Dosarul Rompetrol. Principalul partener al lui Patriciu şi-a cumpărat o insulă în Caraibe

Phil Stephenson închiriază pe insula lui camere la peste 1.600 $/noapte: „Îmi plac navigatul, cititul, gastronomia şi vinul, de cele mai multe ori în acelaşi timp“.

Phil Stephenson, texanul de 51 de ani, este, alături de Dinu Patriciu, artizanul privatizării Rompetrol, unul dintre cele mai grele dosare din economia românească în care capetele de acuzare variază de la săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, abuz în serviciu, înşelăciune, complicitate la înşelăciune, delapidare, până la evaziune fiscală, spălare de bani, manipularea pieţei de capital prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare potrivit zf.ro.

Dosarul Rompetrol II a fost pus pe tapet la începutul acestei săptămâni de către procurorii DIICOT, acesta fiind disjuns dintr-o cauză trimisă în judecată în 2006. Istoria Rompetrol a fost scrisă de doi oameni cheie: Dinu Patriciu, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri români, decedat în vara anului 2014 într-un spital londonez, şi texanul Phil Stephenson, care, potrivit informaţiilor disponibile, în 2010, alături de un partener de afaceri, a decis să cumpere o insulă din Caraibe, Petit St. Vincent, pe care a dezvoltat un resort de lux.

După exitul din Rompetrol, în 2009, atunci când grupul a fost preluat în totalitate de kazahii de la KazMunayGas, Phil Stephenson şi-a deschis un restaurant, Phil’s Barbecue, în Houston, oraşul natal, îndeplinindu-şi astfel un vis din tinereţe.

„Întrebaţi pe oricine şi veţi vedea că fiecare vrea să deţină propriul bar sau propriul restaurant“, declara la acel moment Stephenson. Restaurantul era specializat în fripturi de vită, cârnaţi şi grătare de pui. Potrivit presei de peste ocean, la acel moment Stephenson trăia pe insula St. Maarten din Caraibe. Aparent, restaurantul nu a mers chiar atât de bine ca afacerea Rompetrol, în contextul în care unitatea s-a închis un an mai târziu. Tot în 2010 însă, Stephenson cumpăra alături de un partener de afaceri, Robin Paterson, o insulă, Petit St. Vincent, tot din Caraibe.

„În ianuarie 2007, Robin Paterson se plimba cu iahtul său, Zanzibar, când a zărit insula Petit St. Vincent şi s-a îndrăgostit de ea. Ca din întâmplare, doi ani mai târziu, prietenul lui Robin, Phil Stephenson a trecut pe lângă aceeaşi insulă la bordul iahtului său, Galileo, şi a fost la fel de atras de farmecul şi de frumuseţea insulei. Phil şi Robin au cumpărat această insulă spectaculoasă în 2010 şi au investit în ea astfel încât să se păstreze moştenirea şi integritatea acesteia, dar în acelaşi timp să-şi exprime şi propria viziune“, se arată pe siteul resortului Petit St. Vincent.

Potrivit celor doi proprietari, insula este locul de evadare perfect pentru oamenii de succes care au siguranşţa necesară pentru a se rupe de toate pentru o vreme. O noapte de cazare pe insula lui Phil Stepehenson, în iunie, costă 1.600 de dolari. Cel puţin.

„Phil este preşedintele consiliului de administraţie şi proprietarul majoritar al Freedom Resorts Ltd, compania care deţine Petit St. Vincent şi care operează insula privată. Nativ din Texas, a fondat şi a condus afaceri din domeniul petrolier şi al fondurilor de investiţii înainte de a-şi face exitul din aceste domenii şi de a se retrage în Caraibe. Phil a studiat politica şi apoi dreptul la Harvard. Hobby-urile sale sunt navigatul, cititul, gastronomia şi vinul, de cele mai multe ori în acelaşi timp“, se mai arată pe site-ul resortului.

Până la închiderea ediţiei, americanul nu a putut fi contactat.

 

Cine este Phil Stephenson: citește aici.

”Mă întâlneam cu un prieten care de altfel ne-a şi făcut cunoştinţă Richard Burt, ambasador în Germania al SUA şi apoi copreşedinte al unei asocialţii România-America. El mi-a zis hai să-ţi prezint pe unul care-i la fel ca tine, întreprinzător. Am început să stăm de vorbă, ne-am cunoscut, ne-am plăcut, ne-am luat şi ne-am dus prin lume să strângem bani. Urmăream să strângem cât mai mulţi bani. Dacă nu era criza din Rusia, terminam cu 100 mil. $, ceea ce era enorm pentru România atunci. şi 30 mil. $ cât am strâns era ceva„, spunea Patriciu în 2009.