SIPA-DGPA, între adevăr, minciună şi dezinformare

Subiectul arhivei SIPA, fostul Serviciu Independent pentru Protecţie şi Anticorupţie din cadrul Ministerului Justiţiei, ocupă de o bună perioadă de timp agenda publică, fără ca una din părţile implicate în dezbaterea subiectului să pună punctul pe i. Se amestecă premeditat sau inconştient adevărul cu minciuna şi dezinformarea, rezultând o ciorbă din care nimeni nu mai înţelege nimic. Ca în orice dispută de acest gen, adevărul, probabil, este undeva la mijloc, dar nimeni nu este interesat ca acesta să iasă la suprafaţă.Situaţia confuză a subiectului convine cel mai bine celei care a distrus acest serviciu secret şi gestionat arhiva, Monica Macovei şi slugilor acesteia în frunte cu judecătorul Vasilică Danileţ.

SIPA a fost înfiinţată în 1991, ca serviciu departamental al Ministerului Justiţiei, formal aflat în subordinea Direcţiei Generale a Penitenciarelor, cu misiunea de a preveni, urmări şi a controla comiterea unor infracţiuni cu implicaţii majore, revolte, dezertări în masă, activităţi cu caracter terorist, de către decanul de vârstă al PNL, Mircea Ionescu Quintus, în timpul guvernării Teodor Stolojan, un alt ”greu” al PNL. A funcţionat în subordinea formală a Direcţiei Generale a Penitenciarelor până în 1997 când, în timpul mandatului ministrului Justiţiei Valeriu Stoica, un alt liberal, printr-un ordin de ministru a fost trecut în subordinea directă a ministrului Justiţiei, care i-a mai adăugat o misiune pe lângă cele pe care le avea – protecţia magistraţilor, cu accent pe lupta anticorupţie. Dacă s-a întâmplat ceva ilegal, atunci s-a produs declicul, iar momentul respectiv ar trebuie analizat cu mai mare atenţie.

Acest lucru, protecţia magistraţilor, a presupus, evident, şi identificarea vulnerabilităţilor magistraţilor – judecători şi procurori -în special implicarea acestora în comiterea unor acte de corupţie, având în vedere tentaţiile la care sunt supuşi în exercitarea actului de justiţie.Informaţii de genul legăturilor extraconjugale, cheltuieli nejustificate care depăşeau posibilităţile financiare ale magistraţilor, considerate riscuri la adresa unei justiţii corecte şi independente, au început să fie colectate de cei de la SIPA, care ajungeau în final în conţinutul unor note pe masa ministrului Valeriu Stoica.

SIPA Bistriţa – Ovidiu Gabrian, actual şef la Poliţia Locală

Scheletul pe care s-a format SIPA, similar cu a celorlalte servicii secrete formate după lovitura de stat din Decembrie 1989 – SRI, SIE, ”Doi şi un sfert”, STS, SPP – l-a constituit foştii lucrători ai Departamentului Securităţii Statului, care au activat în cele 6 direcţii centrale a acestuia. În cazul SIPA, cadrele care au constituit structura au provenit din cadrul Direcţiei a 4-a Contrainformaţii Militare, serviciul care a asigurat munca de contrainformaţii în sistemul penitenciar înainte de 1989. Completările în sistem au fost făcute prin angajarea din sursă externă, persoane cu studii superioare pentru funcţiile de ofiţeri şi studii medii pentru subofiţeri.

Până în anul 1989, serviciul de asigurarea muncii la Centrul de detenţie din Bistriţa era asigurat de ofiţerul care răspundea de Penitenciarul Gherla. În luna mai 1991, odată cu înfiinţarea Penitenciarului Bistriţa, în structura în care îl găsim şi astăzi a fost creat un compartiment specific de protecţie şi anticorupţie al SIPA, format din două persoane, un ofiţer, OvidiuGabrian, angajat direct din viaţa civilă, cu studii superioare, de profesie inginer şi un ajutor, subofiţer, subordonat unui serviciu teritorial la Cluj. Cadrele angajate direct au urmat cursuri de iniţiere, de formare profesională cu durata de 6 luni.

SIPA, serviciu secret

SIPA a fost un serviciu secret, de informaţii, care a funcţionat legal, cu un regulament de funcţionare, cu atribuţii şi sarcini aprobate legal, a cules informaţii din mediul penitenciar şi a avut un rol determinat în prevenirea revoltelor din penitenciare.

