valahica, în care se aminteşte despre existenţa podului de lemn.

Dacă vrei cu adevărat, poţi…

Povestea cu lipsa de bani, nu este una nouă, doar că din 1990 încoace au apărut şi cei care aduc bani în comune prin intermediul proiectelor europene. O astfel de cale, în informăm pe Niculae Anghel este şi Programul Operaţional Sectorial, Axa 5. Hai să vedem cu se mănâncă acest POS şi acestă Axa 5.
În primul rând e vorba de o axă care face referire la turism.

Axa Prioritară 5: Dezvoltarea durabilă si promovarea turismului

Obiective
Această axă prioritară vizează în principal valorificarea si promovarea durabilă a patrimoniului cultural şi a resurselor naturale cu potenţial turistic, precum şi îmbunătăţirea
calităţii infrastructurii turistice de cazare şi agrement, în  vederea creşterii atractivităţii regiunilor, dezvoltării economiilor locale şi creării de noi locuri de muncă.

Fundamentare
Strategia Naţională de Dezvoltare Regională, elaborată pe baza Planurilor de Dezvoltare Regională şi Cadrul Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013 au identificat dezvoltarea
turismului ca o prioritate de dezvoltare, dat fiind potenţialul turistic existent în toate regiunile.
Acest potenţial justifică sprijinul financiar acordat reabilitării infrastructurii zonelor turistice şi valorificării patrimoniului natural, istoric si cultural, pentru includerea acestora în circuitul turistic şi promovarea lor în scopul atragerii turistilor.
Niculae Anghel mai poate afla că principalele domenii de intervenţie arată în felul următor : Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural şi crearea/ modernizarea
infrastructurilor conexe; Crearea/ dezvoltarea/ modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale şi pentru creşterea calităţii serviciilor turistice.
Mergem mai departe şi mai aflăm câte ceva despre acest program al cărui scop principal este promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare pentru creşterea
atractivităţii Româiei ca destinaţie turistică. Aceste domenii de intervenţie au ca scop sprijinirea valorificării unor importante categorii de resurse turistice: culturale şi resursele naturale.

Operaţiuni orientative:

Restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural mondial (Bisericile cu picturi murale din nordul Moldovei, Mănăstirea Hurezi, satele cu biserici fortificate din
Transilvania, cetăţile dacice fortificate, centrul istoric Sighişoara, ansamblul de biserici de lemn din Maramureş, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării) şi modernizarea
infrastructurii conexe
  – Restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural naţional şi modernizarea infrastructurii conexe, cu potenţial turistic important (restaurarea clădirilor cu elemente arhitectonice tradiţionale, reţeaua de străzi, centre culturale, muzee, parcări, drumuri, etc.) în vederea introducerii lor în circuite turistice.
 – Restaurarea, protecţia şi conservarea patrimoniului cultural din mediul urban