Am rămas stupefiat la auzul veştii că doi generali ai Armatei Române, dintre care unul poate fi considerat erou al acesteia, şi aici mă refer la generalul Stănculescu, au fost condamnaţi definitiv şi irevocabil la 15 ani de închisoare. Generalii Stănculescu şi Chiţac, amândoi în vârstă de 80 de ani, vor face puşcărie pentru nişte fapte pe care nu le-au comis. Nu s-a înţeles încă, după atâţia ani de aşa-zisă democraţie, că justiţia nu poate judeca fapte colective, ci numai vini individuale.
Am fost participant, dar şi martor în acelaşi timp, al evenimentelor care s-au petrecut în acea perioadă în Bistriţa. Percepţia mea şi a altor oameni care au trăit acele momente a fost că generalul Stănculescu a avut rolul decisiv în înlăturarea dictaturii din România, dacă s-a vrut acest lucru cu adevărat. El a fost omul care a evitat izbucnirea unui război civil şi a oprit valul de morţi care ameninţa să ia proporţii. Se uită aşa de uşor că generalul Stănculescu a fost cel care i-a luat comanda armatei lui Ceauşescu şi a fost cel care a dat ordinul ca armata să reintre în cazărmi. A fost cel care a oprit un măcel să ia proporţii. Indiscutabil, evenimentele din acel decembrie 1989 au fost generate de o nemulţumire care se acumulase în zeci de ani, de lipsa unor drepturi elementare, privaţiuni de tot felul. Iarăşi mi se pare un lucru evident, bineînţeles din unghiul în care am perceput evenimentele, că scânteia care a generat acea revoltă a poporului român, ne place sau nu, a fost pusă din exterior. Adevărul evenimentelor din decembrie 1989 este compus din adevărul fiecăruia dintre noi. Ţara colcăia la momentul respectiv de agenţi străini ai unor state interesate de o schimbare în România, de izbucnirea unui război civil şi de sfârtecarea ţării. Ca să se acrediteze ideea de revoluţie, să iasă lumea în stradă şi să se forţeze schimbarea, au murit oameni absolut nevinovaţi. Bine spunea cineva, că morţii din decembrie 1989 au fost flacăra care a întreţinut revoluţia română. Cât cinism, dar şi realism în acest lucru! Dacă cei doi generali ai Armatei Române sunt adevăraţii vinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat atunci în România, atunci chiar trăim într-o ţară cu fundul în sus. Este posibil ca justiţia română să ia decizii de o asemenea importanţă la presiunea unor indivizi şi grupuri setoase de răzbunare şi sânge? Unde erau persoanele respective în acele zile dramatice, când situaţia ţării a depins de un fir de păr? Au stat ascunşi, iar acuma se manifestă zgomotos, cu ochii plini de o ură pe care nu ai cum s-o explici. S-a dorit să se dea o satisfacţie opiniei publice şi prin această decizie s-a pus capăt acestei nebunii care durează de 18 ani? Dacă este aşa, cei doi generali ai Armatei Române, găsiţi ţapi ispăşitori pentru ce s-a întâmplat în acel decembrie însângerat, au salvat din nou Revoluţia Română şi posibil că vor accepta soarta pe care le-a hărăzit-o cel de sus.
Zaharia Cotoc
