Vasile Dîncu și-a anunțat demisia din funcția de ministrul Apărării pe 24 octombrie 2022 printr-o postare pe pagina sa oficială de Facebook, motivându-și gestul prin perspectiva imposibilității colaborării cu Iohannis. Pas cu pas, președintele României a început să-l ironizeze pe senatorul PSD, menționând că este nevoie ca un ministru al Apărării să citească mai bine revista presei. Tratat cu indiferență de șeful statului și atacat din toate părțile de partidele din opoziție, Vasile Dîncu a decis să facă un pas în spate.
Fostul ministru al Apărării a vorbit în exclusivitate pentru Gazeta de Cluj despre motivele pentru care nu a mai putut colabora cu Iohannis, planul pentru alegerile din 2024 și posibila candidatură la funcția de președinte al României.
Gazeta de Cluj: Vă citez: „Motivez gestul meu prin perspectiva imposibilității colaborării cu Președintele României, comandantul suprem al Armatei”, ați precizat în demisia înaintată prim-ministrului. La ce ați făcut referire când ați spus „imposibilitatea colaborării cu Iohannis?”
Vasile Dîncu: Am folosit o sintagmă blândă, dar menționez din start că nu pot vorbi acum despre tot ceea ce știu, gândesc sau simt în această problemă. Nu este nici momentul și nici timpul istoric încă nu a venit. Nu am avut vreo critică din partea Președintelui cu excepția unei sugestii nefericite ”de a citi revista presei”, după o înscenare legată de o afirmație a mea cu privire la modul de terminarea războiului din Ucraina, o banalitate pe care o spuneau în acel moment Macron, Blinken și mulți alții. În schimb, aproape de la începutul mandatului meu am fost bombardat ”pe surse” cu ideea și întrebarea dacă nu cumva voi fi remaniat, iar sursele zvonurilor erau din zona Cotroceni. Am presupus că doar apartenența mea politică era marea problemă, că, probabil, eram o pată roșie pe splendidul tablou galben al politicii externe. În totalitate nu înțeleg nici azi ce l-a determinat pe Președinte să pună o presiune asupra mea, la un minister unde aveam oricum foarte multă treabă. În plus, rezultatele mele de la minister erau la nivelul propus, Summit-ul de la Madrid confirmând că Ministerul Apărării și România și-au atins toate țintele. Nici nu mă gândesc de ce aș fi avut parte din partea ”surselor” dacă aș fi fost ministru de interne, după Schengen.
În fine, am și alte interpretări pentru această situație, dar încă nu este timpul să le spun. În contextul în care mandatul meu s-a desfășurat sub imperativul războiului aflat la granițele României, colaborarea cu Președintele României, în calitate sa de comandant al forţelor armate şi preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării s-a desfășurat normal, în cadrul strict formal și prevăzut de lege, dar dialogul a fost unul pe care l-aș putea caracteriza ca fiind ”limitat”. Cred că situația geopolitică pe care o traversează România în ultimul an necesită o colaborare mai bună și mai strânsă între ministrul Apărării și Președinte. Nu am simțit sprijin din partea comandantului suprem în niciuna dintre acțiunile importante ale procesului de reformă și modernizare pe care l-am gândit împreună cu echipa mea. Mă așteptam la un sprijin în bătălia de a nu considera pensiile militare ca pensii speciale, la ajutor pentru promovarea Statutului cadrelor militare, la sprijin pentru proiectele de creștere a soldelor și de îmbunătățire a nivelului de trai al militarilor români și al familiilor lor, la optimizarea cadrului legislativ privind securitatea și apărarea națională.
Mă așteptam la o compatibilitate de viziune și sentiment în ceea ce privește apărarea națională, mai ales în acest context al războiului din zonă. Dacă actorii sistemului de apărare vin din partide politice diferite trebuie să înțelegem că nici măcar comandantul suprem nu are monopolul pozițiilor ori al strategiei de comunicare. În toată această perioadă Președintele m-a invitat la o singură discuție despre proiectele ministerului. Dacă mă gândesc bine, nici acum nu știu ce gândește Președintele nostru despre apărarea României, dincolo de pozițiile conjuncturale din comunicările ocazionate de evenimente publice.
„Nu m-a putut propune într-o funcție de premier de frică să nu îi iau, ulterior, președinția partidului”
Gazeta de Cluj: Dacă PSD o să vă ceară, veți candida pentru funcția de președinte al României?
