Dosarul IPJ GATE, pe ultima sută de metri! Motivele de respingere a cererii de recuzare a instanței

Dosarul în care sunt inculpați foștii șefi din IPJ Bistrița-Năsăud – Ioan Ovidiu Mureșan, Roberto Hasnăș și Leon Cloșcă, supranumit de presă IPJ GATE,se află pe ultima sută de metri pe rolul Tribunalului Maramureș, unde instanța se pregătește să pronunțe sentința pe fond, după mai bine de 4 ani de procese.

La termenul de judecată care a avut loc pe data de 7 noiembrie, avocatul lui Ioan Ovidiu Mureșan a depus o cerere de recuzare a magistratului care judecă acest dosar pe motiv de imparțialitate. Solicitarea a fost respinsă, în aceeași zi.

Gazeta de Bistrița a intrat ulterior în posesia motivării acestei decizii, astfel că vă prezentăm și acest document. Motivul principal care a stat la baza respingerii cererii de recuzare a fost faptul că acțiunea apărării a fost considerată ca fiind doar o modalitate de tergiversare a soluționării cauzei.

Motivele inserat în cererea de recuzare

Reamintim faptul că, la termenul de judecată din data de 7 noiembrie, Ioan Ovidiu Mureșan, prin avocatul său, a formulat cerere de recuzare a magistratului care judecă această cauză, apreciind că “există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată, fapt ce rezultă că acesta a încălcat obligaţia legală de a asigura legalitatea procesului penal”.

“În motivarea cererii s-a arătat că, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, ca la data de 23.05.2018 inculpatul, prin apărător ales a formulat o cerere prin care a solicitat efectuarea unei adrese către DNA şi SRI, prin care să se răspundă la mai multe întrebări. Ulterior, la data de 02.10.2018 inculpatul a înaintat la dosarul cauzei un memoriu prin care a arătat că îşi menţine solicitarea formulată în raport de Protocolul de cooperare menţionat şi că formulează o cerere suplimentară în raport de Protocolul de cooperare încheiat între Parchetul de pe lângă I.C.C.J. şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, declasificat la data de 22.05.2018.

La termenul de judecată din 22.11.2018 au fost puse în discuţie contradictorie cererile formulate, instanţa dispunând doar cu privire la ultima cerere, nu şi cu privire la cererea formulată în raport de protocolul încheiat cu SRL, această cerere rămânând nesoluţionată mai bine de 6 luni de la momentul înaintării la dosar. Ulterior, la termenul de judecată din 21.03.2019, instanţa a dispus în sensul respingerii acestei cereri.

La termenul de judecată din 07.11.2019 inculpatul, prin apărător, a solicitat instanţei să revină asupra soluţiei dispuse şi să admită cererile astfel cum au fost formulate, mai ales având în vedere cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 16.01.2019.

În aceste condiţii, conduita doamnei judecător presupune ca şi implicaţii legale mai mult decât implicaţiile pe care le produce o simplă soluţie de respingere a unei cereri în probaţiune, însă, în cazul de faţă este vorba despre obligaţia legală a unei instanţe de a verifica respectarea competenţei funcţionale în faza de urmărire penală, în contextul în care urmărirea penală s-a desfăşurat la momentul când era în vigoare un protocol care proroga competenţa exclusiv a organelor de urmărire penală de a efectua actele de urmărire penală, către servicii secrete care nu au calitatea de organ de urmărire penală.

Prin respingerea unei singure cereri se permite subzistenţa unei suspiciuni de nelegalitate a întregului material probator şi tuturor actelor de urmărire penală, în condiţiile în care s-a recunoscut deja de către procuror că a existat o implicare a SRI în prezenta cauză, dar nu se cunoaşte gradul de implicare a serviciilor secrete în instrumentarea dosarului.

În aceste condiţii, s-a apreciat că, conduita doamnei magistrat afectează în mod grav aparenţa de imparţialitate care trebuie să fie asigurată în cauză, făcându-se trimitere la hotărârea De Cubber.”, a reținut instanța care a judecat cererea de recuzare depusă de avocatul lui Mureșan.

Ar fi avut suficient timp să depună o astfel de cerere

Magistratul care a judecat această cauză a considerat că nu există motive de admisibilitate, întrucât acestea nu se circumscriu dispozițiilor invocate în cauză și, mai mult ar fi avut timp suficient să formuleze anterior o astfel de cerere.

“Cu privire la motivele ce stau la baza cererii de recuzare formulate, instanța constată că acestea nu se circumscriu dispozițiilor invocate ca incidente în cauză, respectiv prevederile art. 64 alin. 1 lit. a Cod procedura penală.

