Instituţia Medierii este una nouă pe piaţa românească. La noi în ţară, numărul mediatorilor autorizaţi este în creştere. Răzvan Cîtu este unul dintre ei şi încearcă să introducă termenul şi profesia de mediere şi în judeţul Bistriţa-Năsăud.
Una dintre instituţiile deschise la o colaborare în ceea ce priveşte medierea este Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bistriţa-Năsăud. Despre ce înseamnă de fapt medierea, care sunt avantajele sau dezavantajele acestei profesii, aflaţi din interviul acordat în exclusivitate Gazetei de Bistriţa, de Răzvan Cîtu, mediator autorizat.

Gazeta de Bistriţa: Ce presupune medierea ? Cum v-aţi gândiţi să introduceţi medierea în judeţul Bistriţa-Năsăud?

Răzvan Cîtu: Instituţia Medierii este relativ nouă pe piaţa românească. Cadrul legislativ ne dă posibilitatea să lucrăm atât ca şi independenţi, cât şi din postura de angajaţi în aparatul administrativ. Formula pentru care am optat noi, cel puţin în momentul de faţă, este aceea de a colabora cu diverse instituţii. De exemplu, vom colabora cu cei de la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Bistriţa-Năsăud, din postura de mediatori independenţi şi nu de angajaţi ai acestei instituţii. Intenţionăm să luăm în calul şi alte campanii de informare. Chiar şi la acele campanii care se derulează în momentul de faţă, putem să informăm oamenii, cu privire la beneficiile medierii. Avantajele medierii sunt cele financiare şi de timp. Prin mediere, instanţele de judecată nu vor mai fi aşa aglomerate în speţă cu litigii la care se pot găsi soluţii prin care se negociază. Din anul 2006 s-au făcut paşi în ceea ce priveşte medierea, dar nu atât de mari cât se aşteaptă de la Comunitatea Europeană.

Gazeta de Bistriţa: Există varianta de a fi deschisă o instituţie de mediere şi la Bistriţa sau colaborarea cu alţi factori locali rămâne varianta cea mai oportună?

Răzvan Cîtu: Eu mă aştept să înceapă şi alţi mediatori în Bistriţa să lucreze. Urmează să văd dacă deschidem fie o instituţie, fie undeva ceva privat. Discuţiile la ora actuală sunt destul de avansate cu Prefectura, Consiliul Judeţean, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Bistriţa-Năsăud. Eu zic că va fi un punct de început în care administraţia publică să înceapă să folosească medierea. Medierea poate fi pusă în orice zonă. Principalul avantaj al medierii în momentul de faţă este acela că, practic, este vorba de o discuţie, între două sau trei părţi, depinde de situaţie, asistată de un mediator. Şi atunci pornim de la probleme clasice până la litigii comerciale, chiar şi anumite chestiuni care pot ţine de penal. Chiar şi acolo, legea ne permite să se ajungă la o înţelegere.

Gazeta de Bistriţa: Sunt obişnuiţi oamenii cu aceşti termeni de „mediator” şi „mediere”?

Răzvan Cîtu: Pe piaţă încă mai există terminologia de mediator sanitar, mediator şcolar, etc. Terminologia respectivă este însă perimată, deoarece din anul 2006, de când a apărut Legea Medierii, respectiv Legea 192/2006, practic când foloseşti cuvântul „mediator”, este clar că trebuie să fie un mediator autorizat, în condiţiile acestei legi. Cred că unele instituţii vor modifica treptat în organigrama lor şi chiar în actele şi normele lor interne, terminologia de mediator, pentru că lumea încă este confuză. Mediatorii şcolari sunt de fapt consilieri. În momentul în care eşti mediator sanitar, şcolar, de fapt nu mediezi, ci consiliezi. Eu am stat de vorbă cu „mediatorii” de acest gen, şi mi-au spus ce fac ei, adică exercită consiliere, nu mediere. Medierea, aşa cum o prevede legea şi comunitatea europeană, este cu totul altceva. Medierea este o modalitate facultativă de soluţionare amiabilă a conflictelor, părţile fiind asistate de mediatorul autorizat, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate. Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine în soluţionarea conflictului, în vederea obţinerii unei soluţii reciproc convenabile. Aşa că toate instituţiile care folosesc acest termen vor trebui să renunţe la el. Unele au început deja. Pentru că dacă vorbeşti despre mediere, trebuie neapărat să specifici că este o mediere autorizată şi se face doar de un mediator autorizat. Deci, sunt nişte lucruri de nuanţă. Medierea se poate folosi în momentul acesta în orice activitate.

