Papa a acoperit această afirmaţie spunând că a fost informat târziu, când preotul respectiv era bătrân şi bolnav.
Preotul american este suspectat că ar fi violat circa 200 de copii într-o şcoală pentru surzi din Wisconsin, potrivit unor documente obţinute de New York Times şi provenite de la o acţiune în justiţie în acest dosar. Documentele fac referire la o corespondenţă directă între preotul Lawrence C. Murphy şi cardinalul Joseph Ratzinger, actualul papă. Scrisorile ar data din 1996.
Pe de altă parte, între 2001 şi 2010, justiţia de la Vatican a analizat circa 3.000 de acuzaţii de abuzuri sexuale comise de preoţi asupra unor minori, iar faptele ar fi fost comise în ultimii 50 de ani, potrivit unui anunţ recent al unui oficial de la Vatican.
Documente incriminatoare
Vaticanul şi Papa Benedict al XVI-lea se confruntă cu un scandal de abuz sexual asupra unor minori, izbucnit în sânul Bisericii Catolice. Cea mai mare parte a cazurilor de violuri petrecute asupra unor copii, au avut loc pe teritoriul Statelor Unite, dar şi în unele ţări din Europa, precum Irlanda ori Germania, ţara natală a Papei Benedict al XVI-lea.
Cotidianul New York Times a intrat în posesia unor documente care relevă că actualul papă, dar şi alţi oficiali ai Vaticanului care erau în cunoştinţă de cauză, l-ar fi acoperit pe preotul Lawrence C. Murphy care a molestat circa 200 de copii într-o şcoală pentru surzi din Wisconsin – SUA. Abuzurile preotului Murphy au avut loc, potrivit New York Times, între anii 1950 şi 1970.
Papa a respins aceste acuzaţii spunând că a fost informat târziu, când preotul respectiv era bătrân şi bolnav.
Potrivit New York Times, cardinalul Joseph Ratzinger, prefect al Congregaţiei pentru doctrina credinţei între anii 1981 – 2005, actualmente Papa Benedict al XVI-lea, ar fi respins urmărirea în justiţie a preotului Lawrence C. Murphy, cea mai mare prioritate a lor fiind aceea de a proteja Biserica de scandal. Congregaţia pentru doctrina credinţei este singurul birou al Vaticanului care poate decide dacă un preot acuzat poate fi caterisit.
Conform documentelor aflate în posesia cotidianului newyorkez, în 1998, înalţi oficiali ai Vaticanului, inclusiv actualul Papă, au refuzat să-l caterisească pe părintele Murphy.
În 1996, cardinalul Ratzinger nu a răspuns celor două scrisori în legătură cu cazul preotului Murphy, trimise de Rembert G. Weakland, arhiepiscop de Milwaukee în acel moment. După opt luni, al doilea prelat la comanda Biroului doctrinar, cardinalul Tarcisio Bertone, acum secretar de stat al Vaticanului, a însărcinat pe episcopii din Wisconsin, pentru a începe un proces secret canonic care ar fi putut duce la concedierea preotului Murphy. Cardinalul Bertone a oprit însă procesul, după ce părintele Murphy i-a scris cardinalului Ratzinger, cerându-i să stopeze procedura.
„Vreau doar să trăiesc timpul care mi-a rămas cu demnitate”, a scris aproape de sfârşitul vieţii sale cardinalului Ratzinger, părintele Murphy. „Vă cer ajutorul dvs. fel în această problemă”, a mai adăugat el.
New York Times a obţinut documente, pe care Biserica a luptat să le păstreze secrete, de la avocaţii Jeff Anderson şi Mike Finnegan, care au reprezentat cinci bărbaţi care şi-au deschis patru procese judiciare împotriva Arhiepiscopiei de Milwaukee. Documentele includ scrisori între episcopi şi Vatican, declaraţii ale victimelor, note scrise de mână de un expert în tulburări sexuale care l-a intervievat pe părintele Murphy şi procesul-verbal al unei reuniuni finale asupra cazului.
Preotul Murphy nu numai că nu a fost niciodată judecat sau disciplinat de sistemul de justiţie al propriei Biserici, dar şi poliţia şi procurorii au ignorat plângerile primite de la victimele sale. Trei arhiepiscopi din Wisconsin ştiau că preotul a abuzat sexual copii, dar niciodată nu l-au raportat la autorităţile civile sau penale.
