Moştenitorii terenurilor de la Staţiunea pomicolă au reclamat comisiile de fond funciar, SCDP şi ADS Bistriţa

DNA, ultima speranţă a românilor!

Gabriela Breşfelean, moştenitoarea unuia dintre foştii proprietari ai unor suprafeţe de teren din perimetrul Staţiunii Pomicole din Bistriţa, a depus plângere la DNA împotriva Comisiei Municipale Bistriţa de aplicare a legilor fondului funciar, a Comisiei Judeţene Bistriţa-Năsăud, dar şi împotriva Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă (SCDP) Bistriţa şi Agenţiei Domeniilor Statului Bistriţa-Năsăud.

Bistriţeanca s-a adresat DNA în numele mai multor familii din municipiu care aşteaptă de aproape cinci ani să intre în posesia terenurilor care li se cuvin, cu atât mai mult că deţin şi o sentinţă definitivă şi irevocabilă a instanţei.

Unul dintre moştenitorii foştilor proprietari de terenuri, care a redobândit în instanţă circa opt hectare de teren ce au aparţinut bunicului său Avram Baruch, este Gabriela Breşfelean. Neşansa moştenitoarei lui Avram Baruch de a reintra în posesia terenului este faptul că suprafaţa respectivă este situată în perimetrul Staţiunii Pomicole Bistriţa.

Deşi Gabriela Breşfelean, alături de alţi câţiva moştenitori ai unor suprafeţe de teren din perimetrul Staţiunii Pomicole, au o decizie irevocabilă emisă de instanţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud în luna martie 2010, nici acum nu au fost puşi efectiv în posesie.

Cu jalba-n proţap la DNA

Sătulă de tergiversări dar şi de promisiuni din partea politicienilor bistriţeni, Gabriela Breşfelean a depus în vara acestui an o plângere la DNA. Până să recurgă la acest gest, Gabriela Breşfelean a trimis numeroase memorii atât la Instituţia Prefectului Bistriţa Năsăud, Primăria municipiului Bistriţa, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), cât şi la Ministerul Agriculturii. Fără niciun efect fiindcă instituţiile statului au dat răspunsuri evazive, altfel spus s-au scărpinat la urechea dreaptă cu mâna stângă pe după ceafă.

„Aşteptăm de mai bine de cinci ani să intrăm în posesia terenurilor care ni se cuvin de la SCDP Bistriţa, anexa 29 validată de Comisia Judeţeană de fond Funciar în 9.11.2007 este semnată de ADS şi de SCDP doar cu mici obiecţii neconcludente aşa că nu înţelegem de ce SCDP nu pune la dispoziţia Comisiei Municipale de Fond Funciar terenul pentru care în decursul anilor 1990 – 1999 am primit toţi dividende de la SCDP, fiecare familie de la ferma unde avea terenul. Mai mult, terenul este câştigat în instanţă, este sentinţă definitivă şi irevocabilă (nr. 153/R/2010 din 20.05.2010). De asemenea, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală este în favoarea noastră şi nu a Staţiunii. Minuta deciziei civile 94/R/2011 este în favoarea noastră, mai mult obligă Staţiunea să ne plătească cheltuielile de judecată. (…) Am fost deposedaţi de acest teren o dată de regimul comunist, apoi prin HG 617/1999 fără să se ţină cont că aveam cerere pentru retrocedarea în natură încă din 1996 şi, conform unui răspuns primit de la ANRP în 18.04.2008 semnat de vicepreşedintele Theodor Niculescu, potrivit dispoziţiilor art. 3, alin 1 din Legea 169/1997 precum şi art. 10, alin 7¹ din regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 introdus prin HG nr. 1832/2005 cu scopul de a simplifica procedura restituirii acestor terenuri şi pentru a urgenta încheierea procesului de restituire a proprietăţilor preluate abuziv de regimul comunist, ANRP susţină următorul punct de vedere: «Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri pentru reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către Comisia de Fond Funciar». Acest lucru este prevăzut şi în Legea 247/2005.

ANRP consideră că hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar va cuprinde un articol distinct prin care se va constata în temeiul articolului 3, alineatul 1¹ din Legea 169/1997 trecerea de drept din domeniul public în domeniul privat al statului a acelor suprafeţe supuse restituirii şi punerea acestora la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite, mai mult această procedură poate fi urmată în situaţia în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost depusă anterior trecerii respectivelor terenuri în domeniul public al statului. Aceasta este şi situaţia noastră, cererea de retrocedare este din 1996. La apariţia Legii 45/2009 în cuprinsul acestei legi nu se pune problema să nu se retrocedeze terenurile administrate de SCDP către cei în drept care au CF-uri, pentru că Staţiunea primeşte de la ADS alte terenuri în compensarea celor care se predau pe vechiul amplasament”, scrie Gabriela Breşfelean în plângerea către DNA.

Terenurile din staţiune nu au figurat niciodată pe statul român

În plângere, Gabriela Breşfelean mai arată că terenurile pe care astăzi funcţionează SCDP nu au fost niciodată ale statului român.

