Dedesubturile unei evadări premeditate

În tot ceea ce se întreprinde la această oră în cadrul Poliţiei bistriţene este urmat firul roşu călăuzitor precum în vechea zicală populară, "din greşeală în greşeală, până la victoria finală".
În condiţiile unui management corect şi profesionist, un asemenea eveniment nu avea ce să caute în activitatea poliţiştilor bistriţeni. Din păcate, unda de şoc a evadării lui Gheorghe Frunzilă va arunca o umbră de neîncredere asupra activităţii profesioniştilor din cadrul IPJ Bistriţa-Năsăud.

Au circulat tot felul de zvonuri legate de modul în care a reuşit Gheorghe Frunzilă să evadeze, unele mai fanteziste, dar şi altele mai aproape de adevăr.

"Gazeta de Bistriţa" este în măsură să reconstituie faptele aşa cum s-au petrecut ele în realitate, atât momentul evadării, dar şi unele evenimente care au precedat evenimentul.

Dezinformarea opinirei publice

Constatarea dispariţiei lui Gheorghe Frunzilă a creat panică în rândul celor însărcinaţi cu paza arestaţilor, a personalului din serviciul de zi, dar mai ales la nivelul conducerii IPJ BN. Situaţia s-a datorat şi lipsei unui set de proceduri care ar fi trebuit urmate cu ocazia producerii unui asemenea eveniment.

Conducerea IPJ fiind indusă în eroare de către gardieni, în primele momente ale cercetării dispariţiei deţinutului Gheorghe Frunzilă, gafele la nivelul comenzii s-au ţinut lanţ. De la bun început presa a fost considerată un "inamic" şi, în loc să se meargă pe o informare corectă a acesteia şi implicit a opiniei publice, s-a preferat dezinformarea şi furnizarea unor frânturi de informaţii, care la un moment s-au întors ca un bumerang împotriva celor care le-au pus în circulaţie. Presa putea să fie un aliat al poliţiştilor, informarea corectă şi promptă a opiniei publice putea duce la capturarea rapidă a celui evadat. Dar nu a fost aşa, presa a fost dezinformată şi astfel nu s-a reuşit crearea unei responsabilizări a opiniei publice şi a sensibilizării acesteia, care să ducă în final la un rezultat bun. Şi până la această dată rămân pete gri în toată povestea, iar una dintre acestea este cea legată de faptul că un infractor condamnat la 17 ani de închisoare şi considerat extrem de periculos, având în vedere antecedentele acestuia, a fost ţinut în arestul preventiv al poliţiei. Explicaţii de genul că a fost adus în "grădiniţa" de la poliţie pentru "afaceri judiciare" nu prea ţin. Opinia publică trebuie să cunoască motivele reale pentru care acest deţinut extrem de periculos era ţinut într-un regim de detenţie care nu are de a face cu puşcăria şi faptele pentru care a fost condamnat.

Filmul evadării

Cum s-a petrecut în mod real evadarea? Vom încerca în rândurile ce urmează să descifrăm această spectaculoasă "extracţie", care a dus la evadarea celui mai periculos deţinut aflat în detenţia IPJ Bistriţa-Năsăud.

Gheorghe Frunzilă, indiscutabil, este un tip cu un grad de inteligenţă peste medie. Lucru demonstrat de faptul că în perioada în care a fost căutat de poliţie, şase luni de zile (o întâmplare dintr-un episod anterior), acesta a reuşit să scape de urmăritori, ascunzându-se într-o zonă a pădurii Sărăţel. A reuşit să fenteze forţele de ordine pornite în căutarea sa, amenajându-şi adăpost într-un copac, practic o cameră perfect camuflată, la o înălţime de circa 4-5 metri. Locul respectiv a fost atât de bine mascat, încât în mai multe situaţii, patrulele de poliţie şi de jandarmi trimise în căutarea lui Frunzilă au trecut senine pe sub copacul în care acesta îşi avea amenajat culcuşul. Pentru a deruta pe urmăritori, bărbatul şi-a confecţionat o scară mobilă, pe care o ridica în adăpost, după ce revenea la locul de odihnă. A povestit aceste lucruri unor colegi de celulă şi se distra pe seama lipsei de profesionalism a celor trimişi în căutarea lui. De multe ori, Gheorghe Frunzilă se uita de la o înălţime de câţiva metri la urmăritorii care au trecut de zeci de ori pe sub adăpostul lui. În cele din urmă s-a săturat de acest joc de-a şoarecele şi pisica şi s-a lăsat capturat de poliţie. Aceste fapte trebuiau consemnate şi cunoscute în dosarul celui în cauză. Dar se pare că nimeni nu a citit acest referiri legate de abilitatea acestuia. După ce a fost prins, Gheorghe Frunzilă a fost condamnat la 17 ani de puşcărie.

