Averea de la Năsăud a fost transformată într-o vacă de muls după binecunoscuta tradiție pesedistă a lacomilor baroni, puși pe căpătuială și jaf, cu singurul scop de  aduna averi, pentru ei și ai lor, fără să se gândească la faptul că LUMEA se poate răsturna cu susul în jos, în doar câteva zile sau chiar mai puține, iar averile care nu sunt adunate cu voia lui Dumnezeu, le mănâncă moliile și le fură furii!

Având comenzi clare de la mai marii partidului să fure pentru a face parte partidului, șefilor ierarhici și lor înșiși, mai marii UCGN din anul 2021, majoritatea primari și viceprimari PSD fac ceea ce știu cel mai bine și ceea ce li se spune: Jefuiesc! Că modalitățile de a fura s-au diversificat iar furatul a devenit o adevărată ”artă” vom încerca să demonstrăm în rândurile ce urmează și în materialele care vor apărea cu ajutorul și Voia Lui Dumnezeu! 

Intelectualii străluciți ai graniței, înlocuiți…”cu niște derbedei” puși pe căpătuială!

După desființarea regimentului, la Năsăud, intelectuali străluciți au adunat piesă cu piesă înscrisuri și au realizat un inventar al bunurilor dobândite în 91 de ani de militarizare, respectiv între 1763 și 1851. Fondurile de montur și de provente, adică de campanii militare și administrație au fost transformate în fonduri școlare și după 10 ani de drumuri la Viena și nenumărate petiții, juriștii graniței, cu ajutorul demersului neîntrerupt al învățătorului Vasile Nașcu au obținut dreptul de proprietate asupra bunurilor pe care le aveau în administrare cumulativă în momentul desființării cofiniului. Efortul lui Vasile Nașcu, de a obține averile, inclusiv pe cele comunitare, ale celor 44, defalcate pe fiecare fostă comună grănicerească în parte a fost atât de mare, iar ”recunoașterea năsăudenilor”, care au stat acasă, așteptând să fie muiați posmagii, atât de rău intenționată încât, truditorul în folosul comunității grănicerești, a murit la mai puțin de un an, după ce s-a întors din misiunea sa la Viena, aproape uitat, marginalizat și destituit de niște neica nimeni, inclusiv de la catedră… Prea puțini au știut calvarul lui Nașcu și mai puțini au întrezărit Golgota pe care el a urcat-o în anii în care a reprezentat grănicerii în cancelariile împărătești de la Viena! Recunoștința pentru acel bărbat datorită căruia Averile Grănicerești, atât cele comunitare, a fiecărui sat din cele 44, cât și cele scolastice, de la Năsăud au revenit proprietarilor de drept, adică urmașilor grănicerilor s-a lăsat și se mai lasă așteptată, mai ales în zilele noastre, când cei mai nepricepuți dintre moștenitori, dar și unii pseudogrăniceri au dat iama la conducerea fondurilor pentru a-și însuși foloase necuvenite!

Un alt mare intelectual al Graniței, Ștefan Buzilă, președintele adunării generale a Fondurilor Grănicerești, în raportul prezentat în ședința din 23 august 1928, concluziona în mod elocvent: ”Deci cu drept cuvânt se poate afirma că cele 44 comune grănicerești din Județul Năsăudului – cu o populație săracă, comune situate în apropierea munților pe un teritoriu cu foarte puțin pământ fructifer, în asemănare cu celelalte județe, aduc cele mai mari jertfe materiale pentru școală, cultură și propășirea neamului…”, Arhivele Naționale, Serviciul Județean Bistrița-Năsăud (în continuare ANSJ. BN), fond ”Administrația fondurilor grănicerești”, dosar nr. 183/1928, pag 212. Și pe bună dreptate, având în vedere prima perioadă de 107 ani, între 1851-1958, în care asociația grănicerească a funcționat, ca urmare deciziei ca averile de la Năsăud, adunate bob cu bob de către grănicerii din cele 44 de comune să nu se împartă ci să continue a fi administrate indiviz și cumulativ, decizie luată după desființarea Regimentului II de Graniță Năsăud. Am dat cele două exemple pentru ca cititorii noștri inteligenți și deschiși să înțeleagă, cu câte sacrificii s-au făcut averile de la Năsăud și cât au avut răbdat și suferit acei BĂRBAȚI datorită cărora politrucii de astăzi ar putea foarte ușor să realizeze lucruri mărețe, dacă ar știi, dar ei fac ceea știu mai bine: FURĂ!

