Viata dupa gratii

În fiecare dimineaţă a săptămânii te trezeşti la şase dimineaţă într-o cameră mică pe care o împarţi cu cinci colegi de celulă. Zidurile reci, atât la propriu cât şi la figurat, menţin un miros apăsător, iar singura rază de lumină îţi intră în cameră printre gratii. Iar pe fereastră vezi un peisaj monoton înconjurat de sârmă ghimpată. Aşa începe o zi normală la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Gherla, unde reporterii Gazetei de Cluj s-au „infiltrat” pentru a afla care sunt condiţiile în care sunt ţinuţi deţinuţii. Dimineaţa este şi cel mai important moment din viaţa unui deţinut, deoarece atunci el îşi stabileşte şi programul pe care îl va avea în cursul acelei zi. Poate să aleagă să meargă la biserică, la sala de forţă, la şcoală sau să joace un fotbal sau baschet în curtea interioară a instituţiei. Nu se simt chiar ca în vacanţa de vară, dar dacă doreşti să desfăşori activităţi mai puţin sau mai mult recreative poţi chiar şi în interiorul puşcăriei.

După deja clasicul control de la poarta instituţiei, i-am şi observat pe băieţii buni ai societăţii, cei care au o faţă atât de urâtă încât poartă mască mai tot timpul. Probabil au mai plasat un deţinut în cadrul penitenciarului şi din acest motiv se ascund sub acea mască, ca peste 10-20 de ani, când este eliberat respectivul, să se simtă în siguranţă. Degeaba aceşti băieţi cu cagule un muşchi imenşi şi un corp bine făcut, dacă nu sunt suficient de bărbaţi să îşi arate adevărata identitate.
Cea mai gravă problemă cu care se confruntă deţinuţii nu este una din interiorul instituţiei în care sunt cazaţi timp de mai mulţi ani din viaţă, ci după ce o părăsesc. Deşi fiecare puşcăriaş părăseşte obligatoriu penitenciarul mai educat, fiind supus unor cursuri de formare, societatea îi refuză. Un procentaj imens de mare cuprins între 80 şi 90 dintre deţinuţii eliberaţi se întorc înapoi la „mitica”. O mai mare implicare a societăţii, o economie mai prosperă, dar şi un mai mare suport faţă de deţinuţii care sunt eliberaţi ar putea scădea rata infracţionalităţii din România, consideră directorul Penitenciarul Gherla, comisarul şef Florin Chiş.
„Totul e legat de nivelul de trai al societăţii. Dacă nivelul de trai e bun şi un deţinut îşi găseşte un loc de muncă după ce este eliberat, normal că scade şi infracţionalitatea din România. Dacă nu are nicio şansă, nicio posibilitate afară atunci…”, susţine Florin Chiş.

Numărul puşcăriaşilor, în creştere din cauza economiei

Dacă autorităţile statului ar dori ca nivelul infracţionalităţii din România să se reducă, ar trebui să investească mai mult în aceste direcţii. Efectele însă, întârzie să apară, iar în ultimii ani numărul de deţinuţi de la Penitenciarul Gherla a crescut. Dacă în 2007, în perioada de maximă înflorire a economiei româneşti gradul de ocupare în unitatea de detenţie era de sub 70 de procente, respectiv sub 1.000 de deţinuţi, în prezent sunt 1.120 de persoane încarcerate la Gherla. În urmă cu cinci ani, Penitenciarul Gherla găzduia 1.528 de suflete.
Directorul penitenciarului Florin Chiş ne-a lăsat pe noi să intrăm primii în toate încăperile în semn de politeţe. În sala de forţă în schimb, am intrat puţin timoraţi, speriaţi fiind de dimensiunile deţinuţilor de acolo. După ce am făcut primii paşi în încăpere şi i-am văzut pe puşcăriaşii cu dimensiuni de 2/2 care ridică haltere mai grele decât greutatea noastră, nu am stat la multe poveşti cu ei. Nu am vrut în vreun fel ca acei deţinuţi uriaşi să se simtă lezaţi în programul lor de bodybuilding de către noi.

La Gherla nu-i ca-n filme

Atmosfera de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Gherla este diferită de cea cu care suntem obişnuiţi în filmele americane. Fiecare cameră are duş şi toaletă, iar celule sunt dotate cu un televizor, unele chiar cu două. Condiţiile sunt mai bune decât în unele cămine studenţeşti, unde nu orice cameră are baie proprie. Orice deţinut îşi poate cumpăra ţigările de la cele două magazine situate în interiorul instituţiei, iar bătăile dintre deţinuţi sunt din ce în ce mai rare. Imediat ce ieşi din celulă poţi da un telefon pe baza unei cartele pe care o are fiecare deţinut. Nimeni nu îşi mai riscă pielea pentru o prelungire a pedepsei, ba chiar în fiecare săptămână mai multe persoane sunt eliberate condiţionat. Homosexualitatea în schimb, rămâne un lucru comun în interiorul puşcăriei.
Sănătatea pacienţilor este atent monitorizată de personalul medical. Ultima achiziţie făcută în acest scop este un scaun stomatologic de 4.000 de euro.