Transferat pentru „afaceri judiciare”

"Gazeta de Bistriţa" este pe cale să vă dezvăluie în premieră, cel puţin judeţeană, motivul pentru care Gheorghe Frunzilă a fost transferat, în mod cu totul ilegal, în arestul IPJ BN.

În anul 2000, ministrul de interne de la vremea respectivă a emis un ordin, valabil şi astăzi, prin care se stipula că nicio persoană condamnată definitiv, cazul lui Gheorghe Frunzilă, nu putea fi transferată, indiferent de motivaţie, în cadrul unui arest preventiv. Răspunzător la nivel judeţean de respectarea acestui ordin era stabilit şeful poliţiei judeţene.

Fără nicio motivaţie şi susţinere legală, printr-o cerere a şefului IPJ BN, Ioan Bodescu, la sugestia şefului Serviciului de Investigaţii Criminale, Aurel Grama, deţinutul Gheorghe Frunzilă a fost transferat din cadrul Penitenciarului Bistriţa, în arestul IPJ BN. Acestă cerere neobişnuită era motivată de faptul că Gheorghe Frunzilă ar fi furnizat anumite informaţii care ar fi ajutat la clarificarea unei crime comise în localitatea Albeşti.

 

Posibil ca aceasta să fie explicaţia furnizată de comanda IPJ BN, că deţinutul Gheorghe Frunzilă a fost "detaşat" în arestul IPJ BN pentru "afaceri judiciare". De ce acesta după rezolvarea crimei de la Albeşti nu a fost trimis înapoi în pentinciar? Numai conducerea IPJ BN poate da un răspuns la această întrebare. Posibil ca, Gheorghe Frunzilă, dovedind reale calităţi de "sifonar", a fost folosit în continuare pentru spionarea colegilor de celulă sau a fost recompensat pentru ajutorul dat în clarificarea crimei din Albeşti. Încurcate sunt căile Domnului. Pentru muritorii de rând, zicala că "unde-i lege, nu-i tocmeală", desigur, este valabilă, dar pentru unii, legea este o cârpă de şters pe jos, iar acest lucru nu a contat nici cât o ceapă degerată. Ordinul ministrului de Interne la care am făcut referite, nu a contat pentru cei de la comanda IPJ BN, inclusiv pentru şeful acestei instituţii. Cu aprobarea comisarului Ioan Bodescu, ilegal, cu încălcarea flagrantă a unui ordin al ministrului de interne, Gheorghe Frunzilă a fost transferat în arestul IPJ BN. Şi rezultatul s-a văzut. Până la închiderea ediţiei, Gheorghe Frunzilă este de negăsit.

De vină pentru evadarea acestuia nu sunt numai cei doi gardieni. Ei sunt doar "acarii Păun" şi probabil vor plăti pentru lipsa lor de profesionalism, dar şi pentru ce nu au făcut. Zicala populară "peştele se împute de la cap, dar se curăţă de la coadă" este mai valabilă ca niciodată.
Scenariul dispariţiei lui Gheorghe Frunzilă a fost pus la cale de acesta cu mai multe săptămâni înainte. Cu o inteligenţă peste medie, acesta şi-a pus din timp la cale, ideea de a evada din arestul IPJ BN. Probabil, pentru el, cel mai greu pas din acest diabolic scenariu a fost determinarea unor factori de decizie din cadrul IPJ BN de a fi transferat în cadrul arestului poliţiei judeţene. Şi după cum s-a văzut a reuşit.

A făcut „ochi dulci” gardienilor

Cei 17 ani de puşcărie îl fac periculos pe Gheorghe Frunzilă, conform oricărei legislaţii dintr-un stat al Uniuniii Europene. Pe căi neştiute acesta a reuşit transferul în cadrul arestului IPJ BN, s-a făcut util comenzii instituţiei. Ulterior acesta, printr-o activitate perusasivă, pas cu pas, s-a făcut plăcut şi util gardienilor de la arestul IPJ BN, oferindu-se să le rezolve mici probleme, precum ducerea gunoiului la tomberonul din curte, activităţi de curăţenie etc. Unii l-au respins, bănuind poate intenţiile acestuia. În ultimele săptămâni, Frunzilă a intrat în graţiile unui agent de poliţie, gardian la arestul IPJ BN, I. M. Iniţial, Gheorghe Frunzilă şi-a oferit serviciile unui alt agent de poliţie, că doreşte să ducă gunoiul la container, noaptea, dar s-a lovit de refuzul ferm al acestuia. Agentul în cauză i-a replicat că el are un copil de crescut şi că nu-şi riscă libertatea şi cariera. Intrând în graţiile agentului I.M, gardian la arestul IPJ BN, Gheorghe Frunzilă a cultivat relaţia cu acesta. De mai multe ori s-a oferit să-i ducă acestuia un recipient conţinând resturi alimentare provenite din mâncarea oferită celor arestaţi, la maşina acestuia, parcată înafara sediului IPJ BN, în apropierea accesului auto in inspectorat.

