Întâmplarea redată mai jos face parte din categoria înşelătoriilor cunoscute sub denumirea de ”scrisorile nigeriene”, iar ”Gazeta de Bistriţa” este singura publicaţie din Bistriţa care a scris despre acest subiect şi a atras atenţia asupra pericolului potenţial căruia îi pot cădea victime (şi i-au căzut mulţi) bistriţenii atraşi de mirajul unei îmbogăţiri peste noapte.

 

”Scrisorile nigeriene” au fost printre primele înşelătorii făcute prin intermediul internetului, ”reţeta” fiind una extrem de simplă. Te trezeşti peste noapte că ai primit un e-mail prin care se solicită ajutorul pentru scoaterea dintr-o ţară africană, de obicei Nigeria, a unei sume substanţiale de bani. Primeşti şi promisiunea unei recompense dar numai după plătirea unor aşa-zise taxe bancare, cheltuieli de expediţie, dar în final constaţi că ai dat nişte bani aiurea şi nu te-ai ales cu nimic. Decât constaţi pe propria piele că ai fost un mare fraier.

”Scrisorile nigeriene” au înşelat oamenii şi înainte de extinderea în masă a internetului, la început ”ţinta” se trezea cu un plic în cutia poştală, de unde şi denumirea, acum înlocuit cu e-mail-ul, în rest procedeul este identic. Modalităţile prin care sunt ”agăţate” ţintele sunt extrem de diverse, în cazul de faţă prin intermediul unui site matrimonial.

 

Nada a fost aruncată

Ioan D., un bistriţean în vârstă de 65 de ani, cu studii superioare, după o muncă de o viaţă, are o pensie de până la 2.000 lei. Fără a intra prea mult în amănunte care ţin de viaţa acestuia, omul a rămas singur, copii, un fiu şi o fiică sunt stabiliţi fiecare cu rostul său, undeva prin Europa. Fiind inginer constructor mai lucrează ocazional, iar majoritatea timpului îl petrece navigând pe internet. Este un împătimit al site-urilor matrimoniale, trăgând nădejdea că îşi va găsi persoana potrivită pentru a-şi petrece în linişte bătrâneţile. Într-o dimineaţă consultând poşta electronică a fost surprins de primirea unui mesaj, în limba engleză ca răspuns la un e-mail prin care încerca să stabilească o relaţie.

”Bună, numele meu e Conchita Sanchez, sunt din Statele Unite ale Americii… sunt o persoană de încredere… iubitoare. Eu chiar doresc să găsesc un prieten bun, cu care să stabilesc o relaţie personală, indiferent de vârstă, naţionalitate, statut… Cumva am dat peste profilul d-vs, eu nu vă cunosc… dar ceva mi-a atras atenţia???!!!!..vreau să ne cunoaştem reciproc. Vreau să continuăm această conversaţie, prin contul meu de e-mail, privat (conchitasanchez21@gmail.com). O să trimit poza mea, pentru a ne cunoaşte mai bine… şi o să am ceva important să vă spun”.

Acesta a fost primul e-mail. Undiţa cu nada agăţată în cârlig a fost aruncată, aşteptând să se prindă un fraier.

Ioan D., sincer, s-a bucurat, probabil a avut şi ceva fluturi care i-au fâlfăit prin stomac, crezând că în sfârşit a dat marea dragoste peste el. După flirtul nevinovat purtat prin intermediul e-mail-urilor, de fapt o tactică de învăluire a piraţilor cibernetici, între timp a primit şi o fotografie a Conchitei Sanchez, în care aceasta apărea în uniforma armatei americane, a venit şi timpul să-i spună lucrul important anunţat anterior.

 

Prea frumos ca să fie adevărat

Printre altele, i-a spus o poveste din care rezulta că este militar al SUA, ofiţer, 38 de ani, că este angrenată într-o misiune externă, ”Operation Unified Protector” în Libia, după o alta, ”Operation Inherent Rezolve” în Siria şi că printr-o împrejurare a intrat în posesia sumei de 3.560.000 milioane USD, împreună cu mai mulţi camarazi şi că ar intenţiona să trimită acei bani în România pentru a-i pune la adăpost şi în schimbul acestui serviciu va primi un comision substanţial, bla, bla, bla.

Omul nostru, fără ezitare a răspuns mesajului crezând sincer că i-a pus Dumnezeu mâna în cap şi că soarta acum la bătrâneţe îi surâde, se va alege şi cu o femeie frumoasă care va sta lângă el şi cu o sumă mare de bani, 15% din suma de pe care o va primi. Fără ezitare a muşcat nada şi a răspuns că este de acord.

”Dragul meu, înţeleg că eşti ezitant în legătură cu propunerea mea, poate din motive de securitate, aş vrea să fii deplin încrezător şi să fii sigur că eu am acoperit toate dedesubturile pentru a fi sigură că suntem amândoi în siguranţă şi în afara oricărui pericol… ştiu că anumite instituţii din anumite ţări impun legi monetare stricte ceea ce ar face foarte dificil un transfer bancar, de aceea am luat măsuri ca banii să ajungă la tine fără să implic vreo bancă.

Am împachetat banii într-o cutie care conţine cadouri şi pe care am predat-o unei companii numite GLOBAL EXPRESS AND SECURITY COMPANY (un curier al acestei companii va livra această cutie direct la uşa casei tale), ei au înregistrat această cutie ca şi un tezaur familial şi va fi livrat printr-un sistem diplomatic pentru a fi evitată detectarea. Trebuie să ştii că, chiar dacă compania nu ştie ce este în cutie nici tu nu trebuie să le spui ce conţine. Asta este între noi doi, din motive de securitate”.