Gazeta de Bistriţa: Ce reprezintă medierea, dacă o luăm ca şi profesie?

Răzvan Cîtu: Este o profesie liberală, asemenea avocaţilor, medicilor. Există în ţară câteva asociaţii. Sunt mediatori care s-au asociat pentru a profesa poate mai uşor, dar este dreptul lor de a face lucrul acesta. Structura care ţine de corpul mediatorilor este aceea de activitate, autorizare şi ulterior, de evaluare. Câştigul major al medierii este păstrarea relaţiilor.

Gazeta de Bistriţa: La Bistriţa, care va fi structura? Mai aveţi colegi care cu care vă gândiţi să vă asociaţi? Sunt mediatori autorizaţi la noi în judeţ?

Răzvan Cîtu: Mai am colegi aici la Bistriţa, dar care au trecut prin faza de formare, însă nu s-au autorizat încă, adică nu şi-au depus documentele la Consiliu Naţional de Mediere. Eu sper ca prin promovarea pe care o voi face personal să înceapă şi alţi mediatori să se autorizeze şi să înceapă să lucreze, ca să putem duce astfel medierea cât mai departe.

Gazeta de Bistriţa: Care sunt costurile în mediere? Cam cât trebuie să scoată din buzunar o persoană care apelează la un mediator autorizat?

Răzvan Cîtu: În general, asta depinde de mediator. Pentru că, repet, este o profesie liberală care nu obligă pe nimeni să-şi ofere serviciile contracost sau nu. În această meserie nu există o limită de tarif, nici minimă, nici maximă. Oricum, din punct de vedere al costurilor, acestea sunt mult mai reduse decât în cazul în care o persoană ar apela la un jurist sau avocat şi care ajunge în instanţă unde face anumite cheltuieli, pierde timp şi bani. Unul dintre marile avantaje ale medierii este acesta: costurile mai reduse de timp şi de bani în soluţionarea acelui litigiu.

Gazeta de Bistriţa: Cum se face colaborarea cu instituţiile ? Este un anumit contract pe o perioadă de timp?

Răzvan Cîtu: Da, este un contract de colaborare sub forma unui abonament lunar sau există varianta ca mediatorul să fie plătit la fiecare caz pe care îl mediază, ceea ce, pecuniar vorbind, este mai dezavantajos pentru mediator. Se pot face centre de informare, poate fi un birou la Prefectură, la Primărie sau alte instituţii unde pot să vină oamenii. Informaţiile legate de mediere, însă, pot fi date doar de un mediator autorizat.

Gazeta de Bistriţa:Ce trebuie să facă o persoană care doreşte să devină mediator ? De exemplu, tinerii care vor să practice această meserie nouă pe piaţa românească…

