Vasile Bors, primarul-preot care isi ara pamantul cu plugul

Aşa, domnule primar, cantor şi adminstrator al "muncipiului" Maieru. Cum se împacă cântecul în strană cu lungul şi complicatul cântec al realizării de proiecte europene?

E o chestiune mult mai sensibilă, pentru că funcţia asta pe care o deţin acum implică o mai mare zbatere pentru lucruri atât de lumeşti. Sunt momente când vin tot felul e supărări, altele când îţi pierzi răbdarea, altele când simţi că te blochezi. Atunci intervine Dumnezeu, aşa cum spune Psalmistul: Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi… Mă gândesc să trec, odată şi odată, din cariera administrativă să slujesc Biserica, să-l slujesc pe Dumnezeu…

Slujitorul lui Dumnezeu sau al Bisericii?

Rob al lui Dumnezeu şi slujitorul tuturor: |ntodeauna mi se topeşte de dor sufletul după legile Tale! Eu zic că cel mai frumos verset consemnat în Biblie, este următorul – Dacă voieşte cineva să fie mai mare decât voi, atunci să fie slujitorul celorlalţi, iar dacă voieşte să fie primul, să fie slujitorul tuturor. În acest slujitor, trebuie să se găsească şi preotul şi primarul.

"Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!" Scopul diavolului, spune Sfântul Antonie cel Mare, este "să ne împiedice să urcăm în locul de unde a căzut el". Cum vedeţi toate aceste lucruri?

Marele mister al lucrurilor simple. E atât de simplu (…) Ne place a ne afişa credinţa, a o face publică, dar prin faptele noastre, demonstrăm contrariul. Nu îmi place să modific sensul biblic, dar aici mai corect ar fi fost "Cred, Doamne, ajută neputinţei mele, pentru că sunt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale". În relaţia noastră cu omul de lângă noi, nu facem ceea ce am mărturisit…

Vin tot din Psalmi şi spun: Vezi-mi ticăloşia şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta. Care este relaţia lui Vasile Borş cu cerurile înalte ca nişte hambare săseşti, cu Dumnezeu?

Recunosc că e una de mijloc iar asta datorită zbuciumului care îl presupune această funcţie, al situaţiilor deloc simple în faţa cărora eşti pus fără a te întreba nimeni. Nu întodeauna în funcţia care sunt, aşa cum se plânge şi Apostolul Pavel, nu binele pe care am voit să îl săvârşesc, l-am săvârşit şi răul pe care nu l-am voit, l-am făcut. Sunt pe calea cea de mijloc, asta cred, pe calea de mijloc.

Păi, a zis Isus – Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze…

Adică să-mi las şi primăria. Va veni şi ziua, sigur că toate aceste lucruri se vor întâmpla după ce voi încheia cu funcţia de primar al comunei Maieru…

Adică… e vorba de acest mandat. Fin, sfârşit, the end?

Nu, nu chiar, adică mă las în voia lui Dumnezeu! Dacă voi reuşi în acest mandat să îndeplinesc toate cele propuse în 2008, atunci, poate că voi candida … Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.

Politic vorbind, cei doi ani rămaşi până la alegeri sunt subţiri şi trec repede, dar repede de tot.

Ai dreptate! Toate-s vechi şi nouă toate. Nu se ştie, se pot întâmpla minuni, iată cum într-una singur an, economia îşi va reveni. Poate că puternicii zilei se vor ruga, iar Domnul-Dumnezeu le va da ceva, acolo, vreo scânteie…

Numai să nu luăm foc! Chiar aşa, ce îi îndemnaţi pe actualii guvernanţi, făcând parte din principalul partid al arcului guvernamental?

Că viaţa asta nu este întodeauna aşa cum ne-am fi dorit noi. Avem suişuri şi coborâşuri, iar în România au fost şi zile mai bune. Ce nu îmi place mie – de 20 de ani ne tot minţim unii pe alţii. Noi, de facto, nu am avut creştere economică, una adevărată. Creşterea economică nu înseamnă comerţ. Toate magazinele şi depozitele sunt sufocate de marfă adusă din străinătate. De 20 de ani în această ţară nu se mai produce nimic, având o aşa-zisă creştere economică bazată pe banii celor plecaţi în străinătate. Mai mult, noi am fost şi risipitori, dar la întoarcerea noastră în Europa, nimeni nu a tăiat viţelul cel gras.

