Portocaliu la faţă din cauza dorinţei de a ajunge în verzile fotolii din Parlament, senatorul Iulian Urban a văzut roşu în faţa ochilor atunci când a zărit coloana oficială a SPP-ului, care îl însoţea pe Mircea Geoană. Culmea ironiei, pe Calea Victoriei. Victorie care l-a cam ocolit pe social-democrat în ultima perioadă. Până aici, toate bune şi frumoase. Dar, conform spuselor parlamentarului, cu vădite calităţi de martor ocular, coloana oficială a trecut (cum altfel?) pe roşu şi era să strivească sub roţile Mercedesurilor din dotare pietonii care erau pe trecere. Se ştie că o coloană oficială nu poate trece pe culoarea roşie a semaforului, în condiţiile în care semnalele luminoase nu sunt în funcţiune, iar în intersecţie nu se află niciun agent de circulaţie. Iată cum frustrările se resimt în comportamentul celor învinşi. Dacă tot nu poţi circula normal pe eşichierul politic pe care, cu încăpăţânare prostească, vrei să-l reprezinţi, de ce să nu faci o mişcare „inteligentă” şi să treci „ca vodă prin lobodă” pe oriunde doreşti? Ce contează că mor doi-trei oameni? Pentru binele ţării politicienii noştri fac orice. Îşi cumpără locuinţe în străinătate, pentru a nu aglomera planul de urbanism al oraşelor noastre, îşi petrec concediile în ţinuturi exotice, pentru a nu polua mioriticele plaiuri, se îndoapă până la refuz, pentru a scuti bietul popor de crampe şi îşi cumpără maşini de ultimă generaţie, pentru ca săracul român să nu păţească ceva, conducând cu viteză. Se pare că, în urma grijilor care îi macină (evident pentru ţărişoara pe care au muls-o cum au vrut), politicienii s-au ales şi cu daltonism. Altfel nu îmi explic cum o coloană oficială, în frunte cu preşedintele Senatului, poate trece pe culoarea roşie a semaforului. Mai este un aspect bizar. Mirciulică, după cât de mult iubeşte această culoare, ar fi trebuit să facă o propunere legislativă prin care semafoarele să atenţioneze participanţii în trafic doar cu nuanţe de roşu. Astfel, ar fi putut contempla semaforul cât ar fi dorit, fie în calitate de şofer, fie în calitate de pieton. Dar el nici nu vrea să o vadă în faţa ochilor şi trece cu coloana sa de maşini ca din puşcă. Să fi avut vreo iluzie cromatică? Să fi fost grăbit să rezolve problemele stringente ale cetăţenilor? Să fi simţit chemarea unui vânt al schimbării şi a plecat în trombă, iute tot ca vântul? Numai Vântu ştie!
Raimond Petruţ
