În ediția precedentă arătam că expertul judiciar topo Constantin Șofron este judecat la Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru fals intelectual, uz de fals şi fals în declarații, după ce, în 2014, ar fi întocmit o expertiză falsă, după ce procurorul de caz, din neștiință sau rea-voință, a încercat să-l facă scăpat. Și nu o dată, ci de două ori. Numai că instanța nu l-a lăsat, fiindcă cel “păgubit” de Șofron a contestat soluția dată de procuror la finalizarea anchetei.
Reamintim că, bistrițeanul care a atacat în instanță ordonanța procurorului din dosar, a arătat cum, în 2014, fără să fie anunțat și în numele său, expertul Constantin Șofron a întocmit o expertiză topo, prin care s-au efectuat modificări ale coordonatelor terenului său și s-a modificat poziţionarea acestuia.
Reclamantul, tratat cu flit de Parchet
Potrivit încheierii penale din camera preliminară, petentul P.H.C. a mai precizat în plângerea depusă în dosarul din instanță că procurorul și-a însușit pe neînghițite anumite prevederi invocate de Șofron.
“Privitor la prevederea invocată de către inculpat în apărare și preluată, apreciază petentul prin apărător, fără o examinare elementară de către procurorul de caz, se redă in extenso următorul extras din Ordinul nr. 785/2011: la articolul 27 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins: «b) dacă în urma verificărilor la teren se constată că este o suprapunere virtuală, repoziţionarea imobilului cu sau fără construcţii ori investiţii se soluţionează astfel: din oficiu, de către consilierul de cadastru, fără acordul proprietarului, în situaţia în care operaţiunea de repoziţionare presupune rotaţia, translaţia, modificarea geometriei sau modificarea suprafeţei cu un procent de până la +/- 2% inclusiv din suprafaţa imobilului existent în baza de date.
Aceste prevederi se aplică în cazul în care imobilul este împrejmuit şi/sau există plan parcelar recepţionat.
Procedura este iniţiată cadastru şi aprobat de şeful serviciului cadastru. Fişierul .cp este întocmit de consilierul de cadastru;» .
Ceea ce este «pierdut din vedere» este faptul că această repoziţionare se face, din oficiu, doar de către consilierul de cadastru și nu de către expertul topo, fără solicitarea proprietarului”, se arată în încheierea penală a Judecătoriei Bistrița.
P.H.C. mai precizează că, deși a depus o plângere împotriva ordonanţei de clasare la procurorul ierarhic superior al procurorului de caz, adică la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa, acesta i-a respins-o.
“În cuprinsul plângerii adresate judecătorului de cameră preliminară petentul îşi exprimă totodată nemulţumirea raportat la existenţa în cuprinsul ordonanţei prim-procurorului a unui «singur alineat (pagina 9), în care se precizează că se respinge plângerea formulată ca fiind netemeinică, în considerarea faptului că ancheta penala este completă și au fost administrate toate mijloacele de probă care s-au impus», deşi prin plângerea împotriva soluţiei de clasare au fost ridicate o serie de probleme și s-au adus o multitudine de argumente, în susţinerea acestei plângeri, niciunul dintre acestea nefiind comentat şi înlăturat prin vreun contraargument pertinent sau măcar prin simple afirmaţii”, se subliniază în documentul instanței.
Cică a vrut să corecteze! Nu se consideră vinovat
În fața procurorului, Șofron a declarat că de fapt a vrut se pare să repare o “greșeală” făcută în 2008, într-o expertiză dispusă la acea vreme de instanță într-un dosar pentru fostul propritar. Evident „îndreptarea situației” a fost făcută de Șofron după ce a fost chemat de vecinul lui P.H.C., după ce acesta din urmă i-a atras atenția că și-a ridicat o anexă pe proprietatea lui și l-a rugat să și-o retragă.
“În anul 2014 a măsurat terenul imobil al numitului XX, la cererea acestuia. Cunoştea de la numitul XX că numitul P.H.C. ar fi pretins că anexa construită i-ar fi încălcat o parte din terenul aflat în proprietatea acestuia.
Inculpatul a declarat că trebuia să verifice în teren, prin dispozitiv GPS, conturul proprietăţii numitului XX, pentru verificarea suprafeţei.
După efectuarea măsurătorilor, a verificat baza de date a Oficiului de Cadastru, în care s-a constatat că imobilele se suprapun în plan digital. Constatările sale le-a pus pe un CD şi a solicitat OCPI verificarea corectitudinii măsurătorilor imobilului numitului XX. La comunicarea rezultatului i s-a adus la cunoştinţă că peste imobilul măsurat se suprapune imobilul vecin, aflat actual în proprietatea numitului P.H.C. Nu i-a adus la cunoştinţă numitului XX despre suprapunerea virtuală constatată.