„Invocăm neconstituţionalitatea Legii 45/2009 care nu ţine cont că pe terenurile luate de Staţiunea Pomicolă noi am făcut cerere pentru retrocedarea terenului în natură încă din 1997, cu toate acestea 1999 prin HG 517 se trece o parte din terenul Staţiunii din domeniul privat în domeniul public al statului. Prin această hotărâre de guvern s-a făccut o nouă expropriere, terenurile pe care s-a format ICAR-ul apoi SCDP-ul nu au fost niciodată ale statului român, au fost terenurile proprietate privată ale lui Baruch şi Barahoglu, dr. Tidor Dan, Virginia Pletosu, terenuri pe care există extrase de Carte Funciară. ADS şi SCDP să ne prezinte acte de provenienţă, cum au pus mâna pe aceste terenuri, să nu invoce tot timpul că aceste terenuri sunt ale statului. Greşit, terenurile sunt ale noastre, cei mai sus menţionaţi, pentru care ni s-a constituit dreptul de proprietate odată cu Legea 18 şi mai apoi la Legea 1/2000, iar la Legea 247/2005 am cerut retrocedarea în natură. Despre această lege, fostul ministru al Agriculturii Gheorghe Flutur spunea «că se vrea să fie reparatorie pentru vechii proprietari şi urmaşii acestora». (…)

Statul nu este proprietarul legitim al acestui teren pe care l-a renaţionalizat după 1989 prin fraudă, prin acea HG din 1999, iar acum în 2010 şi 2011 şi mai mult persistaţi să susţineţi sus şi tare că terenul este al statului neţinând cont că nu aveţi CF-uri pe el, doar o HG şi o lege neconstituţională care nu respectă dreptul de proprietate. (…)

Ministrul Agriculturii (n.r. – Daniel Constantin) a fost anul trecut la Bistriţa la Staţiunea Pomicolă întreţinându-se doar cu directorul de acolo (n.r. – Ioan Platon), iar pe noi cei implicaţi direct în problema retrocedărilor de la Staţiune nu ne-a contactat pentru a afla şi punctul nostru de vedere”, mai scrie Gabriela Breşfelean în plângerea depusă la DNA.

Ani de zile prin instanţă

Gabriela Breşfelean a dovedit cu acte ca este moştenitoarea lui Avram Baruch pentru o suprafaţă de circa 18 hectare, din care pentru aproximativ zece hectare i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe Legea 18/1991.

Pentru restul suprafeţei pe care moştenitoarea lui Baruch era îndreptăţită să o primească – 8,56 ha – a depus în anul 1997 o cerere la Comisia Municipală de aplicare a Legilor Fondului Funciar. Suprafaţa de teren de 8,56 ha revendicată de Gabriela Breşfelean se află în perimetrul SCDP Bistriţa. La acea vreme, cererea femeii a fost respinsă, dar ea a revenit odată cu apariţia Legii 1/2000. Cu toate acestea, Comisia municipală i-a respins din nou solicitarea, motivând că i s-a dat deja destul teren de la SCDP. Drept urmare, Gabriela Breşfelean a depus o contestaţie la Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata a Terenului. Fiindu-i admisă contestaţia, Comisia Municipală s-a văzut obligată să o treacă pe Gabriela Breşfelean pe Anexa 29 pentru a putea fi pusă în posesie, act care a fost validat de Comisia judeţeană în noiembrie 2007.

SCDP Bistriţa însă nu a renunţat nici în ruptul capului la teren, astfel că a început calvarul pentru Gabriela Breşfelean şi pentru alţi câţiva bistriţeni care figurau pe aceeaşi celebră Anexă 29 pentru a fi puşi în posesie de Comisia municipală pe suprafeţele de pământ de pe raza staţiunii.

Astfel, SCDP Bistriţa a formulat o plângere împotriva Comisiei judeţene şi a cerut în instanţă anularea parţială a hotărârii emise. Conducerea staţiunii motiva faptul că printre cei înscrişi pe Anexa 29 existau şi persoane care nu puteau dovedi cu acte în regulă că au deţinut suprafeţe de teren în perimetrul SCDP. Drept urmare a început un du-te vino prin sălile de judecată, în cele din urmă instanţa hotărând, pe 20 mai 2010, prin decizie definitivă şi irevocabila că SCDP trebuie să pună la dispoziţia Comisiei Municipale o suprafaţă de teren de 116 ha, existent pe cadastral Bistriţa.

Conducerea staţiunii a refuzat, însă, să predea cele 116 ha Agenţiei Domeniilor Statului (ADS), pentru ca ulterior acestea să fie puse la dispoziţia Primăriei Bistriţa şi a cerut revizuirea parţială a deciziei date de judecători.

În respectiva cerere de revizuire se preciza că staţiunea nu are teren suficient pentru a fi pus la dispoziţia municipalităţii, întrucât pe cadastral Bistriţa există aproximativ 78 ha teren agricol plus circa 4 ha de teren neagricol, care per total ar acoperi doar necesarul pentru persoanele ce au dovedit cu acte fostele proprietăţi, aspect pe care de altfel conducerea SCDP nu l-a contestat absolut deloc. Cuiul din talpa a fost însă suprafaţa de teren la care staţiunea ar fi trebuit să renunţe în favoarea celor care nu au dovedit cu acte dreptul lor de proprietate pe perimetrul SCDP.

De cealaltă parte, Primăria Bistriţa a susţinut că pe Anexa 29 au fost înscrise persoane care au adus drept dovada extrase CF sau acte doveditoare în baza Registrelor Agricole. Potrivit municipalităţii, Comisia municipală a stabilit un număr de persoane care au făcut dovada cu cele doua tipuri de acte – extrase CF sau acte din evidenţa agricolă. În 2006, înainte de emiterea hotărârii din 2007 a Comisiei judeţene a fost o comisie paralelă a Prefecturii, din care au făcut parte şi reprezentanţi Staţiunii de Cercetare dar şi ai ADS, comisie care şi-a însuşit rezultatul final, adică Anexa 29. La un moment dat, municipalitatea era chiar hotărâtă să apeleze la un executor judecătoresc pentru a pune în aplicare sentinţa instanţei.

În plus, SCDP Bistriţa a depus o cerere de revizuire în recurs în anul 2011, la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, iar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus o cerere de strămutare a procesului la o altă instanţă din ţară. Ambele încercări au eşuat, însă.