La sediul Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud va fi deschisă, luni, 27 noiembrie, o expoziție cu fotografii și obiecte legate de tradiții și obiceiuri românești, prilejuită de aniversarea zilei de naștere a marelui romancier Liviu Rebreanu.
„Liviu Rebreanu spunea <Țăranul e începutul și sfârșitul. Numai pentru că am fost un neam pașnic de țărani am putut să ne păstrăm ființa și pământul>. Avem tradiții, avem obiceiuri, avem portul nostru, element identitar, și este de datoria noastră, acum de Ziua Națională, de a ne apropria strămoșii, de a descifra și de a păstra valorile de cultură, armonie și inteligență a moșilor noștri, exemplificate, acum, prin fotografia de Arhivă”, transmite Cornelia Vlașin, directorul Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud.
Expoziția a fost realizată ca un parteneriat încheiat cu Monastere Godoncourt și a fost vernisată, în Franța, de Ziua Limbii Române
În cadrul expoziției va fi expus, ca piesă singulară, și ultimul document primit de instituția noastră referitor la edificarea Școlii din Lușca.
De asemenea, studentele Iliuţa Daniela Nichita, Ariadna Berestean și Andreea Miruna Simerea vor expune minunate icoane pictate pe lemn, iar colecționarul Florian Cosoiu că va expune noi obiecte care îmbogățesc și însuflețesc expoziția.
Fotografiile fac parte din colecțiile Arhivele Naționale Bistrița-Năsăud și din cele ale Serviciului Arhivelor Naționale Istorice Centrale.
Genericul ”Țăranul reprezintă începutul și sfârșitul” ales pentru expoziția de fotografii, icoane și obiecte legate de tradițiile și obiceiurile românești ce urmează a fi deschisă pe 27 noiembrie la sediul Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud (str. Gării nr. 3-5), este inspirat din Discursul de receptie la Academia Română, rostit de Liviu Rebreanu pe 22 mai 1940, intitulat „Laudă țăranului român”.
(Vezi : https://revistaderecenzii.com/liviu-rebreanu-lauda-taranului-roman-discurs-de-primire-la-academia-romana/)
Genericul este cu atat mai inspirat cu cat expoziția a fost realizată în parteneriat încheiat cu Monastere Godoncourt și a fost vernisată, în Franța, de Ziua Limbii Române, care se sărbătorește în România la 31 august. Si asta pentru că în discursul său de receptie Liviu Rebreanu aduce si un elogiu limbii române: „O caracteristică tot atât de importantă a unui neam, ca şi comunitatea de sânge, este limba. La noi şi aceasta e opera ţăranului. Limba românească e o limbă ţărănească. Farmecul şi expresivitatea specifică le-a căpătat dela făuritorul ei originar, care a fost ţăranul. Toată desvoltarea ei, până în timpurile mai nouă, se datoreşte ţăranului, singurul care a vorbit-o totdeauna. Limbile prea cultivate, ajunse la completă maturitate, devin rigide, abstractizante, mecanice. Pierzând sau dispreţuind contactul direct cu poporul, în cele din urmă îmbătrânesc, se artificializează, ajung a fi organisme moarte — limba latină, greacă, ebraică… Limba noastră, cultivată numai de ţărani, în legătură continuă cu pământul şi cu lumea concretă, a păstrat expresia imagică şi naivă a omului simplu, o prospeţime pitorească şi colorată, ritmul vieţii mişcătoare. Limba aceasta, ca toate operele ţărăneşti, e conservatoare şi-şi apără cu îndărătnicie conformaţia, rămânând refractară încercărilor de violentare. Neologismele, în afară de cele de specialitate cu circulaţie numai în anume sfere, se generalizează anevoie şi abia după ce suferă transformările noţionale şi formale potrivite cu spiritul ei.”