Aflată de-a lungul timpului în patrimoniul instituţiei de învăţământ coordonatoare (în speţă, Şcoala Generală Ciceu-Giurgeşti), iar ulterior în cel al unităţiii administrativ- teritoriale, vechiul sediu al şcolii din localitatea bistriţeană Negrileşti a fost închiriat unor firme care aveau ca obiect de activitate comerţul, prelucrarea laptelui sau producerea de bolţari destinaţi construcţiilor. Deoarece contractele de închiriere erau concepute de aşa manieră încât lăsau loc de interpretări, societăţile comerciale nu au depus niciun efort în a conserva acest spaţiu. Despre modernizări nici nu poate fi vorba. Astfel, imobilul a ajuns o ruină, un loc în care  doar câinii vagabonzi se mai încumeta să intre. Autorităţile spun că sunt în căutare de soluţii. Când vor fi găsite?E greu de spus.

Aidoma unei stafii!

Dacă treci prin Negrileşti, volens-nolens observi în centrul satului clădirile impunătoare ale celor două biserici ortodoxe, un cămin cultural cu faţadă de excepţie, o clădire impunătoare a primăriei şi casele îngrijite ale gospodarilor de pe aceste meleaguri. Dar ceea ce şochează efectiv este imaginea de coşmar a ceea ce cândva, în vremuri apuse, era sediul şcolii generale. Geamuri sparte (de fapt, nu mai există niciun geam întreg!), pereţi scorojiţi, plini de igrasie, acoperişul prin care ploaia pătrunde nestingherită în imobil. Aceasta este priveliştea vechii şcoli, o privelişte care te înfioară. Intrând în fostele săli de clasă nu ai cum să îţi imaginezi că, în urmă cu zeci de ani de zile, aici studiau elevi care, ulterior, au devenit ingineri, profesori, medici, politicieni cu rang înalt, oameni de nădejde ai societaţii. Molozul, martor tăcut al vandalismului, este omniprezent. Inscripţiile de pe pereţii sălililor de curs nu aduc nici pe departe cu picturile murale, ci mai degrabă, ..condimentate” cu mirosul insuportabil de fecale şi urină, ne inspiră o atmosferă tipică ghetourilor. Podelele sunt măcinate de timp şi de apă, tocurile uşilor sunt putrezite, iar, pe ansamblu, clădirea da impresia unui decor dintr-un film de groază. Este o stafie, venita din negura vremurilor! Comoditate, indolenţă, neştiinţă? Sau toate la un loc? Cert este că nimeni nu face nimic, iar o şcoală în care au învăţat elevi care au reuşit performanţe sportive de invidiat (echipa de oina Venus Negrileşti a fost în anii de dinainte de 1989 în fruntea clasamentelor din acest sport, deşi reprezentau un sătuc, care, de cele mai multe ori, nici măcar nu era trecut pe hartă). Gelu Cornel Pintea, fost oinist al Venusului spune următoarele : ,, În curtea acestei şcoli am învăţat oină. Ne băteam de la egal la egal cu echipe galonate, precum Farul Constanţa, Dinamo Bucureşti, etc. Când auzeau ca vor juca cu Negrilestiul, toţi tremurau. Nu stiau unde este aceasta localitate, cât de mare  e, dar le tremurau tricourile pe ei! Îmi dau lacrimile când văd cum arata această şcoală, căci, pentru mine, ea ramâne şcoala sufletului meu!”, explică interlocutorul nostrum.

