Sentință majorată pentru traficantul Tinca, de CA Cluj! Denunțul formulat, irelevant

Sentință definitivă în dosarul traficantului de droguri Marcel Tinca! Curtea de Apel Cluj i-a majorat pedeapsa cu mai bine de un an, de la 2 ani și 8 luni de închisoare cu executare la 3 ani și 9 luni de închisoare, după ce a înlăturat beneficiul reducerii de pedeapsă în urma formulării unui denunț împotriva altui traficant, întrucât infracțiunea comisă de respectiva persoană nu face parte din categoria infracțiunilor grave.

Nemulțumiți de sentința pronunțată de instanța de la Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul în care Marcel Tinca a fost acuzat de trafic de droguri de mare risc, procurorii DIICOT Bistrița-Năsăud au înaintat apel, la Curtea de Apel Cluj.

DIICOT a vrut o pedeapsă 3 ori mai mare

Procurorii au cerut majorarea pedepselor aplicate infracțiunilor comise de acesta astfel încât pedeapsa rezultantă să fie de 8 ani de închisoare, adică de 3 ori mai mare decât cea aplicată de judecătorii bistrițeni.

În acest context, procurorii nu au fost de acord nici schimbarea încadrării juridice a în formă continuată a infracțiunilor comise de Tinca, admisă de Tribunalul Bistrița-Năsăud. În plus, aceștia au cerut și înlăturarea beneficiului cauzei speciale de reducere a pedepsei, întrucât denunțul formulat de Tinca împotriva altei persoane care face trafic cu substanțe interzise nu face parte din categoria infracțiunilor grave, ala cum prevede legea.

“În cuprinsul motivelor de apel, Parchetul a apreciat că sentința atacată – pronunțată de instanța de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte încadrarea juridică reţinută de instanţa de fond, în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice, reţinându-se că toate actele materiale privind traficul de droguri au fost săvârșite în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi toate actele materiale de efectuare de operaţiuni cu substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive au fost săvârşite în baza unei rezoluţii infracţionale unice.

S-a arătat că pentru ca o infracţiune să fie considerată ca fiind continuată una dintre condiţiile necesare este cea a unicităţii rezoluţiei infracţionale. Atât în doctrină cât şi în practica judiciară s-a statuat că o rezoluţie prea generală nu poate justifica reţinerea infracţiunii continuate, în situaţia în care actele materiale sunt săvârşite la intervale mari de timp. Astfel, nu este suficient ca autorul faptei să fi luat rezoluţia spre exemplu ca, în viitor, să săvârşească acte materiale ale infracţiunii de trafic de droguri ori de câte ori va avea ocazia, când va putea procura drogurile şi când va găsi cumpărători. Pentru reţinerea infracţiunii continuate este necesar ca autorul să cunoască şl să stabilească mai în detaliu împrejurările de comitere a faptei, în sensul următoarelor variante : de a cunoaşte sursa de unde se aprovizionează şi cumpărătorii finali; de a achiziţiona o cantitate de drog de la un terţ în vederea vânzării, chiar dacă nu cunoaşte cumpărătorii; de a procura 6 cantitate de drog cunoscând destinatarii acestora; etc.

O altă condiţie pentru ca o infracţiune să fie considerată ca fiind continuată este cea a repetabilităţii actelor materiale la diferite intervale de timp. Atât în doctrină cât şi în practica judiciară s-a statuat că intervalele de timp dintre actele materiale nu pot fi foarte mari; dacă între două acte materiale trece un interval mare de timp, spre exemplu 6 luni-un an, fără ca în acest interval de timp să fie comise acte materiale asemănătoare, rezoluţia infracţională este întreruptă.

În cauza de faţă nu se poate reţine unitatea rezoluţiei infracţionale, întrucât infracţiunile sunt comise la intervale mari de timp una de cealaltă. Apoi, inculpatul a acţionat spontan, la momentul, în care a găsit droguri pe care să le procure şi cumpărător pentru acestea.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, cuantumul pedepselor stabilite în sarcina inculpatului este foarte mic raportat la gravitatea infracţiunilor.

Astfel, chiar dacă se reţin în sarcina inculpatului cauze de reducere a pedepselor, pedepsele concret aplicate inculpatului nu sunt proporţionale cu faptele săvârşite de acesta. Astfel, faţă de numărul mare de acte materiale, întinderea mare în timp a activităţii infracţionale, cantitatea mare-de droguri şi substanţe active, pedeapsa aplicată inculpatului este disproporţionat de redusă.

Astfel, această pedeapsă într-un cuantum atât de redus nu va contribui nici la reeducarea inculpatului – sentimentul acestuia va fi în continuarea de ignorare a legii care, fiind încălcată flagrant şi grav de acesta, nu produce consecinţe majore asupra sa.