Lovitura de stat din Decembrie 1989 a creat un vid de putere în România, inclusiv prin desfiinţarea serviciilor de informaţii. Această situaţie a favorizat revolta deţinuţilor din Penitenciarul Gherla din 30 şi 31 august 1990, rămas fără protecţie contrainformativă. Cei mai în vârstă îşi amintesc de imaginile difuzate de TVR Cluj în care două elicoptere al Forţelor Aeriene Române survolau Penitenciarul Gherla deschizând focul în scopul intimidării deţinuţilor urcaţi pe acoperişul penitenciarului. Din nefericire din cauza focurilor trase de forţele de ordine un deţinut a murit, până la urmă dovedindu-se că omul nu avea nici o vină, a fost forţat de alţi deţinuţi să participe la revoltă. Au intervenit atunci inclusiv TAB-urile regimentului mecanizat din Dej care au securizat clădirea penitenciarului, iar deţinuţii după modelul patentat în decembrie au scandat cunoscutul ”Armata e cu noi!”, dar fără nici un rezultat. Atunci pentru prima dată deţinuţii au formulat revendicări de genul, televizoare în fiecare cameră, femei la dispoziţie, băutură, eliberare pe cauţiune, regim mai bun de detenţie, schimbare comandantului, a celebrului colonel Vasile Rus. Au fost 19 ore de teroare, inclusiv asupra locuitorilor din Gherla, fiind luaţi mai mulţi gardieni ostatici, doi dintre aceştia fiind protejaţi de un grup de cinci deţinuţi. Ulterior s-a stabilit că revolta a fost generată de un grup de deţinuţi de etnie maghiară, extrem de violenţi, la care au aderat şi deţinuţi români, nemulţumiţi de condiţiile de detenţie. S-a mai constatat că revolta a fost favorizată în special, de lipsa protecţiei contrainformative asupra deţinuţilor. Ca urmare şi a acestor evenimente violente în anul 1991 a fost înfiinţată SIPA.

Aceeaşi Mărie! Macovei l-a numit în fruntea DGPA pe procurorul clujean Dobocan

Perioada care a urmat a dus la apariţia a tot felul de scandaluri de presă care dezvăluiau faptul că la vârful SIPA au fost numiţi foşti lucrători ai securităţii şi că ar fi implicată în activităţi de poliţie politică.În 2004, SIPA s-a transformat în Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie (DGPA) şi pentru prima dată a fost obligată să prezinte rapoarte de activitate Parlamentului.În perioada respectivă au ajuns la SIPA, generalul Dan Gheorghe, fostul şef de la „Doi şi un sfert”, devenind adjunctul generalului Marian Ureche, pus în funcţie de ministra Rodica Stăniloiu, dar şi colonelul Constantin Desculţu, fost şef de structură la acelaşi „Doi şi un sfert”, toţi 3 provenind din rândul cadrelor fostei securităţi.

La începutul anului 2006, ministrul Justiţiei de atunci, Monica Macovei, a desfiinţat SIPA-DGPA sub pretextul comiterii unor abuzuri şi a argumentului că Ministerul Justiţiei nu ar avea nevoie de un serviciu secret. Monica Macovei a pregătit din timp terenul. Odată cu preluarea mandatului l-a numit la conducerea DGPA pe procurorul Doru Dobocan, pe atunci şeful Secţiei Antidrog din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Un personaj complet eşuat astăzi, procuror de şedinţă la DIICOT Cluj, numele lui Doru Dobocan, în anii de glorie ai acestuia, era vehiculat ca posibil înlocuitor a lui Ioan Amariei la şefia PNA. Dobocan a mai fost şef de secţie la Parchetul General, unde împreună cu un alt procuror clujean celebru, Ovidiu Buduşan, în timpul Convenţiei Democrate a regimului Constantinescu, a instrumentat dosare grele de corupţie, „Fascinanta Românie” în care erau vizaţi Iliescu, Năstase şi Hrebenciuc şi „Bancorex”, Răzvan Temeşan. Doru Dobocan din poziţia de şef al SIPA-DGPA, la ordinele Monicăi Macovei a coordonat desfiinţarea serviciului secret al ministerului Justiţiei. Ulterior acesta a fost numit de către aceeaşi Monica Macovei, într-o funcţie nou creată pentru el – director al Direcţiei pentru Prevenirea Criminalităţii în mediul penitenciar, un fel de surogat al SIPA, din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor care avea printre alte atribuţii, identificarea şi prevenirea faptelor, situaţiilor şi împrejurărilor de nerespectare de către personalul ANP şi al unităţilor subordonate a drepturilor deţinuţilor, ori de supunere a acestoralatortură, tratamente inumane sau degradante. Direcţia urma să se ocupe şi de identificarea şi prevenirea acţiunilor specifice criminalităţii, criminalităţii organizate, terorismului şi corupţiei, a faptelor sau evenimentelor cu consecinţe periculoase pentru siguranţa naţională. Dar nu a făcut prea mulţi purici şi pe acolo, eşuând în cele din urmă ca procuror de şedinţă la DIICOT Cluj.

