Potrivit ultimelor date publicate de Ministerul Finanţelor, 40,8 miliarde de euro sunt banii primiţi de la Uniune între 2007 şi 2016 şi 13,8 miliarde de euro reprezintă contribuţia ţării la bugetul comun, cu un sold pozitiv, aşadar, de 27 de miliarde de euro, bani care au mers în toate zonele economiei: fermierii au primit 8,9 miliarde de euro pentru subvenţii agricole; în dezvoltarea rurală (canalizări şi drumuri la sate, în special) au mers aproape 8,6 miliarde de euro, fondurile structurale şi de coeziune (drumuri naţionale, căi ferate, sprijin pentru companii private, refacerea infrastructurilor instituţionale) au înghiţit peste 17 miliarde de euro, în vreme ce alte 2 miliarde de euro au fost cheltuite în alte forme de sprijin.
Din cele 40 de miliarde de euro primite de la UE, 37 de miliarde de euro au venit pentru proiectele cuprinse în exerciţiul financiar 2007 – 2013 şi 3,8 miliarde de euro pentru exerciţiul financiar 2014 – 2020.
Or, aici începe o nouă discuţie pentru că sunt peste trei ani de la debutul exerciţiului financiar 2014 – 2020, iar România nu are puse la punct mecanismele pentru atragerea celor peste 32 de miliarde de euro (fondurile structurale şi rurale) alocate ţării pentru acest interval, singurele fonduri nesupuse stresului fiind cele 8 miliarde de euro subvenţii agricole, scrie Ziarul Financiar.
Din cele 3,8 mld. euro primite de la UE în exerciţiul financiar curent, fondurile structurale şi pentru dezvoltare rurală înseamnă 2,2 mld. euro, dar ele sunt avansuri. Or, aceste sume au atins deja limita celor 15 procente ce pot fi eliberate ca avansuri şi, dacă statul sau investitorii privaţi nu alocă fonduri pentru a fi cheltuite în proiectele finanţate de UE, iar guvernul nu pune la punct instituţiile care să se ocupe de decontarea acestor sume, atunci situaţia de blocaj de la debutul exerciţiului financiar 2007 – 2013 se va repeta. Iar acest lucru trebuie să se petreacă repede, altfel într-o primă etapă de suferit va avea, în mod vizibil, bugetul de stat.
