Ardeal independent, Ardealul dat în întregime Ungariei sau Ardealul sa fie despartit în doua parti egale între România si Ungaria. Potrivit referatului întocmit de Procuratura Militara Târgu-Mures si înaintat Procuraturii Militare Principale Bucuresti – referat însotit de concluziile de învinuire puse pe data de 22.01.1958 – aceastea erau cele trei variante concepute de un grup de învinuiti din care faceau parte Fodor Pavel, Haidu Geza, Szentmartoni Valentin, Szocs Ignatiu si Csiha Coloman.
În cadrul anchetei desfasurate pe parcursul mai multor luni se ajunsese la concluzia ca grupul era cu mult mai numeros si se aflase într-o permanenta legatura cu episcopul romano- catolic Marton Aron, proaspat eliberat din închisoare – fusese condamnat pe viata în 1951, dar i se întrerupsese încarcerarea la interventia Prezidiului Marii Adunari Nationale – la momentul respectiv, 1958, episcopul aflându-se cu domiciliul obligatoriu la Alba-Iulia. Desi am studiat mai multe documente – si presupunând ca ancheta a fost facuta cu un minimum de profesionalism – ramâne întrebarea, cine a fost adevaratul inspirator al respectivului grup, Fodor Pavel sau Marton Aron? Consider ca despre Marton Aron nu sa scris înca totul. Exista documente în arhivele românesti (ale Serviciilor Speciale de dinainte de 1948, dar si de dupa acest moment), chiar si în arhivele muresene care fac referire la persoana sa, exista studii publicate în reviste precum “Dosarele istoriei” sau, mai recent “Historia”, exista câteva note informative despre activitatea episcopului în “Cartea Alba a Securitatii”…Un studiu temeinic care sa valorifice într-o conceptie unitara informatiile obtinute din mai multe surse istorice este mai mult decât necesar.
În prezent, atunci când vine vorba despre persoana episcopului aproape toti interlocutorii se refera doar la momentul 18 mai 1944 când, aflat în Biserica “Sfântul Mihail” din Cluj – spre cinstea sa – episcopul a avut taria morala, demnitatea si curajul sa condamne politica hortysta fata de evrei. “Magyar Katolikus Lexikon” editat la Budapesta în 2003, ca dealtfel toate scrierile maghiare, atunci când se refera la viata si activitatea episcopului, spun laconic: “…a pledat pentru drepturile maghiarilor din Transilvania…”. Ce înseamna de fapt atât de evazivul “a pledat”? Documentele si studiile românesti ne indica faptul ca înca din perioada interbelica Marton Aron, în calitate de spion maghiar cu vederi filo-engleze si (etern) conspirator a actionat constant împotriva unitatii statului national unitar român fiind unul dintre “vârfurile de lance” ale actiunii revizioniste.
<h5>Un spionaj activ si o propaganda pe masura</h5>
Dupa instaurarea regimului condus de Horthy, Ungaria a început o campanie internationala de contestare a prevederilor tratatelor încheiate la Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) si în mod deosebit pe cel de la Trianon din 4 iunie 1920, prin care Transilvania era recunoscuta “de jure” ca parte
componenta a Regatului României, urmare a actului “de facto” petrecut la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia si care dadea expresie unui act de vointa româneasca liber exprimata. Actiunile în plan diplomatic international desfasurate cu multa insistenta de diplomatia maghiara în vederea revizuirii tratatelor, au fost dublate de alte actiuni mult mai elaborate, cele desfasurate pe frontul invizibil. Ungaria dispunea în acest sens de mai multe avantaje.
Avea retelele informative constituite înca de pe timpul Austro-Ungariei – dar care acum se gaseau în “conservare” – avea cadre de informatii pregatite chiar pe relatia Transilvania si mai dispunea de un imens avantaj: în zonele locuite compact de etnici maghiari exista un puternic sentiment sovin si iredentist. În aceste conditii Ungaria a putut sa promoveze un spionaj activ într-o zona de care – cel putin din punctul ei de vedere – nu s-a considerat niciodata despartita sau de care s-a considerat cel mult, doar temporar rupta.
<h5>Marea Britanie sustine revizionismul</h5>
Ungaria revizionista a gasit cea mai mare sustinere din partea Marii Britanii. O buna parte din elita maghiara întretinea si cultiva relatii apropiate cu înalta societate engleza. Un sprijin important l-a acordat politicii promovate de Ungaria Lordul Rothermere care conducea un grup de ziare de succes si cu mare influenta în Anglia si în strainatate. Din gupul sau de presa faceau parte 71 de ziare si reviste din Anglia, Statele Unite si Canada, în frunte cu bine cunoscutul “Daily Mail”, care avea la momentul respectiv un tiraj de 2 milioane de exemplare. Aceasta campanie era dublata de actiunile de propaganda
promovate în strainatate de “Liga Revizionista” ce-l avea în frunte pe cunoscutul scriitor maghiar Ferencz Herczog. Din 1927 când a fost înfiintata si pâna în 1940, Liga a publicat 228 de carti, reviste si ziare cu caracter revizionist în limbile germana, italiana, franceza, engleza, spaniola, finlandeza, portugheza si maghiara.
