Alexandru Câmpeanu este economist, angajat al Finanțelor, acuzat că a luat MITĂ. Suma oferită: 100 de lei. Practic, în ianuarie 2013, la sediul instituției a avut loc un flagrant, iar banii marcați au fost găsiți în buzunar de către anchetatori. La cum este cusută povestea pot apărea mici semne de întrebare. Cert este că funcționarul a fost trimis în judecată pe baza probatoriului întocmit de procuror. Suma este infimă, dar apar detalii care fac din acest caz unul special, în care un om poate fi distrus pe viață și dat exemplu pentru sistemul public de finanțe. Alexandru Câmpeanu a fost trimis în judecată la o lună după flagrant, în dosarul nr. 1743/112/2013, rechizitoriul fiind întocmit foarte repede de procurorul Felix Coman.
Pe scurt, Câmpeanu trebuia să înmatriculeze o mașină Logan ce figura înmatriculată în București și solicita o dovadă de la administrația centrală că pe mașina respectivă nu s-a restituit taxa de poluare. Alexandru Bontaș, taximetrist, i-a făcut un flagrant, după ce înainte cu câteva zile i-a introdus funcționarului public 20 de lei în buzunar, bani ce i-au fost înapoiați. A doua oară, funcționarul a fost prins cu banii asupra lui și de-aici s-a declanșat totul.
Cum a început IADUL
Funcționarul de la Finanțe redă cursul evenimentelor:
„La începutul anului 2013, conform actelor normative privind emisiile poluante, am avut obligația conform unui articol suspendat cu un an înainte, din motive greu de explicat, să redactez o adeverință prin care se stipula dacă proprietarul de mașină a restituit sau nu una din taxele de poluare percepute de-a lungul vremii, în jur de 4. În acest context, în 3-4 ianuarie a fost o avalanșă de astfel de cereri. Fără documentul respectiv, cei de la înmatriculări nu făceau înmatricularea mașinii respective. Am încercat să redactăm o astfel de adeverință după baza de date informatizată pe care o avem la dispoziție.”
Despre denunțător spune că „era un contribuabil foarte insistent, motivând că are nevoie urgent de această adeverință pentru a nu pierde zile de lucru. Am încercat să-i explic, legat de mașina lui, că proprietarul era în București, deci noi ar fi trebuit să facem o cercetare suplimentară la o trezorerie a unui sector din București. Am încercat să-i explic că e nevoie de date suplimentare și NU pot să rezolv imediat. I-am spus că nu pot face adeverința de azi pe mâine, dar încerc.”
Prima ȘPAGĂ: I-a băgat bani în haină, pe la spate
„În 10 ianuarie, ora 12.00 el era pe hol. Iar eu am ieșit din birou vorbind la telefon, cu câteva dosare în mână. La telefon vorbeam cu cineva care mă solicita să mă întâlnesc 5 minute la un ceai. Pe drumul de la etajul II până la ieșirea din instituție am ieșit însoțit de denunțător, care era cu jumătate de pas în spatele meu, iar eu am continuat să vorbesc la telefon. Ne-am despărțit la ieșirea din instituție, iar eu am plecat la Verona. La acest local, în timp ce îmi beam ceaiul, am constatat că în buzunarul hainei pe care o aveam la mine erau aveam două bancnote de 10 lei care nu-mi aparțineau. Mi-am dat seama că banii sunt de la denunțător care probabil mi introdusese în buzunar cel mai probabil pe scările instituției. Spun probabil pentru că eu nu am simțit nimic în legătură cu acest aspect. După 30 de minute m-am întors la birou și fiind așezat la masă, în birou a intrat denunțătorul.
Șpaga, dată înapoi
Menționez că în biroul respectiv erau vreo 4- 5 persoane străine. L-am chemat pe denunțător aproape de biroul meu și sub nivelul biroului am scos cele 2 bancnote și i-am spus: „NU te ocupa cu prostii”, iar el a avut un moment de refuz al banilor. Eu, ca să nu creez vâlvă i-am zis: “Ia banii că o să servim o ciorbă altă dată”. În contextul acesta, el a primit banii înapoi. I-am spus să revină marți când o să încerc să redactez adeverința respectivă.