Vasile Dîncu: Nu îmi doresc această funcţie, nu mi-am dorit-o niciodată, în ciuda tuturor speculațiilor trecute sau recente. Am mai spus acest lucru: pentru foarte mulţi politicieni visul înseamnă este să meargă la capăt în cariera lor, adică până la a candida la funcția supremă în stat. Eu cred însă că este o limită pe care trebuie să ţi-o înţelegi singur și trebuie să știi cât eşti capabil să sacrifici pentru această funcţie, ținând cont că aceasta ar urma să fie funcţia ultimă din cariera politică. În acest moment am alte planuri de carieră și de viață; deci răspunsul este nu. Dar nici nu cred că partidul ar propune acest lucru unui alt membru decât președintelui partidului. Niciun partid din România nu face asta. Așa este în politică și sunt pățit. Am avut bun prieten, devenit șef de partid, care mi-a spus într-un moment de sinceritate că nu m-a putut propune într-o funcție de premier de frică să nu îi iau, ulterior, președinția partidului. În acest moment sunt foarte fericit să fac parte dintr-o echipă solidară, care își propune ferm să producă o soluție câștigătoare pentru a promova un președinte de stânga în 2024. Cred cu tărie că România are nevoie de un președinte implicat, alături de cei oameni și care sa fie promotorul unui proiect al unei Românii coezive și solidare. Mi-aș dori să fac parte din echipa viitorului președinte și să adun alături de mine pe cei mai importanți intelectuali din România pentru a construi proiectul unei Românii cu adevărat Sociale. Ce poate fi mai frumos decât aceasta pentru apropierea de finalul unei cariere politice și academice?
Gazeta de Cluj: De curând, în PSD Cluj au revenit mai multe personalități care au plecat la PRO România. Cum vedeți această mișcare, înaintea rotativei guvernamentale?
Vasile Dîncu: Au venit spre PSD nu doar foști colegi din Pro România, dar și din organizația județeană ALDE sau politicieni din alte zone politice. Suntem într-o permanentă dinamică, PSD Cluj este o organizație vie, nu este încremenită în rigori și dogme; sunt oameni care pleacă și oameni care vin, la fel ca în viața de zi cu zi. Înainte de revenirea în organizația PSD Cluj a unor membri vechi ai partidului nostru care, o vreme, au activat la PRO România, numai în organizația municipală au venit peste 500 de noi membri.
Nu sunt personalități politice, dar fiecare dintre ei sunt persoane respectabile în domeniul lor de activitate. La fel, în organizația PSD Turda are foarte mulți noi membri, avem revigorări importante la Dej, Câmpia Turzii sau Huedin. Organizațiile noastre din județul Cluj au fost însă, în ultimii ani, decimate de reorientări politice, de conflicte și de un management defectuos, iar în ultimii doi ani colegii care s-au ocupat îndeaproape de organizație au făcut o treabă extraordinară aducând sau readucând în mijlocul nostru oameni alături de care putem să reconstruim PSD Cluj și împreună cu care să putem sta cu fruntea sus în fața clujenilor și să fim mult mai prezenți în viața comunității. PSD se află într-o continuă prefacere și va arăta din ce în ce mai bine în viitor. Am făcut un apel pentru a uni toate forțele care au trecut prin conducere sau organizare în timp.
Avem nevoie de unitate așa cum avem nevoie și de o platformă mai largă de stânga care să unească toate ideile și identitățile contestatare. În acest moment suntem singura organizație PSD care se află cu adevărat în opoziție, chiar dacă la nivel național PSD este în coalitie cu PNL și UDMR. Noi nu am primit nici funcția de prefect, nu o avem nici cea de Președinte al Consiliului Județean ori de primar de municipiu, deci avem libertatea de a capitaliza deziluziile oamenilor și avem șansa de a încerca să-i trezim pe clujenii prea optimiști și automultumiti de traiul în orașul de cinci stele. Va fi o operă complicată de trezire a conștiințelor și de remobilizare a comunității spre noi proiecte, dar sunt sigur că vom reuși, mai ales cu sprijinul și colaborarea cu societatea civilă, puternică și creativă din Cluj, dar încă fără a coaliza în jurul ei inclusiv forțe politice. Știu că nu putem aștepta rezultate spectaculoase imediat, dar construcția a început bine și va continua cu progrese care se vor vedea.
„Am fost unul dintre promotorii colaborării cu PNL în cadrul unei coaliții care să treacă peste criză”
Gazeta de Cluj: Credeți într-o continuare a colaborării între PSD și PNL după alegerile din 2024?