În loc de a fi disciplinat, părintele Murphy a fost mutat în linişte de către arhiepiscopul William E. Cousins, din Milwaukee la Episcopia Superioară din Wisconsinul de Nord, în 1974, unde a petrecut ultimii lui 24 ani de muncă lucrând în continuare copiii din parohii, şcoli şi dintr-un centru de detenţie pentru minori. Murphy a murit în 1998, fiind tot preot.
Toţi au închis ochii
Purtătorul de cuvânt al Suveranului Pontif, Federico Lombardi, a trimis cotidianului New York Times un răspuns prin care a ţinut să precizeze faptul că „membrii Congregaţiei au fost sesizaţi, pentru prima dată, abia la sfârşitul anilor '90, după peste două decenii după ce responsabilii diocezei şi poliţiei au fost anunţaţi.
Preotul Lombardi a amintit şi că autorităţile civile americane l-au anchetat pe Murphy în anii '70, în urma acuzaţiilor victimelor sale, dar investigaţia a fost abandonată. „Este important de subliniat că chestiunea canonică prezentată Congregaţiei nu a avut nicio legătută cu nicio procedură civilă sau penală împotriva preotului Murphy”, se arată în comunicatul remis cotidianului New York Times.
Vaticanul a mai adăugat faptul că nu a existat nicio informaţie privind aceste abuzuri, deoarece „preotul Murphy era bătrân, bolnav şi trăia în izolare”. „Congregaţia pentru doctrina credinţei a sugerat ca arhiepiscopul din Milwaukee să ia în calcul să restrângă activităţile religioase ale preotului Murphy şi să ceară clerului să accepte responsabilitatea deplină pentru gravitatea actelor sale”, a încheiat Vaticanul.
Monstrul cu chip de sfânt
Pentru mulţi, părintele Murphy părea un sfânt. Preot al Arhiepiscopiei Milwaukee, el a început să predea ca profesor la Şcoala de St John's pentru surzi, în St Francis, în 1950. El a fost promovat la acea şcoală în 1963, chiar dacă elevii au dezvăluit faptele acestuia, funcţionarilor bisericii încă din 1950.
Arthur Budzinski, una dintre victimele preotului, a spus că a fost pentru prima dată molestat de Murphy, pe când avea 12 ani, în anul 1960, în timp ce se afla la spovedanie.
Budzinski şi un grup de foşti elevi de la Şcoala pentru surzi au petrecut mai mult de 30 de ani de zile încercând atragă atenţia asupra preotului.
Gary Smith, prieten cu Budzinski, a declarat într-un interviu că preotul Murphyl-a molestat de 50 sau de 60 de ori, începând de la vârsta de 12 ani. La multă vreme după absolvirea liceului St John's, Gary Smith a spus: „Am fost un om foarte supărat”.
În 1993, arhiepiscopul Weakland a angajat un asistent social, specializat în tratarea delincvenţilor sexuali, pentru a evalua cazul preotului Murphy. După patru zile de interviuri, asistentul social a spus că preotul a recunoscut actele sale, că a molestat, probabil, aproximativ 200 de băieţi, dar că nu simte nicio mustrare de conştiinţă. Cu toate acestea, până în anul 1996 ca arhiepiscopul Weakland nu a încercat să-l caterisescă pe părintele Murphy.
Peste 3.000 de acuzaţii
Inacţinea Vaticanului nu este una neobişnuită. „Din 2001 până în 2010” au fost „circa 3.000 de acuzaţii privind preoţi sau membri ai clerului pentru infracţiuni comise în ultimii 50 de ani”, a declarat Charles J. Scicluna, procuror la tribunalul Congregaţiei pentru doctrină religioasă, între interviu acordat ziarului Conferinţei episcopale italiene, Avvenire.
„În circa 60% dintre cazuri, am avut mai degrabă de-a face cu acte de efebofilie, adică atracţie fizică faţă de adolescenţi de acelaşi sex. În 30% cu raporturi heterosexuale, iar restul de 10% cu adevărată pedofilie”, a spus prelatul.
Potrivit lui, „în nouă ani, cazurile de preoţi acuzaţi de pedofilie sunt, în concluzie, circa 300”. „Prea mult, cu siguranţă, dar trebuie constatat că fenomenul nu este atât de extins pe cât se vrea să credem”, a adăugat el, amintind că sunt 400.000 de preoţi şi membri ai clerului catolic în lume.
În 10% dintre cazuri, care au fost „foarte grave, cu dovezi indubitabile”, vinovaţii au fost excluşi din rândul clerului, a precizat el. De asemenea, alţi 10% dintre preoţii acuzaţi au cerut să fie excluşi.
Liana Mureşan