În momentul când Doru Dobocan a ajuns şef la SIPA-DGPA, l-a avut ca adjunct pe colonelul Florian Ungur, sălăjean, aflat în rezervă la momentul numirii, inginer specialist în comunicaţii şi informatică. A activat până în anul 2004 în cadrul M.Ap.N. Cei doi au înlocuit pe coloneii Ovidiu Ioan Stoian şi Dumitru Doru Spătaru, primul fiind preluat de SIE, iar ultimul a trecut în rezervă cu drept de pensie. Prima măsură luată de aceştia la ordinul Monicăi Macovei, după apariţia ordonanţei de urgenţă privind desfiinţarea SIPA-DGPA, a fost ridicarea documentelor de la cele 7 servicii teritoriale, inclusiv cel de la Cluj, plus de la compartimentele SIPA de la penitenciarele din ţară şi aducerea acestora la Bucureşti şi depozitarea lor, într-o primă fază la sediul Ministerului Justiţiei.

Toate serviciile secrete au informaţii despre viaţa privată a celor urmăriţi

SIPA-DGPA a fost un serviciu secret, de informaţii, a utilizat mijloacele şi procedeele specifice ale acestui tip de activitate, recrutarea de reţea informativă, folosirea tehnicii de ascultare. A creat reţea informativă, prin recrutarea de informatori din rândul deţinuţilor aflaţi în penitenciare, dar şi din rândul angajaţilor în scopul protecţiei contrainformative a acestora. Din punct de vedere procedural, informaţiile obţinute, cele care prezentau interes operativ, erau verificate într-o primă etapă ca informaţii de primă sesizare, timpul de verificare a acestora fiind de 30 de zile, în funcţie de rezultat această verificare continua la un alt nivel, superior, în cadrul unei Supravegheri Operative (SO) pentru o perioadă de 4 la 6 luni, iar cele de interes operativ deosebit erau trecute într-o altă etapă de verificare, Dosar de Urmărire Informativă (DUI) cu o durată de timp de verificare de un an sau mai mult. Informaţiile verificate erau exploatate de către ofiţerii de obiectiv în funcţie de nivelul de acces la informaţii clasificate al beneficiarilor. Comandantul de penitenciar primea informaţii legate de anumite riscuri privind situaţia deţinuţilor, starea de spirit a acestora, condiţii de detenţie, intenţii de evadare, revoltă, informaţii de interes privind relaţia angajaţi-deţinuţi. Informaţii privind acte grave de corupţie în rândul angajaţilor, în mediul justiţiei, judecători, procurori şi avocaţi erau exploatate la nivelul conducerii SIPA, care la rândul lor, informau ministrul Justiţiei. Acesta prin rezoluţii scrise pe respectivele note de informaţii le dirija spre alţi beneficiari, respectiv parchete, miniştrii, prim-ministru şi preşedinte.

Persoanele familiarizate cu subiectul SIPA-DGPA cunosc faptul că cei mai valoroşi deţinători ai informaţiilor privind corupţia din lumea justiţiei, judecători, procurori şi avocaţi sunt deţinuţii. Este incredibil prin ce mijloace circulă informaţiile între deţinuţi şi exterior, dar aceştia sunt la curent cu toate mizeriile din sistem. Informatorii recrutaţi dintre deţinuţi au fost cele mai bune surse de informaţii privind judecătorii, procurorii şi avocaţii corupţi, tarifele acestora, ce sumă de bani au luat, de la cine, ce dosare au mânărit, mai mult aceştia erau la curent şi cu viaţa intimă a multora din sistemul justiţiei, cine cu cine s-a cuplat,amantlâcuri, sau poveşti de alcov, cum le place unora să numeascăacest gen de informaţii.

Un fost expert în munca de informaţii consultat de către Gazeta de Bistriţa în problema informaţiilor culese de SIPA-DGPA, arată că toate serviciile de informaţii, inevitabil, adună şi acest gen de informaţii. Ele sunt depozitate la ”coşul de gunoi” şi pot la un moment dat să prezinte interes în legătură cu persoanele protejate. Informaţii despre un judecător, procuror sau avocat, cu legături extraconjugale, cu un mod de viaţă care depăşeşte posibilităţile lui materiale, un anturaj deocheat, consum exagerat de alcool, sunt considerate riscuri şi prezintă vulnerabilităţi pentru instituţia în care lucrează şi mai ales în planul exercitării actului de justiţie. După verificarea acestor informaţii, acestea sunt exploatate în mod preventiv la diferite niveluri şi urmăresc în final protecţia acelor oameni şi prevenirea unor noi acte de corupţie, dar şi a instituţiei din care fac parte.