Averi deținute de asociație în prima perioadă, de 107 ani, 1851-1958!

Păduri la Coșna, Tărpiu, Șieu, Muntele Dosul Stânișoarei cu o suprafață de 4.500 de hectare, în total aproape 6.000 de hectare pădure în total, terenuri, fabrici de cherestea situate în județele Bistrița-Năsăud, Suceava și Cluj… Cel puțin trei astfel de fabrici funcționau doar în Bistrița Năsăud – la Bistrița Bârgăului, Susenii Bârgăului, Valea Mare-Șanț. Din fondurile obținute prin administrarea averilor s-au construit: 3 clădiri pentru licee și școala generală din Năsăud, 25 de case pentru profesori și învățători, în același oraș, 30 de școli în comunitățile grănicerești. S-au acordat 3000 de burse pentru elevi și studenți nevoiași ( la licee, universități românești și în străinătate).

Fondurile grănicerești au creat un fenomen unic în peisajul ardelenesc care a reușit să transforme Năsăudul dintr-un sat de țărani într-un oraș al academicienilor. Țăranii năsăudeni, bârgăuani, și cei din satele de după târg, sălăuani și someșenii din satele de pe Valea Rodnei s-au remarcat prin vitejia lor pe câmpurile de luptă, acolo unde armatele imperiale au dat bătălii. Dar, ei au avut în fruntea lor INTELECTUALI de elită! Inteligenți de la mama natură, țăranii din cele 44 de sate grănicerești au știut când să predea frâiele districtului grăniceresc unei conduceri a intelectualilor, pe care, tot ei, prin ideile lor strălucite i-au creat prin înființarea de școli, licee, institutul militar etc. Personalități de elită, ridicate din popor, aceștia au propus după desființarea Regimentului II de Graniță Năsăud, ca însemnatele valori materiale, compuse din păduri, pășuni, terenuri agricole, edificii or fonduri bănești rămase după desființarea cofiniului militar să nu se împartă, ci să se exploateze și să fie sporite în continuare, în INDIVIZIUNE! Lucru unic pe arcul carpatic, unde ceilalți grăniceri, secui, sibieni sau bănățeni au partajat totul între comunele grănicerești de acolo. Acest aspect a permis ca la Năsăud, sub comanda unor președinți de fonduri educați și responsabili, în suta de ani în care fondurile au fost administrate judicios, să se ajungă la mai mult decât de trei ori valoarea Moștenirii Gojdu de la Budapesta! Numai că, după anul 2009, lăcustele roșii au făcut praf și cele câteva ”firimituri” recuperate cu greu!

Averi redobândite în perioada 2001 -2021! Firimituri…pulverizate de ”pricepuții” administratori!

Așa cum scriam anterior, asociația grănicerească, redenumită UCGN s-a reînființat în 1990, prin sentința civilă nr 40/1990, iar în 2011 a fost recunoscută oficial ca urmașa și continuatoarea fostei asociații grănicerești prin încheierea civilă nr. 1175/2003 a Judecătoriei Năsăud și sentința civilă 1148/ 2011 a Judecătoriei Năsăud. Reînființată cu scopul recuperării averilor grănicerești confiscate abuziv în perioada 1948-1958 și având ca obiectiv acordarea de burse pentru elevii și studenții nevoiași din cele 44 de foste comunități grănicerești, UCGN a depus notificări de recuperare a averilor grănicerești pentru aproape toate fostele proprietăți grănicerești. Au rămas nesolicitate activele REGNA, poate cu bună știință, peste care s-au făcut stăpâni niște securiști și neamurile lor, dar și niște politruci care prin inginerii în suveică au făcut pierdute averile Regna, le-au pulverizat în mare parte, iar cele care au mai rămas le-au vândut unor apropiați ai PSD, abonați la contractele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud. Au rămas nesolicitate și câteva clădiri în Vatra Dornei, de care știm, dar și proprietăți despre care încă nu am aflat încă. În ce privește muntele Dosul Stânișoarei, în suprafață de 4.700 de hectare, a fost câștigat prin instanță, cu ajutorul unui CF falsificat, de către UAT Șanț, și administrat ca probă irefutabilă în instanță cu ajutorul avocatului Ioan Adam, membru PSD, fost parlamentar PSD, condamnat în dosarul privind retrocedările ilegale în care a mai fost condamnat un alt pesedist uns cu toate alifiile: Viorel Hrebenciuc! Adam, pentru priceperea sa, privind ”furtul cu sentința” a fost angajat de UAT Șanț! Că acea sentință trebuia spartă cumva, nu face subiectul preocupărilor camarilei care a capturat UCGN! Se pare…

Temeiul legal pentru cererile și notificările depuse la instituțiile abilitate pentru restituirea averilor grănicerești: Legea 1/2000, Legea 10/2001 și Legea 247/2005.