 

Luni, 1 Decembrie 2008, urmând acelaşi scenariu, Gheorghe Frunzilă, în compania agentului de poliţie I.M, gardian la arestul IPJ BN, a ieşit din sediul IPJ BN să ducă la maşina acestuia un recipient ce conţinea resturi alimentare. Agentul de poliţie a deschis poarta cu o cartelă de acces din dotare şi i-a permis lui Gheorghe Frunzilă să iasă din sediul IPJ BN, cu "misiunea" de a duce găleata respectivă la maşină. Deţinutul avea totul calculat la secundă. Durata cât poarta rămâne deschisă este de circa 20 de secunde, timp în care
acesta trebuia să ducă găleata respectivă şi să reintre în sediu. Frunzilă a întârziat premeditat, uşa de acces automată s-a închis, iar agentul de poliţie nu a mai avut un control vizual direct asupra deţinutului.

 

După cele câteva secunde care au durat până când a reuşit să redeschidă uşa de acces, agentul a constatat că Gheorghe Frunzilă dispăruse. Momentele care au urmat au fost fatale. Agentul I.M a intrat în panică, l-a anunţat pe colegul lui, iar împreună au încercat să dea de urma evadatului. Dar Gheorghe Frunzilă era de negăsit. Au mai trecut alte clipe preţioase, vitale pentru descoperirea fugarului. Cei doi agenţi de poliţie au încercat să se pună de acord asupra unei variante de raportare în legătură cu dispariţia lui Gheorghe Frunzilă. Practic tot episodul evadării lui Gheorghe Frunzilă a fost înregistrat de o cameră video de supraveghere a acesului auto în sediul IPJ BN. Dar cui a folosit? Nimănui.

Cineva trebuia să se mai uite şi la monitorul camerei de înregistrare. Timpul a lucrat în favoarea evadatului. Raportarea evenimetului la ofiţerul de serviciu de la IPJ BN, raportul acestuia la un oficial al instituţiei, au dus la pierderea unor minute serioase. În final, s-a constatat că nu există proceduri pentru cei aflaţi în serviciul de zi pentru a şti cum să acţioneze în cazul unui asemenea eveniment. Gheorghe Frunzilă s-a topit în ceaţă. Şi de atunci este de negăsit.

Opinia publică trebuie să mai cunoască faptul că asupra unor persoane aflate temporar în detenţie, în afara unor măsuri fizice de pază şi securitate, celule, gratii, camere de supraveghere video, gardieni, se mai aplică şi unele măsuri mai speciale, catalogate sub o denumire mai specială – informativ-operative. Dar în cazul lui Gheorghe Frunzilă, nimic nu a funcţionat şi nimic nu s-a aplicat pentru a preveni evadarea acestuia. Şi semnale, har Domnului, existau cu nemiluita. Gheorghe Frunzilă aproape pe faţă îşi exprimase intenţiile asupra a ceea ce va întreprinde dacă va reuşi să plece din detenţie. Ameninţările sale cu moartea la adresa unor rude, nu mai erau o necunoscută. Ştiau şi gardienii şi colegii de celulă. Dar nimeni nu a luat nicio măsură, totul a dus lin şi inconştient la înlesnirea evadării lui Frunzilă. Când va fi capturat, deocamdată nimeni nu ştie.

Mişcare „aiurea-n tramvai”

Modul în care se acţionează pentru prinderea acestuia poate fi catalogat, fără nicio frică de a greşi, ca făcând parte din categoria "la plesneală". Mişcarea cu apelarea la proprietarii de ATV-uri aminteşte de vechile potere, pe care le luau şerifii în vestul sălbatic pentru urmărirea vreunui criminal periculos. Din start este penibilă, mai ales că s-a încercat ascunderea ei de presă şi de opinia publică. Probabil că le este frică de situaţia în care sunt şi de ceea ce va urma.

Dacă prima dată poliţia a avut nevoie pentru a-l captura pe Gheorghe Frunzilă de circa şase luni de zile, întrebarea care vine logic este de cât timp va fi nevoie ca acesta să fie din nou introdus acolo unde legal îi este locul. Aflarea în libertate a acestuia, vrem sau nu vrem să o recunoaştem, constituie un risc potenţial extrem de ridicat la adresa liniştii şi ordinii publice şi implicit a siguranţei fiecăruia dintre noi, a locuitorilor municipiului Bistriţa şi a judeţului Bistriţa-Năsăud.

MIHNEA ROSENBERG