Se poate lesne bănui cum ar fi folosite asemenea informaţii de persoane interesate, oameni cu probleme în justiţie. Poveşti de genul că SIPA-DGPA, ofiţerii serviciului ar fi folosit acest gen de informaţii în scop de şantaj nu se prea susţin. Că, cei cărora le erau destinate aceste informaţii le-au folosit în alte scopuri, inclusiv de şantaj, este o altă poveste.Nu mai discutăm ce s-a întâmplat cu informaţiile din arhivă pe care a pus mâna Monica Macovei.

Desfiinţare, cu aprobare de la Traian Băsescu

Desfiinţarea SIPA-DGPA a fost decisă de Monica Macovei, cu aprobare lui Traian Băsescu, primul-ministru din perioada respectivă, Emil Boc, nu a contat în această operaţiune. Scopul principal al acestui act a fost să pună mâna şi controlul pe arhivă, iar cu informaţiile extrase să şantajeze anumite persoane din justiţie. Este până la urmă şi o chestie de logică, dacă SIPA avea anumite sincope, disfuncţionalităţi, ele trebuiau remediate prin metode administrative. Nu-ţi distrugi acoperişul dacă ai mai multe ţigle sparte pe casă. Deocamdată se discută la nivel de zvonuri, dar încep să apară şi certitudini că Monica Macovei, primul lucru pe care l-a făcut, a fost să-şi sustragă propriul dosar care ar fi conţinut informaţii compromiţătoare din viaţa privată şi profesională. Pentru ca să nu le scape nimic, întreaga arhivă ar fi fost copiată în timp ce era chipurile inventariată de către comisia numită de Monica Macovei, din care a făcut parte judecătorul Vasilică Danileţ, unul din cei mai fideli oameni ai lui Monica Macovei. Documentele aflate în arhivă au fost clasificate de la nivelul de uz intern, la secret de serviciu, secret şi strict secret de importanţă deosebită. De asemenea nu este lipsit de importanţă faptul că din totalitatea informaţiile aflate în arhiva SIPA-DGPA, circa 70% priveau informaţii de criminalitate organizată, corupţie sau infracţiuni împotriva siguranţei naţionale. Ele vizau în special magistraţi, judecători şi procurori, poliţişti, politicieni, dar şi oameni din presă. Problema cea mai importantă în legătură cu arhiva SIPA-DGPA nu este conţinutul acesteia, multe secrete în decurs de aproape12 ani sau perimat, şi-au pierdut din importanţă, ele aproape nemaiprezentând nici un interes din punct de vedere operativ, ci faptul că la momentul respectiv au fost folosite în scopuri politice, şantaj, au distrus se pare cariere şi oameni.

Câteva sute de ofiţeri, mii de informatori

La momentul ei de glorie, SIPA-DGPA, anul 2005, avea un efectiv de circa 200 de persoane: aparat central, precum şi cele 7 servici teritoriale, inclusiv şoferi şi dactilografe, din care în jur de 80 de ofiţeri operativi care lucrau cu reţea informativă, cu informatori recrutaţi. La o încărcătură de 25-35 de informatori pe ofiţer operativ, rezultă un număr de aproape 2.800 de informatori în întregul sistem. La momentul desfiinţării unităţii, materialele informative erau împărţite în două categorii, cele care fuseseră verificate şi exploatate şi cele care erau în lucru în mapele ofiţerilor operativi. Majoritatea informaţiilor proveneau de la cei 2.800 de informatori, dar şi din înregistrări ambientale din penitenciare. De remarcat faptul că înregistrările din aresturile preventive de la sediile poliţiilor judeţene intrau în zona de competenţă a acelor de la „Doi şi un sfert”. Eforturile SIPA au fost orientate în special pe documentarea clanurilor ţigăneşti, traficul de droguri, de persoane, prostituţie şi grupuri de crimă organizată, dar nu în ultimul rând, corupţia în rândul magistraţilor. Informaţiile strânse de SIPA-DGPA au fost exploatate la SRI, SIE, Direcţia Generală de Informaţii a Armatei, „Doi şi un sfert”. În perioada 2002-2003, cei de la „Doi şi un sfert” a primit de la SIPA peste 1.000 de NOTE informative. Exemplarul 2 al acestor note era păstrat în arhivă. Se pare că grupul lui Macovei, în care vârf de lance a fost judecătorul Vasilică Danileţ, au copiat tot, iar ca să şteargă orice urmă a unor informaţii, au distrus inclusiv hardurile calculatoarelor.