Averi redobândite după intrarea în vigoare a legilor retrocedării sunt: 294 de hectare pădure la Coșna, 67 ha pădure la Tărpiu, 57 ha pădure la Cristeștii Ciceului, 33 ha de pădure Șieu, teren livadă 9 ha la Ghinda, teren 2, 32 ha și casă demolată la Bistrița în echivalent bănesc la FPP, teren în suprafață de 1,469 mp, cu construcțiile aferente în Năsăud, str. Poderei nr.1, prin decizia 435/2011 a SC Electrica Serv. SA București, teren suprafață de 11.253 mp, la Năsăsud, str. Poderei nr 1. Prin decizia nr 312/ 2011 a primarului orașului Năsăud, teren ți construcții în suprafață de 1.506 mp, la Năsăud, str. Poderei nr.1, prin sentința civilă nr. 1286/2012 a TB BN. Un teren în suprafață de 4.464 mp.și construcții (brutărie și cămin cultural) restituite în natură la Cristeștii Ciceulu, precum și 10 643 mp în echivalent bănesc la FPP prin sentința civilă nr. 734/2012 a Tb BN, teren în suprafață de 7,7 ha la Cristeștii Ciceului, obținut în 2013, teren în suprafață de 10 668 mp și construcție la Coșna prin hot 5/2012 a Com. Fon Funciar Suceava.

Clădirile grănicerești din Bistrița, cunoscute drept Spitalul de pe Independenței, obținute prin sentința Curii de Apel Cluj: perla de care politrucii au vrut să scape!

În loc să facă bani de la Consiliul Județean prin închirierea clădirilor consacrate deja drept spațiu spitalicesc, având în vedere Pandemia și nu numai, actuala administrație a fondurilor de la Năsăud compusă din 30 de primari, majoritatea de la PSD, câțiva de la PNL (cei aflați în Consiliul Director sunt în conflict de interese), având-ul în frunte pe cel mai cunoscut ”turnător la securitate” dintre aceștia, respectiv primarul UAT Salva, Gheorghe Onul, care încă se judecă pentru turnătorie la Curtea de Apel București, sau să le fi dat prin cap că pot să se scoată în fața Judecății Divine, profitând de ideea de la Bistrița, de a face o Universitate  în clădirile de pe independenței, politrucii de la UCGN ce au făcut? Au vândut repede, cu încălcarea statutului, dar mai ales cu încălcarea legilor țării, pe care orice ONG, adică și UCGN trebuie să le respecte, respectiv Codul CIVIL, avizi de bani și dându-și pe față adevăratele intenții: adică de a face praf cei 1.3 milioane de euro pe care i-au negociat într-un proiect de tipul: cum să dai vrabia din mână pe cioara de pe gard! Că doar acesta este scopul pentru care se află în fruntea UCGN, nu? Puteau să profite și să fi făcut un parteneriat cu Primăria  Bistrița, pentru a continua ceea ce au început străbunii, adică să sprijine înființarea unei școli, care ar putea încununa opera grănicerească de luminare a mințile urmașilor, pentru ca nația română să nu mai fie sluga altor popoare, ”gânditorii” de la UCGN ce au făcut?? S-au repezit să vândă ” primului venit” un activ, neprețuit, într-un acord în care doar terenul de sub cele patru clădiri costă cel puțin 2 milioane de euro! Un activ care a fost recuperat cu greu din ghearele lui Radu Moldovan! Și toate astea împotriva Statutului ONG-ului despre care vorbim. Pentru comformitate redăm aici integral câteva dintre articolele esențiale ale statutului în vigoare al UCGN, potrivit căruia, nu se putea vinde Spitalul de pe Independenței, din Bistrița!

