Unii dupa ce au ajuns în diferite functii mari, de demnitate publica, sufera parca o stergere a memoriei, îsi uita trecutul, prietenii si tot ceea ce a tinut de perioada de dinainte de a fi numit sef. De fapt nici nu-i de mirare, asa cum bine spunea cineva, ca pe unii functia îi creeaza. O alta învatatura din batrâni mai spune ca daca vrei sa cunosti caracterul adevarat al unui om, pune-l sef si-l vei cunoaste, asa cum este.
O asemenea persoana a fost saltata pe functie, conform celebrului algoritm, de pe plaiurile Nasaudului într-o functie de demnitate publica la judet. Departându-se omul de mirosul padurii a început sa-si uite vechii prieteni. Atunci când îi întâlneste se chinuie în mod evident sa nu-i observe.
Un mucalit din vechea garda povestea deunazi în cadrul unui cerc de vechi prieteni o întâmplare care l-a avut în centrul atentiei pe înaltul personaj. Pe când era mai mic în functie, omul se îndesa sa participe la diferite controale organizate mai ales în preajma sarbatorilor de iarna, unde poate, poate, mai pica ceva, desi nu avea nici o atributie în acest sens. În plasa controlorilor mai cadea si câte o masina care cara diferite mezeluri sau alte bunatati de acest soi. Soferul, în buna traditie româneasca, ca sa scape mai repede de controlori, mai dadea de la el o ruda sau doua de salam. Imediat salamul era însfacat de celebrul nostru personaj, spunând ca-l duce acasa la copii. Si va asiguram ca nu era un gest singular. Dar vremurile au trecut, iar acum pe strada, când întâlneste pe cineva din vechiul grup de amici, privirea lui trece limpede peste persoana respectiva, ignorându-o cu desavârsire.
Conform versurilor cântecului pe care l-am amintit mai sus, … "a fi om îi lucru mare".