Flagrantul și acțiunea
În data de 15 redactam adeverințe, printre care și pe cea a denunțătorului pe la ora 14.30 – 15. Chiar în ziua aceea ne-a picat imprimanta și trebuia să intru în birul alăturat. După ce am redactat adeverințele, am dat printare și am mers în biroul alăturat pentru a le ridica. Când am mers din biroul 24 în biroul 26, mi-a sunat telefonul. Denunțătorul era pe hol. S-a apropiat de mine, i-am arătat că am redactat adeverința și în momentul acela am simțit ceva la buzunarul stâng (aveam pantaloni mai largi). Iar din momentul respectiv am reușit să mai fac doi pași pe hol și trei în încăpere. Am fost efectiv uluit, stupefiat de ce s-a întâmplat, nu am avut nicio reacție în momentul când am auzit o bubuitură în ușă și au intrat anchetatorii. Domnul comisar Repede a spus „NU mișcați”, nu știu dacă a mai spus ceva legat de mâini, mâinile sus sau pe masă sau ceva de genul ăsta, iar primul cuvânt pe care mi l-a adresat a fost: „Ce faci domnule Câmpeanu?” adăugând că „…îl cunosc pe acest om de 20 de ani, nu-mi închipuiam că o să ajungă în situația asta”. Eu eram ținta, ceilalți erau ignorați, a venit la mine un domn și s-a adresat „scoate tot ce ai în buzunar!”. Eu am spus: „scoate!”. A repetat „scoate ce ai în buzunar”. Eu am spus încă o dată: „scoate!”. La a treia cerință imperativă am scos ce am avut în buzunar, aveam mai mulți bani la mine, dar era vorba de buzunarul stâng și am constatat că aveam 2 bancnote de 50 de lei care nu-mi aparțineau. Din cei 6 sau 8 anchetatori, 2 avea aparate foto, iar alții avea aparate infraroșii. Cu unul din aparate, a focalizat pe bancnote și mi-a spus să citesc MITĂ. Precizez că era vorba de cele două bancnote de 50 de lei care nu-mi aparțineau.
În rechizitoriu NU am sesizat să se vorbească nimic de documentele cerute de parchet, care dovedeau tergiversarea emiterii acelor adeverințe!!!
De-a lungul activității mele nu am cerut și NU am dat de înțeles că aș pretinde bani sau foloase materiale în schimbul serviciilor pe care le-am prestat și am avut contact cu publicul în toți anii aceștia. În consecință NU mă consider vinovat pentru comiterea infracțiunii pentru care sunt trimis în judecată și aștept instanța să se pronunțe.
“Când am simțit ceva la buzunar, trebuia să am o reacție mai dură, însă eu sunt pacifist!”
„Apreciez că banii, cei 50 de lei în două bancnote au provenit de la denunțător și i-a plasat în momentul în care mă întorceam de la imprimantă și aveam în mână adeverințele vreo 12, din care 6 în copie și în cealaltă mână telefonul și am simțit că m-a atins la buzunar. Am avut șapte nopți nedormite și mă tot întrebam care este motivul pentru care denunțătorul a procedat așa. Nu am realizat de ce am fost ținta acestui incident. Nici până acum nu pot să-mi explic, la atâtea luni de la eveniment, dar probabil dacă mă comportam mai dur cu contribuabilul respectiv NU ajungeam la situația asta. În instituția noastră trebuie să ai o atitudine mai blândă, nu putem supăra contribuabilii. Prima dată când am mers pe scări nu am simțit nimic despre faptul că denunțătorul mi-a plasat cei 20 de lei – aveam o haină mai largă. A doua oară, când eram cu hârtiile în mână am simțit ceva la buzunar, trebuia să am o reacție de duritate. Practic prima mea greșeală este că nu am băgat mâna în buzunar să văd ce este ca să pot avea o atitudine dură. Însă eu sunt pacifist și nu știu cum se face denunțul, practic am avut un singur minut la dispoziție în care să fi luat o decizie favorabilă mie. Timpul fiind prea scurt NU am procedat ca prima dată, când i-am dat denunțătorului banii înapoi. Menționez că de-a lungul întâlnirilor noastre NU am povestit niciodată cu denunțătorul, nici măcar la telefon.
