Sfanta Piramida a salariilor

Dar, „ca să punem răul în faţă”, trebuie să-i lăsăm pe cârcotaşi să-şi spună încă de pe acum obiecţiile pe care le au faţă de această dorinţă a Guvernului de a îngheţa salariile uriaşe ale unor bugetari şi de a le umfla pe cele mici.

Varujan Vosganian era de părere încă de la sfârşitul anului trecut că astfel de măriri ale salariilor bugetarilor vor fi suportată de către domeniul privat, care după părerea lui de distins economist, suportă dintotdeauna salariile bugetarilor.

Alte surse mai recente se tem că acest proiect de lege despre care a vorbit premierul, nu va putea fi realizat decât din împrumutul pe care România l-a contractat de la FMI. Proiectul de lege în sfârşit aplicat în 2010, va duce la o inflaţie fără precedent şi va convinge FMI să nu mai dea o a doua tranşă de împrumut României.

Raport de 1 la 100

Premierul Boc a declarat după Paşte că Guvernul se pregăteşte pentru propunerea unei noi legi a salariilor bugetarilor care să remedieze inegalităţile dintre bugetari ce domnesc astăzi în România. Premierul spunea că astăzi raportul între salariile mici şi cele mari, la bugetari, este de 1 la 70 şi chiar de 1 la 100. Proiectul de lege pe care începuse să-l promoveze Boc după Paşte urmează, când va fi pus în aplicare, să reducă acest raport incredibil la cel de 1 la 15. Grea sarcină! Bineînţeles, spunea Boc, salariile mari nu vor scădea… Doar cele mici vor creşte. Cele mari vor fi îngheţate, pe când cele mici vor înregistra creşteri în salturi.

Salariul de la stat, mai mare cu 30% decât în mediul privat

Cum se va pune în aplicare această lege, în 2010, rămâne de văzut. Cert este că situaţia din ziua de astăzi, în domeniul bugetar este strigătoare la cer. Unde s-a mai pomenit în UE ca raportul dintre salariile bugetarilor , pe piramida salariilor să fie de 1 la 70, în cel mai bun caz. Situaţia ar fi fost acceptabilă dacă în vârful piramidei, alături de aleşii politici, judecători, procurori şi chestori – care sunt marii favoriţi ai status-quo-ului de acum şi indetronabili, instalaţi în vârful piramidei – ar fi stat chirurgii, medicii în general, profesorii universitari, cadrele didactice de toate felurile etc..
Însă un alt aspect este şi mai supărător. Tot Varujan Vosganian observa într-un articol publicat într-un important ziar finaciar că salariile bugetarilor în România, sunt în medie cu 30% mai mari decât în domeniul privat. Ceea ce este inadmisibil într-o ţară cu o economie de piaţă. Oriunde în lumea civilizată, în vârful piramidei salariilor stau profesiunile liberale şi salariaţii din domeniul privat şi liber întreprinzător. Doar în România birocraţii, aleşii locali, funcţionarii de toate speciile, contabilii de la stat, consilierii de pe lângă regiile autonome câştigă mai mult decât un avocat abil, un întreprinzător talentat, dar sufocat de birocraţie şi impozite, un medic capabil să-şi deschidă o clinic privată sau un artizan profesionist care trăieşte de pe urma comercializării unui produs propriu.

Privilegii legale

Unde mai pui că nedreptatea nu este decât pe jumătate spusă – e adevărat că bugetarii „cei grei” câştigă cu 30% mai mult decât în domeniul privat, dar statistica asta se referă numai la salariile propriu zise, nu şi la celelalte privilegii legale – pe cele ilegale nu le mai punem la socoteală – şi anume, facilitate de a face împrumuturi frumuşele de la bancă. Nimeni nu mai aminteşte de acest aspect fundamental legat de privilegiile legale ale bugetarilor „grei”, care consistă în faptul că băncile îi văd ca pe nişte buni platnici „din oficiu”, deoarece având slujbă la stat şi salarii pe care nicio lege sau schimbare nu le pot ameninţa, ei reprezintă nişte clienţi model, fără riscuri, cu situaţie stabilă.

Aici sunt de blamat şi băncile, care în loc să-şi gândească dinamic politica de împrumuturi, în loc să încurajeze mica întreprindere privată, singura care poate să aducă prosperitate pe plan local sau regional, preferă să dea bani tot bugetarilor „grei”, cu salarii uriaşe şi stabile, dar care nu produc nimic concret şi care nu aduc sub nici o formă vreo creştere economică.

Decalajul dintre salarii are viaţă lungă

Statisticile economice indică faptul că de când a început criza economică, doar o singură categorie de salariaţi din domeniul privat a înregistrat o majorare a salariilor, în rest fiind vorba doar de creşteri de salarii ale categoriilor de bugetari. Între aceştia, profesorii au înregistrat o creştere a salariilor de 27,8%, însă salariul real care rezultă din majorare este doar de 1.771 de lei, sumă care nu este deloc departe de salariul mediu pe economie – de 1.358 de lei. Creşterea salariului la profesori se poate explica în mod deloc spectaculos, şi prin plata eşalonată a celui de-al 13-lea salariu. Cu o creştere a salariului de 22,4% îi urmează bugetarii din domeniul extracţiei cărbunelui care câştigă în medie cu 2.088 de lei pe lună.

Când va fi pusă în aplicare restructurarea salariilor bugetarilor anunţată de Guvern, aducerea raportului de 1 la 70, la un raport mai echitabil, de 1 la 15 între salariile mici şi cele mari, va lua ceva vreme. Există semne privitoare la criza economică, care spun că ea va continua să se adâncească şi în 2010. De altfel, responsabili din Ministerul Muncii au declarat că prăpastia dintre salariile mici şi salariile mari ale bugetarilor nu va fi astupată până în 2013, aşa cum se lăudase Guvernul într-o fază iniţială şi că din cauza crizei, o dată mai realistă a reducerii definitive a ecartului este mai degrabă 2015 şi nu 2013… Cu alte cuvinte, cu o criză ce nu dă semne că ar da cumva înapoi, guvernul va putea să se scuze pe următorii 10 ani şi să dea vina pe situaţia economică mondială. Astfel, reducerea prăpastiei dintre salariile mici şi cele mari va putea rămâne încă pentru multă vreme doar o idee generoasă şi nimic mai mult.

Mihai TRIŞCAŞ