Vasile Dîncu: Este prematur să vorbim despre colaborarea postelectorală dintre PSD și PNL. Cele patru runde de alegeri care vor avea loc în 2024 sunt cele care vor da direcția pentru posibilile alianțe care se vor forma pentru noul guvern sau noua majoritate parlamentară. Ce post să spun acum este că, în ciuda neîncrederii cu care a fost privită, la început, actuala alianță, cred că 15 luni au arătat că cele trei partide care o compun au suficientă maturitate politică pentru a colabora eficient într-o perioadă extrem de complicată cum este cea pe care o traversăm de la începerea războiului din Ucraina. Spre deosebire de precedenta, suntem o guvernare fără scandaluri, fără ”cuțite pe la spate”, suntem responsabili pentru securitatea și bunăstarea românilor în aceste vremuri dificile. Despre viitor vom vedea, efectuarea rotației premierilor și funcționarea guvernului cu Ciolacu premier va fi o probă a solidității colaborării. PNL are un orgoliu și o ambiție de mare partid, chiar dacă scorul lor în sondaje este undeva în jur de 20%, aproape jumate în comparație cu scorul PSD. Sigur că nu sondajele sunt cele care stabilesc proporția în coaliții, dar să vedem cum vor suporta un premier social democrat sau dacă vor putea digera schimbarea convenită. Am fost unul dintre promotorii colaborării cu PNL în cadrul unei coaliții care să treacă peste criză, dar experiența mă împinge spre un raționament mai sceptic în ceea ce privește viitorul.
Gazeta de Cluj: Care a fost cea mai importantă realizare a dumneavoastră ca ministru al Apărării? Dar cel mai mare insucces?
Vasile Dîncu: Atunci când am ajuns la Ministerul Apărării Naționale am avut trei obiective majore: măsuri concrete, coerente, eficiente și oportune pentru consolidarea capacității de apărare a României, înzestrarea armatei noastre cu tehnică și echipamente moderne, adaptarea cadrului legislativ pentru dezvoltarea unor mecanisme care să determine creșterea calității vieții militarilor în vederea creșterii atractivității carierei militare. Nu în ultimul rând am dorit să pot iniția proiecte care să contribuie la o mai mare deschidere a armatei spre mediul civil. Războiul din Ucraina a urgentat și impulsionat, în mod evident, obiectul privind consolidarea capacității de apărare a țării în paralel cu înzestrarea, dar a necesitat o canalizare a energiilor spre aceste procese.
Alături de echipa mea de la Ministerul Apărării Naționale și de ceilalți actori am reușit ca la Summitul NATO de la Madrid să ne îndeplinim toate obiectivele, ba chiar să ne depășim cele mai optimiste proiecții: Marea Neagră este considerată acum zona de prioritate pentru apărarea Europei și a flancului estic, am obținut aprobarea prezenței pe teritoriul României a două brigăzi, una din SUA și alta asigurată de Franța, ca națiune cadru. (…) Summit-ul NATO de la Madrid a reprezentat așadar un moment istoric, transformator pentru Alianță, rezoluțiile adoptate asigurând cadrul pentru decizii strategice privind adaptarea pe termen lung a posturii colective de descurajare şi apărare. Foarte importante au fost deciziile privind consolidarea Apărării Aliate Înaintate pe flancul de est, inclusiv în România, și dezvoltarea semnificativă a forței de reacție aliată.
La capitolul realizări aș putea aminti și continuarea proceselor de înzestrare, unde am adus multe elemente noi, alături de continuarea proceselor de achiziție aflate deja pe rol. (…)
Capitolul pe care îl consider o relativă neîmplinire, deși m-am zbătut cel mai mult pentru acesta, este cel legat de îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale militarilor noștri – activi, în rezervă sau în retragere, ale salariaților civili ai ministerului nostru, precum și ale familiilor lor. Nu am avut destul timp în contextul de securitate de după 24 februarie, iar blocajele au fost constante și de la cele mai înalte niveluri. (…) Sunt însă proiecte de durată care nu s-au concretizat pe durata mandatului meu, dar am încredere că domnul ministru Angel Tîlvăr, colegul meu din PSD, va continua aceste inițiative și mi-aș dori foarte mult să le și poată concretiza, are toată susținerea mea și a colegilor mei social-democrați pentru a adapta cadrul legislativ actual din domeniul apărării în așa fel încât militarii români să aibă parte de condiții mai bune de muncă și de viață pe măsura sacrificiilor lor de zi cu zi. Din păcate, eu nu am primit sprijin în accelerarea unor reforme legate de legiferarea unui nou statut al cadrelor militare, optimizarea salarizării și a veniturilor.
„Cum spunem în România: Atât s-a putut!”
Gazeta de Cluj: Cum vedeți evoluția războiului din Ucraina și cum credeți că va fi obținută pacea?
Vasile Dîncu: Cred că acest război este unul de durată, am mai spus acest lucru. Nu sunt elemente de natură să ne determine să anticipăm că Rusia ar dori să sfârșească războiul pentru că momentan nu avem informații care să arate că se află într-o situație dificilă, nici din punct de vedere economic, dar nici militar, chiar dacă nu a reușit în proiectul războiului fulger, iar armata ucraineană a reușit o serie de acțiuni militare de succes. (…) Ucraina trebuie să dicteze care sunt condițiile în care este dispusă să discute, dar să nu discutăm despre pace și negocieri este o crimă împotriva poporului ucrainean și a umanității. De aceea, eu sunt convins că trebuie să fim mai umaniști și mai inteligenți în această speță.