Din câți contribuabili am avut în acea perioadă, el a venit la birou de foarte multe ori. Eu l-am amânat pe denunțător efectiv pentru că baza de date NU era actualizată, nicidecum să-l port de pe o zi pe alta dându-i de înțeles că aștept vreun folos.”
(extras din declarația învinuitului, depusă la dosarul Tribunalului BN)
Ce zice omul care a declanșat JIHADUL din Finanțe
În legătură cu acest incident, denunțătorul susține despre Câmpeanu că:
“Mi-a spus hai mâine că poate rezolvăm. Mi-a spus uite, ți-e făcută cererea, dar trebuie să…. vine greu de la București, de la instituțiile statului… Înjura mereu instituțiile statului am rămas cu impresia că situația e reală, că răspunsul venea greu de la București. Am dedus că prin mimica și gesturile lui, situația NU era așa pentru că la alte persoane situația se rezolvase. Mi s-a părut din comportamentul lui că mă amână în mod nejustificat, asta e părerea mea. Nu am observat că celelalte persoane pe care le-a rezolvat să-i fi dat bani sau alte foloase în acest scop și NU am sesizat ca inculpatul să fi solicitat astfel de lucruri de la aceștia.”
“I-am băgat 20 de lei în buzunar!”
“Când m-am dus prima oară, domnul Câmpeanu a ieșit după mine să-mi explice mai detaliat că el încearcă să mă rezolve, dar trebuie să fiu și eu un pic mai atent, că el încearcă dar că miticii, adică bucureștenii nu știu ce fac acolo și el trebuie să insiste. Atunci m-am gândit să-i dau o sumă de bani, adică 20 de lei, fără să-mi fi solicitat inculpatul și i-am BĂGAT în buzunarul hainei suma respectivă. Cred că a simțit acest lucru pentru că NU e nesimțit și i-am deranjat haina în timpul acestei operațiuni. Nu am sesizat ca inculpatul să schițeze vreun gest la ceea ce am făcut. Pe parcursul deplasării (spre Verona, un local din apropiere) povestea tot timpul și înjura instituțiile statului, cât este de lucru, cât este de obositor să faci lucrurile astea. Pe parcursul deplasării NU mi-a dat de înțeles că ar vrea bani, dar oricum cei 20 de lei îi avea în buzunar.”
“Să mâncăm o ciorbă!” – expresie care te poate băga la pușcărie?
“După câteva ore am revenit la instituție, m-am dus în biroul lui Câmpeanu, mi-a dat cei 20 de lei înapoi spunând că CIORBA O S-O MÂNCĂM ALTĂ DATĂ.
Eu din acest comportament am înțeles că NU era mulțumit cu suma, din cauză că s-a comportat disprețuitor când mi-a înapoiat banii. Mi-a spus să revin marți – miercuri că poate se rezolvă. Am revenit în jur de ora 9, marți, s-a ridicat de la birou, a venit în centrul biroului spunând “eu ți-am făcut, dar mai aștept niște semnături să vedem ce au făcut și cum o să fie…” L-am rugat să facă ce poate să semneze ce trebuie, să semneze înainte de masă. Mi-a zis că o să încerce. S-a dus la restaurantul nu știu cum îi spune… Casa…
Atunci m-am supărat, m-am dus la Direcția Generală Anticorupție și le-am spus cazul. Un domn de acolo m-a întrebat dacă sunt hotărât să-i facem flagrantul inculpatului și eu am spus că DA. Am dat anchetatorilor două bancnote de 50 de lei pe care au scris MITĂ. Bani pe care NU i-am recuperat. Mi-au spus să fiu la patru fără un sfert la instituția care lucrează inculpatul. Domnul Câmpeanu mi-a spus să revin la aceeași oră, în fapt eu aveam o înțelegere cu anchetatorii.