Laboratorul spiritual al penitenciarului

Mai puţin de o sută de deţinuţi merg în fiecare duminică la biserică. Deşi preotul Petru Adrian Drăgan susţine că mulţi oameni vin la slujbă, acest număr este mic raportat la cei 1.120 de deţinuţi.
Locaşul de cult este cunoscut drept „Laboratorul spiritual al penitenciarului”, deoarece aici se fac repetiţii şi pentru formaţia de muzică Sing Sing Melody, dar şi pentru trupa de teatru Pasărea Phoenix.
Picturile au fost făcute de pictorul Constantin Bumbu, ajutat de către deţinuţii închisorii. Sculpturile din interiorul bisericii au fost realizate tot de cei închişi.
Drăgan este un preot nonconformist, care s-a adaptat stilului din închisoare. „Activităţile religioase decurg foarte fain”, este limbajul pe care l-a folosit preotul. Acesta ne explică cum a convins şi persoane de alte religii să vină la biserică. Preotul este şi cel care conduce echipa de teatru şi a formaţiei de muzică uşoară. Trupa de teatru a avut o reprezentaţie chiar pe scena Teatrului Naţional din Cluj. Formaţia Sing Sing Melody este formată de doar o lună, însă şi aşa, cei patru membri ne-au cântat două piese ca să ne dovedească că sunt talentaţi. Mai în glumă, mai în serios, preotul spiritual ne-a sugerat că formaţia ar putea cânta şi la nunţi sau botezuri.

Şcoală de nivel european

Sălile de clasă în care învaţă deţinuţii din Gherla sunt mai moderne decât multe şcoli din România. Mobilierul este nou şi toate sălile de clasă arată de parcă ar fi fost date în folosinţă. Dacă copiilor li se spune la şcoală să nu deseneze pe bănci că seamănă cu puşcăriaşii, aţi putea fi surprinşi să vedeţi cât de impecabile sunt băncile de la Gherla şi cum nu au nicio urmă de scris pe ele. „Programul educaţional e foarte complex la noi. Sunt asistenţi sociali, psihologi, avem o colaborare foarte bună chiar cu Universitatea Babeş-Bolyai. Am făcut o serie de filme documentare în ceea ce priveşte  persoanele private de libertate pentru educarea studenţilor de la UBB”, a explicat directorul penitenciarului.

Ar treilea pictor al lumii, „cazat” la penitenciar

Alexandru Haranguş este un deţinut din penitenciarul Gherla, care la prima vedere pare ca oricare altul. El şi-a descoperit sufletul de artist în detenţie şi a trimis tablourile la mai multe concursuri internaţionale. La unul dintre ele, cel de la Berlin, a câştigat locul trei în rândul pictorilor din penitenciarele de pe glob. El este unul dintre artiştii care a împânzit zidurile reci şi seci din Gherla cu tablouri minunate, dând astfel un strop de culoare unităţii de detenţie.

30% din deţinuţi practică sex anal

Homosexualitatea în schimb, este un cuvânt de ordine în interiorul Penitenciarului Gherla. Chiar dacă nu se fac statistici oficiale în ceea ce priveşte numărul de persoane „diferite” pentru că acest lucru ar însemna discriminare, aproape 30% dintre cei încarceraţi practică contacte sexuale anale. Lor li se oferă prezervative gratuite de către personalul medical din cadrul instituţiei de detenţie. Contactele sexuale dintre deţinuţi însă nu se rezumă doar la cei 30 de procente care practică sexul anal, pentru că mai sunt mulţi alţii care sunt mai prietenoşi faţă de colegii lor în alte moduri. Unii homosexuali nu se sfiesc să îşi recunoască identitatea şi îşi trimit colegii la plimbare din cameră pentru a practica contacte sexuale, în timp ce alţii sunt mai sfioşi din fire.

10 zile, perioada maximă de stat la carceră

Cea mai temută cameră din închisoare este, după cum bănuim cu toţii, „carcera”. Termenul oficial folosit de reprezentanţii penitenciarul este izolare. În momentul în care am vizitat penitenciarul din Gherla niciun deţinut nu era la izolare, însă directorul a explicat că este o cameră normală, ca şi toate celelalte. „Mai mult de zece zile oricum nu poate sta un deţinut la izolare. Pe toată perioada cât stă acolo este monitorizat de medicul unităţii dacă îi permite sănătatea să rămână izolat. Condiţiile sunt similare: au acces la apă, la toaletă, la plimbare. Sistemul de sancţiuni este progresiv: se începe de la avertisment, mustrare, retragerea drepturilor. Sunt multe sancţiuni înainte de a ajunge la izolare”, a explicat Florin Chiş.

Penitenciar cu tradiţie din 1540

Cele mai vechi clădiri din incinta penitenciarului aparţin cetăţii construite în 1540, de către George Martinuzzi, episcop de Oradea, cancelar şi vistier regal. Cetatea Gherla a fost una înconjurată de un şanţ de apă, iar intrarea şi ieşirea din cetate se făcea pe un pod mobil. Cetatea a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei Sigismud Bathory (1580) şi Gheorghe Racozzi II (1648), devenind astfel reşedinţa princiară. La începutul secolului al XVII-lea cetatea Gherla nu mai prezenta importanţă strategică, de aceea în 1706 a fost ştearsă din rândul cetăţilor de război. În 20 octombrie 1785 împăratul Iosif al II-lea a transformat cetatea Gherla în închisoare centrală pentru Transilvania (‘Carcer Magni Principatus Transilvaniae’).
Între anii 1857-1860 a fost construit pavilionul central ca loc special de deţinere. În anul 1913, închisoarea este transformată în institut de prevenţie pentru minori. În timpul comunismului, închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deţinuţi de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranţă, iar în prezent cunoaşte un proces profund de modernizare.

În aşteptarea libertăţii

La ora 23 se închide programul TV, se închid televizoarele, se stinge lumina şi bezna se întinde peste închisoarea de maximă siguranţă. După figurile deţinuţilor, mafioţii adevăraţi rămân liberi, iar deţinuţii se duc la culcare. Unii, viaţa şi-o vor petrece aici, iar ceilalţi speră doar la ziua când sunt liberi.

Tiberiu Hrihorciuc