Din acest total, un numar de 124 de publicatii se ocupau de “problema Transilvaniei” si ajungeau pe diferite cai si în Ardeal. Societatile feminine maghiare organizate pe baze confesionale, organizatiile si asociatiile culturale contribuiau si ele la propaganda revizionista, asa cum procedau si unii preoti maghiari de diferite confesiuni.
<h5>Complot antistatal la Târgu Mures</h5>
În 1921, Siguranta Statului Român a descoperit un complot la Arad pus la cale de organizatia secreta revizionista “Maghiar Fiatolok”, organizatie ce avea legaturi în mai multe orase din Transilvania. Un alt complot antistatal a fost descoperit de aceleasi organe de Siguranta în 1923 la Cluj, complot ce avea ramificatii la Târgu-Mures si Târgu-Secuiesc. Un celebru caz de spionaj maghiar a fost descoperit în 1937 si a fost legat de Partidul Ardelean Maghiar din România care, asa cum s-a dovedit, a primit un milion de pengo din partea Presedintiei Consiliului de Ministri al Ungariei. Aceeasi Presedintie a donat tot în 1937, 7 milioane de lei Uniunii Culturale Maghiare din Transilvania. |n 1939, SSI a identificat o vasta retea de spionaj maghiar formata din 172 de persoane, care avea drept centre de baza Oradea, Târgu-Mures si Satu-Mare cu ramificatii si în alte localitati din tara. Perchezitiile au scos la iveala o lista cu fondurile trimise din Ungaria, material informativ si de propaganda antiromâneasca, precum si un post de radio emisie-receptie ce functiona clandestin la Episcopia Reformata din Satu-Mare. În deceniul patru al secolului XX, actiunile agresive ale spionajului maghiar contra României s-au înmultit.
Acest fapt a reiesit si dintr-un raport din 1939 al SSI, care arata ca pâna la acel moment, au fost descoperite 62 de cazuri de spionaj din care 32 erau maghiare. Dupa cum se poate observa serviciile secrete române si-au facut datoria cu consecventa si profesionalism, în ciuda faptului ca regele Carol al II-lea(1930-1940) a încercat sa si le subordoneze sau sa le ignore munca. Rapoartele si analizele lor n-au fost însa luate în seama, iar rezultatele acestei ignorante dovedite de factorii de conducere s-au vazut în vara anului 1940, când României i-au fost impuse grave amputari teritoriale.
<h5>Marton Aron – indicativul “P.I.S”</h5>
Contraspionajul român nu a putut stabili data exacta la care Marton Aron a fost recrutat de serviciile de informatii maghiare, desi episcopul s-a aflat în atentia organelor speciale românesti înca de pe la jumatatea deceniului al treilea. În octombrie 1941, Marton Aron a intrat în legatura cu rezidentul de spionaj al legatiei maghiare de la Timisoara. A fost momentul în care organele române nu au mai avut nici un dubiu despre activitatea sa, mai ales ca anterior reusisera sa procure Codul spionajului hortyst, fapt care a ramas necunoscut maghiarilor pe toata durata razboiului, dar care le-a permis românilor sa deconspire si sa anihileze o serie de organizatii si retele de spionaj maghiare de pe teritoriul României. Cea mai importanta organizatie maghiara de spionaj din Transilvania – cu ramificatii si la Târgu-Mures – a fost cea condusa de episcopul Marton Aron. Informatiile culese de el personal sau sau de cei din organizatia sa erau cifrate cu ajutorul cartii “Piszkos Fred Visszater” (“Întoarcerea mizerabilului Fred”)
si trimise apoi la destinatie. Indicativul cu care Marton Aron era apelat de Centrala Serviciului de Spionaj Maghiar de la Budapesta era permanent fiind format din grupul de litere “P.I.S.” si reprezenta initialele tipografiei la care a fost tiparita cartea de mai sus.
Indicativul cu care Marton Aron trebuia sa raspunda era de fiecare data altul. Prin intermediul Adelei Visnovitz – agenta a spionajului englez – s-a reusit a se realiza legatura lui Marton Aron cu englezii, episcopul devenind astfel agent dublu, facând uneori un joc foarte complicat si înca greu de înteles si azi.