Șpaga nr. 2
Am intrat în birou, am avut aceeași discuție cu inculpatul, care a făcut aceleași gesturi, în sensul că mai trebuie o semnătură. A ieșit afară din birou, i-am dat din cap în sensul de a-l întreba dacă-i dau ceva (bani). El a înclinat din cap în sens afirmativ. Am scos banii din buzunar, cei inscripționați MITĂ, i-am dat inculpatului, i-a trecut dintr-o mână în alta, după care i-a băgat în buzunarul pantalonilor.
Acest detaliu este semnificativ, dar spun că NU era niciun martor pe holurile instituției.”
Cum văd procurorii „CIORBA”
Pe baza probelor de la dosar, procurorul l-a trimis în judecată pe învinuit pentru luare de mită.
“Având în vedere atitudinea învinuitului, care-i spunea că avea mult de lucru, că adresa cuvinte injurioase la adresa Guvernului, precum și expresia MÂNCĂM O CIORBĂ ALTĂ DATĂ, denunțătorul a înțeles că suma era prea mică și că trebuia să ofere mai mult.
Chiar dacă am accepta varianta învinuitului, în sensul că denunțătorul ar fi fost cel care i-a introdus banii în buzunar este fără îndoială că în momentul respectiv a conștientizat gestul, acceptând mita oferită. În caz contrar n-ar fi avut motive de a se afla într-o stare de uluială și stupefacție, între momentul primirii mitei și cel al realizării flagrantului.
În opinia lor, relevantă este declarația învinuitului care arată că:
„În intervalul de timp dintre momentul în care denunțătorul mi-a pus banii în buzunar și până la intrarea în birou a anchetatorilor am fost într-o stare de uluială și stupefacție, fiind într-o stare inedită, cu atât mai mult cu cât anterior se întâmplase fapta cu cele 2 bancnote de 10 lei.
Rezultă astfel fără niciun dubiu intenția învinuitului de a primi respectiva sumă de bani în schimbul executării atribuțiilor de serviciu pe care le avea în legătură cu eliberarea adeverinței solicitate. Oricum după ce primise suma de 20 de lei de la denunțător se putea aștepta ca după expresia ține-i că vom mânca o ciorbă altă dată, denunțătorul să repete gestul de a-i mai da bani și să-i refuze, însă NU a avut nicio reacție de acest gen, deși ar fi avut timpul necesar până la prinderea în flagrant.”
(extras din rechizitoriul depus la dosar)
Colegele de birou, în stare de șoc
Femeile care au asistat la descinderea din ianuarie au fost aduse martore la proces. Angajatele susțin despre Câmpeanu că are o fire sensibilă, care are mereu are flori pe birou. Nu au auzit nicio convorbire în care învinuitul solicită bani sau alte obiecte în schimbul eliberării unor documente. Este un om pozitiv, volubil, care are un limbaj prea familiar și i s-ar fi atras atenția asupra acestui aspect.
Câmpeanu vrea proba cu detectorul de minciuni
Alexandru Câmpeanu se va prezenta în fața specialiștilor de la Cluj, în vederea probei cu detectorul de minciuni. Chiar dacă NU este considerată probă la dosar, poate cântări în fața judecătorilor. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, învinuitul a arătat că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii de LUARE de MITĂ, solicitând schimbarea încadrării juridice, în infracțiune de PRIMIRE DE FOLOASE NECUVENITE, întrucât a primit banii după îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Judecătorii au un caz greu, cu un flagrant în baza unui denunț cusut în jurul expresiei MÂNCĂM O CIORBĂ. Cu siguranță magistrații vor cântări cu greu momentul în care ȘPAGA a fost plasată în buzunar sau luată de inculpat pe holurile instituției, dar și detaliile de nuanță care pot face diferența între pușcărie și libertate…
Cosmin Botezat