Răzvan Cîtu: În primul rând, trebuie să îndeplinească condiţiile din Legea 192/ 2006. Trebuie să aibă studii superioare, nu contează în ce domeniu, şi să nu deţină cazier. De asemenea, să deţină un minim de trei ani de zile de experienţă în câmpul muncii şi bineînţeles să treacă prin partea de formare. Această formare se poate face fie la Bucureşti, la Cluj sau chiar şi în alte oraşe ale ţării unde există formatori. În momentul de faţă, în România sunt patru sau cinci formatori de mediatori. Centre puternice de formare a mediatorilor sunt la Craiova, Bucureşti şi Iaşi. Evident că se mai organizează cursuri şi în alte zone ale ţării, dar probabil că asta este în funcţie de numărul de cursanţi pe care ei îl au. Cursanţii trebuie să îşi plătească ei formarea şi este într-adevăr destul de costisitor, dar noi, mediatorii, avem şi cel mai mare număr de ore de formare din lume. Sunt aproximativ două-trei săptămâni de formare, circa 84 de ore în total. Se şi învaţă foarte mult, dar se şi face ceva serios. După ce se termină cursurile de formare, cursantul trece printr-un examen scris şi teoretic, după care primeşte un certificat în care se atestă că a absolvit examenul. Apoi, absolventul trebuie să trimită documentaţia la Consiliul Naţional de Mediere ca să i se elibereze autorizaţia, după care mediatorul se poate angaja la o instituţie, la una dintre organizaţiile neguvernamentale, la administraţia publică. Oricare din aceste variante este valabilă.

Gazeta de Bistriţa: Credeţi că medierea va avea un viitor în România şi, de ce nu, în Bistriţa-Năsăud ? Se vor obişnui până la urmă oamenii cu medierea, vor apela cu încredere la ea?

Răzvan Cîtu: Eu cred că da. Tind să cred că oamenii vor merge pe mediere în primă fază şi dacă anumite probleme nu se pot rezolva, doar atunci să ajungă în instanţă. Este o chestiune de educaţie până la urmă. Va fi şi la noi ceva obişnuit, ca şi în celelalte ţări din Europa, dar asta doar într-un anumit număr de ani. Depinde de toţi cei implicaţi, şi de noi ca şi mediatori, dar şi de alţi factori. Eu sunt optimist şi sper ca în doi-trei ani oamenii de la noi să fie obişnuiţi cu ceea ce înseamnă medierea, cu Instituţia Medierii şi cu încrederea că pot apela la un mediator.