 

Victima ”pune botul”

Eroul nostru, copleşit de această ofertă de nerefuzat, ”pune botul”, se prinde în cârlig definitiv şi acţionează în consecinţă. Îi trimite toate datele de contact, adresă, număr de telefon. Reacţia vine imediat.

”Am înaintat companiei datele tale, dar te rog scrie companiei  pe mailul de mai sus, de asemenea eu am retrimis datele tale la ei şi le-am indicat să te contacteze cât mai repede posibil, codul de securitate pentru livrare, FS645XQ2, fii sigur că l-ai scris corect, este important deoarece persoana care face livrarea şi va ajunge în ţara ta pentru livrare, va cere să îi prezinţi codul de securitate pentru pachet… te rog dragul meu,vreau să îţi reamintesc că suntem aproape de terminarea acestei probleme care fără discuţie va adăuga valoare vieţilor noastre aşa că te rog, te implor, să ţii secretă aceasta problemă, să fie doar o problemă cunoscuta doar de mine şi tine ca să evitam orice şi-ar face loc şi ar sta în calea procesului de livrare…”.

Ioan D. se conformează întrutotul instrucţiunilor primite, contactează pe ”d-l Kalu Kalu Okike” de la firma de expediţie şi-i comunică acestuia tot ce i s-a cerut, codul coletului, datele de contact, orele în care poate fi găsit pentru a se realiza livrarea.

Răspunsul vine urgent: ”vrem să vă anunţăm că o livrare care corespunde datelor dumneavoastră ca şi destinatar, a fost depozitată de către un ofiţer american, Conchita Sanchez. Pachetul a fost marcat şi înregistrat în baza noastră de date şi va pleca către ţara dumneavoastră în următoarele trei zile.”

Şi aici intervine subtil înşelătoria, escrocii nu aveau de gând să trimită nici un colet cu bani, ei vroiau să încaseze bani de la fraier.

 

Care era şmecheria

”Oricum, ca şi o regulă a politicii noastre, transportul care părăseşte terminalul nostru este asigurat  împotriva pierderii sau distrugerii. Pentru pachete diplomatice costul este de 500 Euro, un cost adiţional de 375 Euro trebuie plătit pentru acoperirea cheltuielilor de transport, ceea ce face totalul de 875 Euro. După plata taxelor de transport şi asigurare, pachetul va pleca spre ţara dumneavoastră fără întârziere. Plata se face prin Western Union sau MoneyGram către departamentul  nostru de logistică, d-vs trebuie să scanaţi şi să trimiteţi via e-mail chitanţa de trimitere a banilor, iar noi trimitem coletul la uşa dumneavoastră în următoarele trei zile după plecare. Imediat ce ne trimiteţi dovada plăţii taxelor, noi vă trimitem datele de urmărire a transportului către ţara dumneavoastră. Noi chiar avem nevoie urgent de răspunsul dumneavoastră aşa că pachetul să plece de aici în câteva zile”.

Conchita Sanchez îi mai dă un impuls, trimiţându-i un ultim e-mail. ”Sunt fericită că ai contactat compania de curierat, te rog spune-mi ce se întâmplă în continuare. Mulţumesc, sper că ne vom putea întâlni în curând”.

Ioan D. complet năuc, orbit de flirtul de pe internet şi de mirajul unei îmbogăţiri peste noapte, face rost de bani, s-a împrumutat de la prieteni, plus nişte mici economii pe care le avea adunate pentru zile negre şi a plătit tot ce i s-a cerut, 875 de euro, echivalentul a 1250 USD.

 

”Bună, dragule, ce faci?”

După trimitere banilor Ioan D. a mai primit un ultim e-mail de la Conchita Sanchez: ”Bună, dragule, ce faci? Sper că mailul meu te găseşte sănătos. Apreciez eforturile pe care le-ai făcut pentru mine în treaba asta. Acuma, dragul meu am văzut şi eu ce cere compania pentru livrarea transportului la casa ta, aş fi vrut să acopăr eu toate costurile dar, condiţiile mele de aici, nu îmi permit. Salariile noastre ca militari merg direct într-un cont din SUA , la care noi nu avem acces. Transportul va ajunge la tine în trei zile şi odată ce ai custodia coletului, îţi permiţi să iei de acolo suma care ai trimis-o ca să poţi acoperi sau să dai înapoi ce ai cheltuit. Dragul meu, suntem aproape de sfârşitul acestei călătorii şi am încrederea că ne vom îndeplini ţelul. Nu voi uita niciodată loialitatea ta, onestitatea şi bunătatea. Eu îţi voi răsplăti bunele intenţii şi îţi voi arăta toată afecţiunea pentru bunătatea ta. Să ai o zi plăcută şi aştept veşti de la tine”.

De aici filmul s-a rupt, Ioan D. aşteaptă de câteva luni bune să primească coletul cu cei 3.560.000 USD. Orice încercare a acestuia de a restabili legătura cu ”Conchita Sanchez” s-a soldat cu un eşec, aceasta dispărând în spaţiul virtual.

Nu este exclus ca Ioan D. în sinea lui, probabil, îşi repetă la nesfârşit, ”mă, ce fraier am fost”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.