Karl Marx a elaborat şi o teorie a valorii: valoarea este expresia cantităţii de muncă conţinută de un produs. "Plus-valoarea" reprezintă diferenţa dintre valoarea creată de muncitor în timpul muncii prestate şi salariul primit, iar aici intervine exploatarea omului de către om, asta e de la mine…

La citatul tău din "Capitalul" eu vin cu Biblia unde este consemnată prima criză economică din istoria omenirii – Faraon are acel vis: şapte vaci grase, şapte vaci slabe şi îi cheamă pe supuşi, dar singurul care a ştiut a-i tălmăci visul a fost Iosif. Astfel, după şapte ani de supraproducţie au venit şapte ani de criză economică, dar Faraon a avut atâta minte în cap încât să-l facă pe Iosif un fel de premier, spunându-i, totodată, să adune provizii şi să facă economii

I-a dat indicaţii. Cam seamăna Faraon ăsta cu Traian Băsescu, dar sigur Iosif nu e Emil Boc, deşi, dacă stau şi mă gândesc, atunci tot un fel de guvern monocolor era…

Nu, nu, nici într-un caz. Acum eşti rău, dar în România ca să poţi să faci ceva cu adevărat, adică o reformă în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să poţi guverna minim două mandate, asumându-ţi reuşitele şi mai ales nereuşitele guvernării. Aşa cred că se poate face treabă!

Şi dacă nu se face treabă, e sinucidere politică…

Da, aşa este, dar dacă după opt ani nu ai reuşit să faci chiar nimic, atunci mai bine mergi acasă.

Avem nevoie de soluţii, nu de poveşti… Apropo, dumneavostră cum vă descurcaţi cu aşa o comună mare?

Foarte bine, chiar foarte bine, pentru că nu mi-am încărcat organigrama şi să angajez naşi, fini, cumetri. Eu am desfiinţat posturi de când am venit pe acest scaun…

Păi cum domnule primar, nu aveţi şi dumneavoastră o camarilă acolo, ceva de genul ăsta?

Or fi dar eu nu am dorit şi nu mi-am permis acest lucru. Uite, aş putea să angajez pe posturile care le-am ras din organigramă încă cinci persoane. Din aceste motive, spun eu că nu salariile ar trebui reduse, ci fondul de salarii, iar reducerile se fac în funcţie de prestaţia fiecăruia, pentru că am ajuns să fim o sută cu mapa şi unul singur cu sapa.

Credeţi că ar fi nevoie de un stat ceva mai autoritar, de ceva mai multă disciplină şi muncă?

Da, de trei ori da (…) Legi ceva mai dure, o administraţie mult mai autoritară. E mult prea mult haos, se munceşte puţin înspre deloc, fiecare face ce vrea muşchiul lui, ca să folosesc o expresie la modă. De ce uităm că munca a salvat marile naţii ale acestei lumi, de ce ne este ruşine să muncim. Zice Solomon în pildele sale următoarele: Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin? Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa ca un om înarmat.

Bun! Se pot aplica administraţiilor locale pilda semănătorului a lui Iisus Hristos?

Este extraordinară! Este clar că nu am aruncat niciodată sămânţa pe pământ fertil, nu există o legislaţie perfectă şi nici oameni care să o aplice (…) Putem da zeci de exemple, dar important este să făptuieşti, să arunci cuvântul lui Dumnezeu în adâncul inimii omului.

Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Cum comentaţi zicerea lui Malraux?

Suntem spre sfârşitul veacurilor – oamenii vor avea doar o formă superficială de evlavie, vor minţi având pe limbă cuvâtul lui Dumnezeu. La Biserică, în timpul slujbei, oamenii se uită la îmbrăcăminte, altul mai aţipeşte şi dă cu capul de strană, iar după predică încep a se hărţui, a se lovi cu cuvântul, semn că sămânţa nu a căzut nici măcar pe piatră, a căzut în neant.

Ştiu că lucraţi acasă tot ceea ce trebuie. Că nu vă e ruşine să mergeţi în spatele plugului. De unde aveţi aplecarea asta spre muncă?

Aşa am fost obişnuit, iar acum o fac din plăcere, iar această plăcere îmi aduce toate cele necesare traiului. Am animale, pun cartofi, fac agricultură în adevăratul sens al cuvântului. Făptuiesc pentru ca şi alţii să făptuiască după mine. Tot ceea ce are nevoie o familie, produc în casă – carne, lapte, ouă, legume. De aceea tot spun că la cei harnici nu poate să vină criza. Aici, populaţia este activă, oamenii sunt harnici. Uite, eu nu concep ca un tânăr de 25 de ani să stea acasă toată ziua, să-i trebuiască bani de buzunar, motivând că nu are loc de muncă. Păi, un loc de muncă nu însemnă neapărat şi obligatoriu să fiu angajat. Te duci acasă la unul mai înstărit şi îl întrebi dacă nu are ceva de lucru pentru ziua respctivă. Aşa se face în zilele astea grele. Nu stăm şi ne plângem în cârciumă. Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi bagă în traistă.