Cam ăsta este mesajul liderului PSD Mircea Geoană. Pe de o parte blamează impotenţa Guvernului, din care şi ai lui fac parte, de a nu face faţă crizei, şi drept urmare a intervenit şi el cu o „periuţă” pe la FMI. Pe de altă parte, strigă în gura mare, tot în faţa FMI-ului, că nu vrea restructurare. Evident se referea la restructurarea posturilor bugetare.
Este foarte adevărat că aici vorbim de nişte locuri de muncă. Şi ce locuri de muncă! Dar la fel de adevărat este că, la o adică, o bună parte dintre cei restructuraţi ar rămâne pe drumuri. Dar probabil că aici se poate vorbi şi de o lăcomie, într-un fel, a angajaţilor din sectorul bugetar. Acordarea de enşpe mii de sporuri la salariul de bază îi costă astăzi. Zilele trecute auzeam o ştire pe un post de radio, în care se vorbea de sporurile acordate unor funcţionari publici de prin sudul ţării – spor de sudură, spor de copiator acte, spor de loialitate (când s-ar putea foarte bine mări cu ceva cel de vechime în muncă, fiindcă e aceeaşi Mărie dar cu altă pălărie), spor de limbi străine, de titlu ştiinţific, spor de treaptă, chiar şi spor de zâmbet (nu, nu e o glumă, a fost descoperit la un control al inspectorilor Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici la Poliţia Comunitară Ploieşti), spor de cimitir, spor de spaţii verzi, spor de condiţii, şi lista poate continua că e de unde. Nu mai amintim de premiile de Paşte şi Crăciun, care au devenit o regulă în sistemul bugetar.
Toate acestea au fost descoperite, deocamdată pe la primării, dar ar fi interesant de aflat ce sporuri au pupat cei din agenţiile şi direcţiile Guvernului, care sunt şi ele mai mult de o grămadă. Şi toate pe banii noştri. Cred că dacă premierul s-ar fi ţinut de cuvânt în legătură cu reducerea acestor posturi sau măcar a sporurilor acordate aiurea-n tramvai s-ar fi făcut o economie cât de cât serioasă la bugetul ţării.
C-o fi, c-o păţi, toţi politicienii români au reuşit într-un final să îmbârlige FMI-ul să dea bani la bugetul ţării şi nu pentru altceva. De susţinerea mediului de afaceri ori de investiţii nu mai poate fi vorba, deocamdată, pentru că nu e avantajos. Nu ştiu însă, pentru cine? O fi ştiind el, FMI-ul de ce… Oricum, săptămâna trecută ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, spunea că FMI nu mai este de acord cu continuarea investiţiilor în autostrăzi şi drumuri finanţate cu fonduri ale Băncii Europene pentru Investiţii, întrucât astfel ar creşte şi mai mult deficitul bugetar. Deci, nu ar fi exclus ca în perioada următoare să rămânem cu drumurile executate cam pe sfert ori pe jumătate, ca să nu ne crească deficitul. Problema e al naibii de tot, fiindcă odată oprite aceste investiţii – din lipsa de bani – iar se îngroaşă rândul şomerilor, fiindcă unde să mai lucreze oamenii angajaţi pe acele şantiere?!
Întrebările sunt cu sutele, iar răspunsuri mai deloc. Banii care vor veni în această a doua tranşă nu va ajuta economia românească, ci va ajuta românii (pe unii) să se mai târâie vreo câteva luni. Mediul de afaceri este însă lăsat să moară şi de aici nu mai e decât un pas până la colaps.
Liana Mureşan