Iulia STUPINEAN 

4 COMENTARII

  1. Avantajele medierii.
    Pe termen scurt, avantajele medierii sunt uşor de prevăzut şi de cuantificat.
    Un prim avantaj ce poate fi perceput ca atare de către orice justiţiabil care decide să pună capăt unui conflict prin mediere este determinat de factorul timp. Dacă în instanţă este cunoscut momentul de început al procesului, cel de final este greu de prevăzut, fie din cauza procedurilor greoaie ce trebuiesc îndeplinite, fie din cauza numărului mare de dosare aflate pe rol. La mediere, timpul de rezolvare a conflictului este cu mult redus iar procedura este simplă. Astfel, economia de timp poate duce şi la o economie de natură pecuniară.
    Stresul generat fie de şedinţele de judecată (de aglomeraţie, de aşteptare, de imposibilitatea de a fi ascultat pentru tot ce ai de spus) fie de imposibilitatea de a prevedea rezultatul (favorabil sau nu) este cu mult redus, dacă nu chiar înlăturat.
    Un alt avantaj imediat resimţit de către persoanele (fizice sau juridice) care aleg procedura medierii este cel al diminuării costurilor. Costurile în procedura medierii pot fi sensibil mai mici decât în instanţa de judecată. Mai mult decât atât, dacă părţile ajung să încheie un acord, rezolvând un conflict aflat pe rolul instanţelor, legiuitorul a prevăzut posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru, indiferent de momentul în care părţile au decis suspendarea procesului. Astfel, odată ce acordul de mediere a ajuns în instanţă, aceasta, la cererea părţii interesate, va dispune restituirea taxei de timbru (în cauzele civile).
    Este cunoscut faptul că majoritatea şedinţelor de judecată sunt publice iar şansele ca anumite informaţii să apară în media şi să producă efecte negative asupra persoanelor implicate sunt foarte mari. Tocmai de aceea, confidenţialitatea este un alt avantaj pentru oricare dintre situaţiile în care părţile nu-şi doresc o publicitate negativă, nu doresc a fi cunoscute aspecte private ale vieţii lor personale sau anumite aspecte ce ţin de bunul mers al afacerilor pe care acestea le derulează.
    Faptul că părţile participă direct la găsirea soluţiilor asigură o rată mare de succes a medierii. Totodată, medierea păstrează relaţiile dintre părţi. Flexibilitatea procedurii de mediere este ea însăşi un avantaj care produce efecte benefice prin alegerea acestei metode. Nu este de neglijat rata mare de succes a medierii.
    Din perspectiva unui avocat, avantajele pot fi următoarele:
     Spiritul combativ poate fi dezlănţuit în timpul medierii, fără constrângeri ori sancţiuni cum se întâmplă în cazul instanţei de judecată.
     Un verdict negativ în instanţă ar putea duce la pierderea unor clienţi sau a unor potenţiali clienţi. Un succes în mediere poate însemna nu doar păstrarea unui client (mulţumit) ci şi păstrarea unui client ce poate aduce alţi clienţi.
     La mediere, onorariul de avocat poate fi ceva mai mare decât în instanţă. Mai mult decât atât, se poate negocia şi primi un onorariu de succes.
     Procedura medierii poate oferi acelaşi grad de satisfacţie ca şi câştigarea unui proces în instanţă.
    În ceea ce priveşte statul, avantajele (bine cunoscute de către statele ce au implementat această procedură cu mult înaintea României) pot fi: degrevarea instanţelor de judecată, creşterea calităţii actului de justiţie şi implicit creşterea încrederii cetăţeanului în actul de justiţie, scăderea costurilor aferente organizării judiciare şi altele asemenea. Astfel, cu un număr mai mic de dosare pe rol, magistraţii vor putea afecta un timp mai mare atât studiului individual cât şi studiului dosarelor ce-i revin spre soluţionare iar soluţiile ce vor fi pronunţate au toate şansele să conţină tot mai puţine erori judiciare. Mai mult decât atât, tot mai puţini justiţiabili vor fi nemulţumiţi de serviciile oferite de stat în materie de justiţie.
    Pe termen lung, dincolo de toate avantajele imediate menţionate, putem vorbi de alte avantaje, cu mult mai importante, în plan social. Fiind o metodă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, medierea poate aduce o îmbunătăţire climatului social actual din România. Putem vorbi astfel de o îmbunătăţire a comunicării la nivel instituţional şi dintre instituţiile statului şi cetăţeni. O bună comunicare dintre instituţiile statului presupune şi asigurarea bunelor servicii pentru cetăţean şi astfel se asigură un climat de încredere şi respect faţă de instituţiile satului.
    Prin această procedură, părţile vor căuta împreună soluţiile care să-i unească, vor alege acele soluţii care să le păstreze relaţiile şi ca să-i dezbine, cum se întâmplă in instanţă. La mediere nu se caută vinovaţi. Cu cât un număr tot mai mare de persoane va alege medierea pentru a pune capăt divergenţelor dintre ele, cu atât vom avea o comunicare mai bună între membrii societăţii, la orice nivel. Se va realiza astfel un climat general bazat pe respect şi încredere reciprocă şi între membrii societăţii. Un climat în care membrii comunităţilor mai mari sau mai mici, in realizarea propriilor obiective, vor tine cont si de interesele celorlalţi. Va putea fi tot mai consistentă şi vizibilă solidaritatea dintre cetăţeni, solidaritate care astăzi nu este tocmai perceptibilă. Treptat, zicala „să moară şi capra vecinului” nu va mai fi atât de des invocată şi aplicată de către cei ce se consideră nedreptăţiţi, într-un fel sau altul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.