Este adevărat că principiul imparţialităţii justiţiei constituie un corolar al principiului legalităţii ce caracterizează statul de drept şi presupune ca autorităţile cărora le revine sarcina de a înfăptui justiţia să fie neutre.

Respingerea unei cereri formulate de către părți, persoana vătămată sau procuror, ori dispunerea unei măsuri procesuale nu poate constitui, însă, temei pentru formularea unei cereri de recuzare. Simplul fapt că judecătorul a aplicat prevederile legale potrivit interpretării pe care a considerat-o corectă nu este de natură a înfrânge aparența de imparțialitate față de participantul nemulțumit, cu atât mai mult cu cât, asupra unor cereri, s-a mai pronunțat prin încheierea din data de 21.03.2019 (…), iar altele au fost admise la termenul din 7.11.2019. Deși instanța a respins, la data de 21.03.2019, prima cerere în probațiune care avea motive identice cu cele formulate la termenul din 7.11.2019, inculpatul nu a înțeles să o recuze, judecătorul beneficiind in continuare de prezumția de imparțialitate cerută de lege”, se arată în documentul instanței.

S-ar fi vrut tergiversarea cauzei

Ba mai mult s-a considerat că motivul principal ar ține de dorința de tergiversare a dosarului.

“În aceste împrejurări, solicitarea inculpatului apare ca fiind doar o modalitate de tergiversare a soluționării cauzei, motiv pentru care nu este admisă, soluția astfel pronunțată fiind în concordanțăși cu art. 6 CEDO ce reglementează termenul rezonabil de soluţionare a unei cauze ca fiind obligația instituită în sarcina statelor membre de a-și organiza propriul sistem judiciar astfel încât instanțele acestora să poată garanta oricui dreptul de a obține o hotărâre definitivă privind contestațiile referitoare la drepturile și obligațiile sale într-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în temeiul art.6 trebuie apreciat în fiecare caz în funcție de circumstanțele cauzei și analizate din perspectiva următoarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului, cel al autorităților competente și miza litigiului pentru partea interesată. Complexitatea unei cauze poate ține atât de aspectele de fapt, cât și de cele de drept, de pluralitatea părților implicate în cauză sau de diferitele probe care trebuie obținute.

Art. 6 CEDO impune părților interesate să efectueze cu diligență actele care o privesc, să nu utilizeze tactici de amânare și să exploateze oportunitățile oferite de dreptul intern pentru scurtarea procedurii. Comportamentul reclamanților constituie un fapt obiectiv, neimputabil statului pârât, care trebuie luat în considerare pentru a răspunde la întrebarea dacă procedura a depășit sau nu termenul rezonabil cerut de art.6. Lipsa de voință a părților de a-și prezenta concluziile lor poate contribui în mare măsură la prelungirea unei proceduri.

Cum dosarul de față a fost înregistrat pe rolul instanței în 2015 și, în perioada scursă de la momentul învestirii și pânăîn prezent, s-au administrat probe fără ca asupra judecătorului să planeze urme de îndoială privind imparţialitatea sa, cererea formulată de inculpatul Mureşan Ioan Ovidiu, prin apărătorul ales, urmează a fi respinsă și în considerarea art. 10 alin. 6 Cod procedura penală potrivit căruia «Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege»”, a mai arătat instanța.

Avocatul insistă pe eliminarea probelor care arată implicarea SIPI

Deși cererea de recuzare a fost respinsă, avocatul lui Mureșan a mai depus un document – note scrise –în care inserează aspectele amintite în memoriul depus în martie 2016, în care a invocat nelegalitatea supravegherii tehnice, respectiv activitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, realizată de SIPI Bistrița-Năsăud, “aspect care rezultă din actele aflate la dosarul cauzei”.

În documentul respectiv, după ce invocă deciziile Curții Constituționale, avocatul arată, printre altele, faptul că “implicarea SIPI Bistrița-Năsăud în activitatea de urmărire penală atrage încălcarea competenței funcționale. Mai departe, încălcarea competenței funcționale atrage ca și sancțiune nulitatea absolută a actului potrivit art.281 alin 1 lit. b CPP, chiar și când încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, astfel cu s-a statuat prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017 a Curții Constituționale”, a precizat avocatul lui Mureșan, care a invocat totodată nulitatea absolută a mandatelor de supraveghere tehnică emise pentru dosarul nr. 74?P/2014 al DNA Cluj.

În concluzie, s-a cerut excluderea de la dosarul cauzei a suporților optici conținând rezultatele de supraveghere tehnică realizate în legătură cu dosarul 159/P/2015, dar și procesele verbale de consemnare a interceptărilor efectuate.

(Va urma)