Documentându-se cui aparţine imobilul vecin care se suprapune peste cel al numitului XX, a aflat că acest imobil a fost cumpărat de P.H.C. de la numita ZZ. Aceasta din urmă şi-a intabulat imobilul teren printr-o hotărâre judecătorească, raportul de expertiză fiind întocmit de inculpat în cursul anului 2008. Cu privire la eroarea intervenită, a precizat că s-a produs din cauza aparaturii folosite. În anul 2008 nu avea aparatură GPS. A cumpărat-o în anul 2010.
Nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunilor, întrucât prin repoziţionarea efectuată de el nu a modificat forma, dimensiunile, nici suprafaţa terenului imobilul al numitului P.H.C., imobilul fiind doar translatat. A arătat că pe verso-ul copiei de carte funciară nr. 69465, pe care a depus-o la dosarul cauzei, este figurată suprapunerea imobilelor, care există şi în data de astăzi. Imobilul numitului P.H.C. a fost translatat doar digital (electronic), nu şi fizic. Prin translatare a deplasat digital imobilul numitului P.H.C. spre est, în aşa fel încât limita de proprietate să se situeze pe linia gardului despărţitor existent între proprietăţi.
În 2008, când a măsurat suprafaţa de teren aflată în proprietatea numitei ZZ (în prezent imobilul teren aflat în proprietatea numitului P.H.C.), exista gardul despărţitor, pe care a măsurat. Eroarea comisă în anul 2008, când a efectuat măsurători pe terenul numitei ZZ a fost cauzată de faptul că la măsurători s-a ghidat după borna GPS 62, amplasată prin lucrări efectuate anterior de o firmă, recepţionate de OCPI, după care experţii erau obligaţi să se ghideze. În anul 2008, pentru a măsura terenul numitei ZZ (fiind numit expert tehnic judiciar de instanţă pentru a efectua expertiză tehnică topografică în dosarul în care aceasta era parte), a pornit din centrul bornei GPS 62 şi s-a deplasat cu măsurătorile până în apropierea imobilului numitei ZZ. A folosit metoda drumuirii de unghiuri şi distanţe. Plecând de la coordonatele bornei, a stabilit coordonatele imobilului numitei ZZ. În ceea ce priveşte aparatura GPS, inculpatul a precizat că datele sunt furnizate prin satelit de A.N.C.P.I. Bucureşti, prin serviciul specializat ROMPOS (Romanian position). Conectarea la serviciu se face prin intermediul dispozitivului GPS, datele furnizate sunt satelitare, nu provin de la Bucureşti, ci de la sateliţii care sunt în spaţiu.
A învederat, de asemenea, că bornele au fost amplasate anterior, prin anul 2005, obligativitatea folosirii acestora incumbând tuturor experților. Borna a fost amplasată respectând sistemul stereografic 1970, un sistem după care se poziţionează toate bornele din România. Folosirea GPS-ului se face respectând tot acest sistem stereografic 1970, care este un sistem de proiecţie. Eroarea comisă în măsurători provine de la amplasarea eronată a bornei GPS 62, de către firma care a efectuat lucrarea, în anul 2005. OCPI era obligat să-i comunice, încă din anul 2008, după ce a depus lucrarea cu măsurătorile efectuate în acel an, pe terenul numitei ZZ, dacă exista vreo suprapunere.
A presupus că, de vreme ce nu i s-a comunicat existenţa vreunei suprapuneri în 2008, la recepţia lucrării, înseamnă că datele imobilului numitului XX se aflau inserate în altă bază de date, existând la nivelul OCPI cel puţin două”, sunt o parte din explicațiile date de Șofron în fața procurorului, el precizând că activităţile le-a desfăşurat în nume personal, singur, aşa cum le-ar fi făcut la oricare altă expertiză.
“L-a căutat pe numitul P.H.C. în două-trei rânduri, ca să semneze hârtiile pe care le întocmise şi ca să-i aducă la cunoştinţă situaţia tehnică a imobilului, dar nu l-a găsit. Nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunii de fals intelectual, întrucât nu există semnătura sa sub numele lui P.H.C., pe nici un document, iar la cererea de recepţie şi înscriere a semnat personal pentru el („p/”), cu semnătura sa. Nu se face vinovat nici de comiterea infracţiunilor de uz de fals şi fals în declaraţii, pentru că nu a falsificat niciun act. Atât OCPI-ului, cât şi numiţilor P.H.C şi XX le-a convenit (n. r – ?????!!!!!!) să facă repoziţionarea, pentru a elimina starea conflictuală dintre ei”, se mai arată în document.
Atât de mult i-a convenit lui PHC repoziționarea, încât omul a trebuit să își dea în judecată vecinul. Continuarea cazului, în ediția viitoare.