La răscruce de idei

Profesorul Vasile I. Rus, director al Şcolii Generale Negrileşti între anii 1990-2004, unul dintre cei care a iubit necondiţionat învăţământul din aceasta zonă, spune că a încercat în repetate rânduri salvarea acestui imobil. Nu a fost, în opinia domniei sale, acultat. ,, Aici a fost şcoală de când mă ştiu eu. Da, a fost şcoala de 7 ani. Nu ţin minte când s-a construit, dar a fost un edificiu frumos, din piatră. Prin anii 1953, directorul de atunci, domnul Câmpeanu, a facut aici şi învaţământ gimnazial. Deci, era şcoală în adevaratul sens al cuvântului. Era un spaţiu plăcut, mai ales ca sala mare, cea din faţă, juca rolul de cămin cultural.” Acum, sala la care face referire domnul profesor este o latrină comunală. Deoarece, după anul 1965, numărul elevilor creştea, a început construcţia unui nou sediu al instituţiei de învăţământ (noua şcoală). Între anii 1970-1975 a fost ridicat imobilul care actualmente găzduieşte Şcoala de Arte şi Meserii Negrileşti,deorece spaţiul era insuficient,  iar vechea şcoală este dată, invariabil, uitării. Totuşi acestastă construcţie a mai funcţionat câţiva ani ca gradiniţă de copii şi ca atelier de confecţii metalice pentru clasele profesionale.Atelierul se autofinanţa, vânzând persoanelor fizice si juridice scaune metalice, plasa de sârmă, rame de garduri si multe altele. Tot fostul director Vasile I. Rus spune că, după revoluţia din decembrie 1989,  nu a avut bani pentru conservarea acestei clădiri, motiv pentru care a fost închiriată unor diverse firme. Astfel, cele 5 săli de clasă şi directiunea au gazduit, rând pe rând, baruri, centre de colectare a laptelui şi fabrici de producţie a materialelor de construcţie. Rezultatul  a fost unul catastrofal: clădirea arată ca după război, amintind de teatrele de operaţiuni din  Irak sau Afganistan.

Decât să facem ceva util, mai bine nu!

Rus mai spune ca a propus în urmă cu câţiva ani ca acest imobil să fie transformat  într-un centru pentru îngrijirea copiilor cu nevoi speciale.  Dar, cum nu educaţia este primordială pentru autorităţile locale, acest proiect a fost respins. De reţinut este că pe atunci erau geamuri, parchetul era intact, iar sălile de curs aveau uşi. Ceea ce nu mai este cazul în zilele noastre. Dezastrul a fost comis! Imaginile pe care le prezentăm vorbesc de la sine.

,,Distrus-au tot, domnul meu!”

Cei care locuiesc în apropierea fostei şcoli sunt dezamăgiţi de modul în care  Primăria Negrileşti gestionează acest spaţiu. Tanti Maria  afirmă  : ,, Mi-e milă că trec că pe lângă şcoala în care am învăţat, iar acum e o ruină! Aici au învăţat mari oameni, care au ajuns sus. Ce frumoasă era când ne aştepta învăţătoarea în prag! Aţi văzut câţi ,, rahaţi” sunt în interior?!” Dejecţiile primează în imobil, drept urmare, nu există scuze. Or, autorităţile erau îngrijorate, atunci când gândeam şi realizam  materialul jurnalistic, mai mult de rezultatul moţiunii de cenzură, decât de modul în care poate fi slvată şcoala veche din Negrileşti.Un cetăţean, care a insistat să îşi păstreze anonimatul, spunea: ,, Nu înţeleg de ce autorităţile au neglijat aceasta problemă. De ce, Dumnezeu, nu fac ceva? Generaţii la rând au învăţat aici. Şi eu am deprins tainele culturii aici. Universul educaţiei aici mi s-a descoperit! “

Promisiuni peste promisiuni!

Administraţia publică locală susţine că urmăreşte soluţii care au ca finalitate reabilitarea vechiului sediu al Şcolii Generale Negrileşti. Primarul comunei Negrileşti, Ioan Pugna, a precizat : ,, Urmărim ca să transformăm acest spaţiu în ceva util, astfel încât să reuşim accelerarea activităţii cultural- sportive a tinerilor din această comună. Ideal ar fi ca vechea şcoală să devină un club dedicat tinerilor. S-ar putea forma cluburi de şah, rummy, tenis de masă, go, biliard, deci… sunt soluţii”, conchide Pugna,

Raimond PETRUŢ

1 COMENTARIU

  1. SUNT DE ACORD CU IDEILE D-VOASTRA,PACAT CA IN TIMPUL MANDATULUI D-VOASTRA DE DIRECTOR SI IMPLICIT AL D-NULUI TANASE NU ATI REUSIT SA FACETI NIMIC,FIINDCA ATI UMBLAT NUMAI DUPA AVANTAJE.ACUM TINAND CONT DE FAPTUL CA ESTE UN DIRECTOR SLABIST NUMIT DE ALTII SITUATIA VA RAMANE LA FEL IN NEGRILESTI. AVELO LA BAFTALAU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.