În subsidiar, această situaţie va fi de natură să încurajeze alte persoane să comită fapte de aceeaşi natură, văzând că consecinţele sunt minore.

Cu ocazia susţinerii orale a apelului, Ministerul Public a solicitat şi înlăturarea beneficiului cauzei speciale de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, învederându-se că infraţiunea denunţată nu se încadrează în categoria infracţiunilor grave, în înţelesul prevederilor art. 2 lit. h din lege”, a reținut Curtea de Apel Cluj din apelul înaintat de procurorii DIICOT BN.

Apel admis parțial

Judecătorii clujeni au fost de acord doar parțial cu solicitările procurorilor. Astfel, în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor, Curtea de Apel a arătat că instanța bistrițeană a “stabilit în mod legal şi temeinic că acestea întrunesc elementele constitutive ale unui număr de două infracţiuni săvârşite în formă continuată”.

“Sub acest aspect, la termenul de judecată de la data de 25.11.2022 (n. r. – primul termen la instanța de apel) s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor în sensul reţinerii a unui număr de 3 infracţiuni de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 şi a unui număr de 2 infracţiuni de efectuare fără drept de operaţiuni cu susbstanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. 1 din legea nr. 194/2011.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a avut în vedere că inculpatul Tinca Marcel a săvârşit atât infracţiunea de trafic de droguri de risc cât şi cea de efectuare fără drept de operaţiuni cu substanţe susceptibile de a produce efecte psihoactive în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe care aluat-o în anul 2018 după întoarcerea sa în ţară din Germania, în contextul în care la vremea respectivă era consumator (dependent) de droguri, în scopul de a-şi asigura cantitatea de drog necesară pentru consumul propriu, precum şi pentru a obţine din comercializarea acestor substanţe sume de bani necesare traiului, aspecte de ordin factual care, de altfel, au fost reţinute şi în cuprinsul actului de sesizare a instanţei.

Aşa cum în mod judicios a reţinut şi instanţa fondului, din probele dosarului a rezultat că încă de la începutul luării rezoluţiei infracţionale inculpatul a avut o reprezentare de ansamblu a acţiunilor sale, pe care le-a desfăşurat ulterior pe parcursul anilor (…), la diferite intervale de timp, până când a fost prins în flagrant la data de 16.08.2021 de organele de poliţie, această rezoluţie infracţională fiind menţinută de inculpat pe întreaga perioadă a anilor (…), aspect care a rezultat din specializarea infracţională a inculpatului şi omogenitatea juridică a faptelor, care sunt de aceeași natură, timp în care prin activitatea infracţională acesta a vizat acelaşi scop unic menţionat anterior.

Pe de altă parte, rechizitoriul întocmit în cauză nu relevă aspecte relevante din care s-ar putea reţine eventuala întrerupere a rezoluţiei infracţionale, cunoscut fiind faptul că această întrerupere de facto sau de jure, trebuie fundamentată în mod obiectiv pe aspecte de ordin factual, evidențiate ca atare”, au arătat judecătorii clujeni în motivare.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată procurori privind înlăturarea aplicării prevederilor art. 19 din Legea privind protecţia martorilor, în urma denunțului formulat de Tinca, Curtea a constatat că aceasta este fondată.

“În acest sens, Curtea observă că în speţa supusă analizei, inculpatul Tinca Marcel a formulat un denunţ împotriva unei persoane pentru infracţiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 194/2011, ale cărei limite de pedeapsă se plasează între 6 luni şi 3 ani închisoare sau amendă. Or, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, pentru a putea beneficia de cauza specială de reducere a pedepsei, fapta denunţată trebuie să facă parte din categoria infracţiunilor grave, în înţelesul dispoziţiilor art. 2 lit. h din acelaşi act normativ. Potrivit acestui text legal, prin infracţiune gravă se înţelege ,, infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid și infracțiuni contra umanității și infracțiuni de război, infracțiunile contra securității naționale, terorism, omor, infracțiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puțin 10 ani.”

Astfel, este lesne de observat că infracţiunea ce a făcut obiectul denunţului în cauza dedusă judecăţii, infracţiune ce îşi regăseşte sediul legal în cadrul art. 16, alin. (1) din Legea nr. 194/2011, nu se încadrează printre infracţiunile grave la care face referire art. 2, lit. h) din Legea nr. 682/2002. Ca atare, Curtea conchide că în mod eronat a fost reţinută în sarcina inculpatului această cauză de reducere a limitelor de pedeapsă, ea nefiind incidentă în cauză. Pe cale de consecinţă, Curtea va proceda la înlăturarea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002”, au subliniat judecătorii în document.

Drept urmare, pedeapsa aplicată lui Tinca a ajuns la 3 ani și 9 luni de închisoare.