Trebuie să sprijinim victoria Ucrainei, victorie însemnând, în viziunea mea, eliberarea teritoriului național de ocupanți, iar în același timp comunitatea internațională trebuie să încerce să oprească războiul cald. Văd că unii spun că trebuie luptat până la înfrângerea definitivă a Rusiei. (…) E ușor să vorbești despre eroismul poporului ucrainean, în timp ce țara este sub un atac nedrept și crud din partea Rusiei. Ucraina nu trebuie felicitată, are nevoie de sprijin, de toate felurile.
Mircea Geoană are o mare experiență, dacă va reuși să găsească o platforma partidistă de susținere, atunci va deveni un candidat redutabil
Gazeta de Cluj: Considerați un eșec al clasei politice faptul că România nu a intrat în Spațiul Schengen?
Vasile Dîncu: Episodul Schengen a fost încă o dovadă a lipsei de strategie și de proiect pe care România o are ca națiune, dar și majoritatea dintre instituțiile statului. Dacă Schengen a fost prioritatea zero a României, așa cum a părut să fie din octombrie 2022 încoace, de ce acest obiectiv nu a fost comunicat și tratat în consecință? De ce am preferat să aplicăm tehnica îngrășatului porcului în Ajun și nu am avut acest obiectiv trasat, în mod programatic, ca cu o foaie de parcurs clară și precisă, la nivelul tuturor instituțiilor statului cu responsabilități în acest domeniu. Din punctul meu de vedere este ceea ce s-a întâmplat cu Schengen dovedește eșecul managementului de țară, arată încă o dată, deși nu mai era nevoie, că ne mobilizăm doar sub imperiul urgenței. Punctul maxim al acestui eșec a trecut, dar nu am văzut de atunci să fie prezentat în spațiul public noua strategie a României pentru acest an, în această chestiune. Cum spunem în România: Atât s-a putut!
Gazeta de Cluj: Îl vedeți pe Mircea Geoană viitorul președinte al României?
Vasile Dîncu: România are nevoie de un președinte mai empatic, mai tolerant cu ceilalţi, care să nu intre în campanie electorală după ce a fost ales preşedinte, să nu se mai amestece brutal în politică, să se lepede pe bune de haina politică după ce a fost învestit. Președintele viitorului trebuie să comunice, să motiveze, să fie prezent în viața de zi cu zi a României. Președintele României trebuie să aibă o viziune clară, un proiect de viitor. În egală măsură, cred că pentru a câștiga alegerile viitorul candidat trebuie să aibă un partid în spate, să fie susținut și promovat de o structură de partid și de o platforma civică. Mircea are multe dintre aceste calități, are și o mare experiență, dacă va reuși să găsească o platforma partidistă de susținere, atunci va deveni un candidat redutabil.
Gazeta de Cluj: Sunteți un intelectual remarcabil, un sociolog și un om de afaceri de succes. De ce vă mai implicați în politică?
Vasile Dîncu: Am renunțat la politică pentru câțiva ani și eram decis să stau deoparte de ea. Am revenit pentru că am considerat că este necesar să mă implic din nou pentru că partidul traversa o perioadă mai delicată. Chiar dacă să fii politician în România este mai degrabă sinonim cu a fi la capătul de jos al prestigiului public – se vede asta atunci când ne uită la încrederea pe care o au oamenii în politicieni – prin ceea ce fac eu în politică încerc să arăt că nu toți politicienii sunt corupți, hoți și necinstiți. Avem nevoie de o resetare a modului în care se face politică la noi, am mai spus acest lucru de mai multe ori, probabil încă mai sper că acest lucru va fi posibil și de aceea încă mai sunt aici. Când voi considera din nou că nu mai există nicio speranță, mă voi retrage, așa cum am mai făcut-o și anterior.
Acum mai am o speranță. Sunt sigur că se poate schimba România dacă vom reintelectualiza partidele. (…) Nu mai putem conduce doar pe bază de algoritmi, ne trebuie oameni competenți pentru că istoria nu mai are răbdare. Azi pentru a sta pe loc în competiția dintre țările lumii, trebuie să alergi. Daca stagnezi, înseamnă cădere liberă. Vedem ca în ultimii ani avem cea mai bună creștere economică din Europa, dar speranța de viață nu a crescut. Asta arată că nu avem un bun management de societate, dacă transferul creșterii nu se face spre nivelul de trai al oamenilor, nivel care se vede în starea de sănătate și speranța de viață la naștere. Este nevoie de oameni cu expertiză în politică, chiar dacă nu este comod sau onorabil să faci politică în România de azi.
