Una din temele cele mai „ferbinţi” ale momentului o constituie criza mondială, modul în care ne va influenţa activitatea şi viaţa fiecăruia. Politicienii şi experţii au opinii diverse, de foarte multe ori contrare şi le schimbă de la o zi la alta. Profesia contabilă şi cea a consultanţei fiscale se află şi ea în frământări profunde multe dintre ele generate de situaţia actuală. Integrarea României în Uniunea Europeană, schimbarea şi armonizarea standardelor profesionale de lucru, consecinţă firească a fenomenului de globalizare, au generat numeroase provocări cărora suntem nevoiţi să le răspundem. Primim din ce în ce mai multe solicitări din mediul profesional, de la colegi de breaslă sau mangeri/contabili ai diverselor companii româneşi, în legătură cu regimul fiscal al tranzacţiilor derulate cu nerezidenţii, respectiv cu persoanele fizice sau juridice străine cu care intră in relaţii de afaceri: clienţi, furnizori, finanţatori şi, de foarte multe ori, acţionari.
Codul Fiscal, mai exact Legea 571 / 2003 cu modificările şi completările ulterioare, este actul normativ de bază care reglementează regimul de impozitare al acestor venituri. Articolul 1 din Codul Fiscal menţionează că dacă orice prevedere a acestuia contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat. Cu alte cuvinte s-ar putea spune că în măsura în care prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri semnate de România cu diverse state sunt mai favorabile atunci ele primează Codului Fiscal. Principiile de impozitare a veniturilor diferă în funcţie de natura acestora, statutul juridic al beneficiarului (persoană fizică, juridică sau persoană fizică autorizată) dar şi în funcţie de ţară.
O mare parte dintre venituri, cum ar fi: dobânzile, dividendele, comisioanele sau redeveţele, sunt supuse unei impozitări prin reţinere la sursă. Acest sistem de impozitare obligă de multe ori plătitorul de venit (persoana juridică din România) la reţinerea unei cote din suma datorată beneficiarului străin şi plata acesteia către autorităţile fiscale române. Atenţie! Orice impozite plătite fără a fi reţinute de la beneficiar sunt cheltuieli nedeductibile.
Ce trebuie de asemenea ştiut este că începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, o serie de impozite au obţinut un tratament fiscal mai favorabil în Codul Fiscal (sunt scutite sau impozabile cu rate inferioare cotei de 16%). Spre exemplu dividendele plătite de o societate română, unei persoane juridice rezidente Uniunea Europeană, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul dividendelor deţine minimum 15% din titlurile de participare la întreprinderea persoană juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului. Începând cu anul 2009 condiţia de participare minimă se va modifica la 10%. În cazul veniturilor din dobânzi şi redevenţe, cota de impozit ce trebuie reţinută este de 10% pentru beneficiarii efectivi ai acestor venituri care sunt persoane juridice rezidente ale unui stat membru din Uniunea Europeană. Această cotă de impunere se aplică între data aderării României şi 31 decembrie 2010, cu condiţia ca la data plăţii dobânzii sau redevenţelor beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor să fi deţinut minimum 25% din valoarea/numărul acţiunilor sau părţilor sociale ale persoanei juridice române plătitoare de venit, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
Conform Codului Fiscal sunt deasemenea scutite de impozit veniturile din servicii prestate în afara României, excepţie făcând cele de natura managementului şi consultanţei care se supun cotei de bază de 16%.
Deşi toate convenţiile semnate de România au avut la bază modelul propus de OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) cotele de impozitare diferă de la convenţie la convenţie. În tabelul de mai jos sunt prezentate cotele de impozitare a principalelor tipuri de venituri cu câteva din principalele tări cu care sunt încheiate convenţii de evitare a dublei impuneri
Aşa după cum puteţi observa în tabelul de mai sus chiar în cadrul aceleiaşi convenţii şi pentru acelaşi tip de venit cota de impozitare poate să difere, în funcţie de mai mai multe criterii, cum ar fi: ponderea în capitalul social al plătitorului deţinută de beneficiarul venitului (Marea Britanie, Germania sau Olanda) sau durata creditului, statutul creditorului în cazul dobânzilor obţinute de nerezidenţi ai Olandei.
a) sunt prezente în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depăşesc 183 de zile din oricare perioadă de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauza;
b) veniturile salariale sunt plătite de către sau în numele unui angajator român;
c) veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu permanent în România al unui nerezident.
Apostol Dan
Consultant fiscal
Partener în cadrul firmei de consultanţă MUREŞAN DRAGOŞ APOSTOL S.R.L.
Orice detalii puteţi solicita informaţii de la sediul firmei din Cluj-Napoca, str. Decebal nr.69, sau prin e-mail de la adresa: apostol.dan@mmda.ro
I am not definite where you’re getting your information, except enormous matter. I needs to spend apmxlripateoy schedule erudition much more before thoughtful extra. Gratitude for vast in a row I was looking used for this information for my mission.