Capitolul IV din statut. Patrimoniul

Art. 15. (1) Patrimoniul uniunii se compune din: – proprietatea indiviză deținută anterior naționalizării de către ”Administrația Fondurilor Grănicerești Năsăudene” sub denumirile însrise în cartea funciară și alte documente, ce se vor recupera în urma cererilor și notificărilor depuse; – alte venituri precizate la art. 17 din prezentul capitol. (2) – În spiritul vechilor statute, această avere nu se va putea înstrăina, schimba, greva, partaja între membri, fiind indiviză, decât cu aprobarea adunării generale și cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la regimul juridic al bunurilor redobândite de formele asociative.

Art 20, din acelați capitol:

Ca excepție de la prevederile art. 15 alineat 2 din prezentul capitol, pe perioada cât durează procesul de redobândire a patrimoniului naționalizat, consiliul director poate aproba înstrăinarea unor terenuri cu construcții locuibile (case de locuit) edificate de către terțe persoane și a terenurilor foste căi ferate forestiere sau drumuri forestiere. Sumele obținute vor fi folosite cu prioritate pentru a se crea fondurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor de redobândire a patrimoniului.

Pentru a putea distruge ce au adunat înaintașii politrucii au epurat intelectualii și pe cei care gândeau!

Procesul de epurare a intelectualilor prin varii metode, procese verbale falsificate, pentru a scăpa de Platon Ioan, popa de la Rusu Bârgăului, determinarea unora să se retragă sau execuția sumară, în stil bolșevic, folosind anumite cozi de topor, sub comanda unui fost primar ( Mircea Romocea) aflat la acel moment în dublu conflict de interese, toate acestea pentru a nu-i deranja nimeni din procesul de înstrăinare și pierdere programată a Patrimoniului Fondurilor Grănicereștia a atins dimensiuni grotești sub comanda ”gospodarului” de la Salva, Gheorghe Onul. Având temă de la cei doi vajnici apărători ai propriilor interese, nominalizați mai sus, fostul milițian Anton Dragotă, aterizat în UCGN cu temă, în 2017, în finalul unei Adunări generale, care nici măcar nu mai avea cvorum, adică era deja ilegală, a propus la pistonările vizile ale lui Romocea, filmate de noi, nici mai mult nici mai puțin decât eliminarea scriitorului și publicistului Teodor Tanco, unul dintre ultimii grăniceri legitimi, cel care a făcut parte din nucleul de intelectuali cu ajutorul cărora în iunie 1990 s-a înființat UCGN! Cât de competent trebuie să fii pentru a cere retragerea calității de președinte de onoare al UCGN lui Teodor Tanco, intelectual de elită, care pe durata celor 93 de ani de viață nu numai că s-a identificat cu problematica graniței năsăudene, dar mai bine de 40 de ani din viața sa și i-a consacrat cercetării arhivelor grănicerești și publicării unui număr covârșitor de volume despre graniță și personalitățile pe care aceasta le-a dat! Norocul a fost pentru noi, în 2017, că nu am ajuns în ridicol absolut și că, un intelectual recunoscut, profesorul Dorel Coc era prezent la acea ședință și a re-adus lucrurile la normal, invocând lipsa cvorumului…În ce privește procesul verbal al acelei ședințe, a fost măsluit, cam ca de obicei și s-a consemnat sub semnătura specialistului în așa ceva, Viorel Roșiu de la Mocod că, în unamimitate, popa de la Rus ar fi fost exclus din consiliul Director?! Că ar fi cerut comunitatea? Care? Aia de la primărie? Unanimitate? Nici măcar nu s-a supus la vot, având în vedere argumentația lipsită de orice dubiu a profesorului COC. ”Revocarea președintelui de onoare…după cum ați constatat… nu putem să o facem pentru că nu este cvorum… adică 30 din 44…dar cine l-a mai ascultat pe domnul profesor? Pentru orice, mai ales pentru continuarea acelei ședințe de noapte a minții, era nevoie de CVORUM! Adică, oricum am da-o popa nu putea fi scos din CD pentru că respectiva ședință nu mai era LEGALĂ! Dar, cu un proces verbal falsificat s-a rezolvat…

Aceasta și bursele electorale pentru ”enoriașii” de la Salva, despre care, primarul de la Runcu Salvei, Anchidim Pavelea a făcut vorbire în aceeași ședință, ca să nu mai vorbim de ”măsurile” cerute de primarul UAT Parva, Strugari, pe principiu de forță și de vă arătăm noi, că ”suntem 30 de primari aici, nu ne temem noi de niște…” le puteți urmări în clipurile video de mai jos.

Florica Dura

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here