<h5>Elena Bindasz din Târgu-Mures</h5>
Prin intermediul Elenei Bindasz, nascuta la 15 decembrie 1899 la Târgu-Mures, maghiara de religie ortodoxa (?), Marton Aron a reusit sa afle foarte multe informatii legate de moralul armatei române, ce vorbesc militarii între ei, ce nemultumiri au, etc. Prin intermediul aceleiasi Bindasz Elena, care ajunge si ea sa o cunoasca pe Adela Visnovisz (agenta engleza), Marton Aron a facut cunostinta cu Matei Ioan, cetatean iugoslav de etnie româna, fost aviator în armata iugoslava si care se refugiase în România datorita prigoanei germane. Matei îl va pune în legatura pe Marton Aron cu maiorul sârb Bosco Stanoilovici, fost atasat militar iugoslav în URSS, un filo-englez cu relatii atât în spionajul englez, cât si în cel sovietic. Reteaua lui Marton Aron va creste foarte mult într-un timp relativ scurt, aceasta fiind capabila chiar si de sabotaje. Elena Bindasz care la un moment dat este arestata de autoritatile române va indica sabotajele executate, modul de operare, de unde se procura explozibillul necesar, însa îl va deconspira cu aceasta ocazie si pe episcop, ca dealtfel întreaga retea condusa de el. Reactia autoritatilor române a fost nuantata de la caz la caz.
Daca în unele situatii retelele maghiare care operau pe teritoriul României au fost anihilate rapid pronuntându-se ani grei de închisoare si chiar condamnari la moarte, cel putin în cazul lui Marton Aron nu s-a întâmplat acest lucru. Daca din diverse ratiuni episcopul (spion) Marton Aron s-a bucurat în perioada interbelica, dar si în timpul razboiului de un tratament cu menajamente, nu acelasi lucru se va întâmpla dupa 1948. Comunistii, care pusesera mâna si pe arhivele serviciilor speciale române de dinainte de 1940, nu l-au mai tratat cu aceeasi întelegere pe episcop, ba dimpotriva îl vor aresta si condamna pe viata. Eliberat de autoritatile comuniste dupa mai multe interventii la nivel înalt – episcopul aflat în domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia – a continuat sa conspire împotriva statului român.
<h5>Grupul Fodor în ancheta Procuraturii Militare muresene</h5>
Grupul Fodor a fost arestat abia în 1957, iar punerea sa în relatie cu episcopul Marton Aron a fost relativ simpla întrucât episcopul – în domiciliu obligatoriu la Alba-Iulia – se afla permanent în filaj operativ. Referitor la Fodor Pavel, se arata: “În luna august 1955 a facut o vizita episcopului Marton Aron cu care ocazie a dus discutii dusmanoase la adresa regimului de democratie populara…Marton Aron îi aduce la cunostinta ca arestarea lui s-a datorat faptului ca în mai multe ocazii s-a manifestat public ca teritoriul Ardealului dupa 1944 nu a fost dat sub guvernarea Ungariei”. Initial s-au propus trei variante pentru rezolvarea problemei Ardealului, în final – 1956 – cazându-se de acord doar asupra uneia dintre ele: “…învinuitul Fodor Pavel ramânând la concluzia ca rezolvarea problemei cedarii teritoriului Ardealului sa se faca la împartirea în doua parti egale, între România si Ungaria, propunere
cu care este de acord în întregime si episcopul Marton Aron…
” La un moment dat, grupul Fodor a fost pus în relatie – cel putin asa rezulta din ancheta – cu evenimentele revolutionare din octombrie 1956 din Ungaria. “În luna octombrie 1956, se mentiona în referat, învinuitul Fodor Pavel a crezut ca a sosit momentul de a actiona…si a întocmit mai multe schite cu împartirea teritoriului Ardealului. Pe baza acestor schite a întocmit o harta a teritoriului Ardealului pe care a trecut toate localitatile, bogatiile – sol, subsol – cu linii de demarcatie a frontierei planuite de el între România si Ungaria…” În continuare, în cuprinsul referatului se mai aratau contactele pe care Fodor Pavel le-a avut cu diverse persoane de etnie maghiara pe care ar fi încercat sa le recruteze. În ceea ce-l priveste pe Csiha Coloman, se mentiona: “În interogatoriile ce i s-au luat cu ocazia anchetei penale arata ca l-a cunoscut pe învinuitul Fodor Pavel, prin parintii sai înca de mult timp…învinuitul Fodor Pavel i-a povestit despre vizitele facute episcopului Marton Aron si relatiile pe care le are cu acesta…
” Dincolo de schite (harti), planuri mai mult sau mai putin elaborate si recrutarea de membrii, grupul Fodor s-a dovedit însa incapabil sa actioneze eficient dintr-un motiv cât se poate de simplu: conditiile anului 1956 erau cu totul altele fata de cele – sa spunem – ale anului 1945 sau 1946.
Nicolae Balint
