Șase ani i-au trebuit comunei Teaca pentru a reuși să anuleze două titluri de proprietate eliberate de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Mureș, în baza cărora a primit suprafețe de pădure de calitate inferioară, suprafețe care în mod normal ar fi trebuit să revină în proprietatea comunei mureșene Lunca. Inițial, Teaca a pierdut la Tribunalul Mureș, instanța neluând în seamă o probă extrem de importantă depusă la dosar – expertiza judiciară. În apel, la Curtea de Apel Târgu Mureș, lucrurile au fost întoarse cu 180 de grade în favoarea comunei Teaca, care a recâștigat astfel peste 60 ha de pădure, pe care le-a avut cândva în proprietate.
Dar să începem cu începutul, să vedem cum a ajuns comuna Teaca să ceară anularea titlurilor de proprietate.
La începutul anilor 2000, atât comuna Teaca cât și comuna Lunca din județul Mureș au făcut niște cereri de retrocedare pentru niște suprafețe de pădure. La momentul respectiv, cei din comuna Teaca au crezut că suprafețele revendicate sunt în județul Mureș și pe teritoriul administrativ al comunei Lunca, astfel că s-au adresat cu o cerere către Comisia locală de stabilire de dreptului de proprietate a comunei Lunca. Numai că, șmecheri, cei din Lunca, având și complicitatea a celor de la Direcția Silvică Mureș și ignorând limita teritorială au reconstituit dreptul de proprietate dând celor de la Teaca o altă pădure care de fapt nu era a lor, mult mai slabă calitativ, iar lor și-au atribuit pădurea care în mod normal ar fi trebuit să revină comunei bistrițene. Drept urmare, au fost eliberate titlurile de proprietate și aparent toată lumea părea mulțumită.
Câțiva ani mai târziu, undeva prin 2011, un fost pădurar din Teaca a sesizat eroarea și le-a comunicat-o celor din fruntea primăriei, respectiv că pădurea ajunsă în proprietatea comunei Lunca era de fapt cea care ar fi trebuit să revină comunei bistrițene, iar cea pe care de fapt a primit-o ar fi trebuit să fie a comunei mureșene. În plus, cea mai mare parte din suprafața de pădure care a intrat în proprietatea comunei Lunca nici măcar nu era pe teritoriul județului Mureș, ci pe al județului Bistrița-Năsăud și doar amenajamentul silvic era asigurat de Direcția Silvică Mureș. Drept urmare, pentru suprafața de pădure aflată pe teritoriul bistrițenilor, Comisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate căreia în mod normal ar fi trebuit să i se adreseze comuna Teaca pentru eliberarea titlului de proprietate era cea din Bistrița-Năsăud, nu din Mureș. Confuzia a dus însă la încurcături care au avut nevoie de ani buni pentru a fi descâlcite.
Mai întâi cei de la Teaca au început să facă demersuri pentru a-și recâștiga pădurea, mai întâi pe cale administrativă.
Fiindcă se făcea un cadastru general al județului Mureș, în 2012 s-a întocmit un proces verbal de delimitare teritorială și reînscrierea limitei teritoriale inclusiv între Teaca și Lunca, în cadastru, la care au participat autoritățile din ambele județe. Ulterior, deși nu s-au modificat limitele teritoriale, cei din Mureș au contestat în instanță acel proces-verbal, însă fără succes.
După acest moment, primarul din Teaca – Damian Iustian Muntean – a discutat la nivel administrativ cu cei aflați în fruntea autorităților din Mureș – Prefectură, Primăria Lunca – încercând să rezolve pe cale amiabilă situația titlurilor de proprietate. S-a izbit însă de un refuz categoric. Drept urmare s-a ajuns la proces pentru anularea titlurilor de proprietate eliberate de autoritățile mureșene, care s-a judecat pe fond la Tribunalul Mureș, după ce mai întâi dosarul a fost purtat de la Judecătoria Bistrița la cea din Reghin până să intre în competența instanței superioare din Mureș spre judecare. Dar acest ultim aspect este mai puțin important, deși s-a pierdut timp.
Direcția Silvică Mureș, cel mai mare adversar
În instanță, Primăria comunei Teaca, prin avocata Diana Lascău, a solicitat anularea titlurilor de proprietate care i s-au eliberat de cei din Mureș, anularea titlurilor de proprietate eliberate comunei Lunca, ambele pentru suprafețele de pădure aflate pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud, și să fie obligate Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Mureș să elibereze noi titluri de proprietate pentru Lunca, iar Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Bistrița-Năsăud pentru Teaca.
Evident, părțile pârâte din Mureș, respectiv Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Mureș, Comisia Locală pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Lunca, comuna Lunca și Romsilva prin Direcția Silvică Mureș, au invocat în instanță o mulțime de excepții.
Spre exemplu, cei de la Direcția Silvică au invocat în primul rând excepția de nelegalitate a procesului-verbal de conciliere din 12.09.2012 încheiat de Comisia de delimitare cadastrală a unităților administrativ-teritoriale, “întrucât această delimitare s-a făcut în lipsa RNP – Romsilva – deținătorul legal și este o delimitare abuzivă, făcut în scopul transferării unui teren forestier de la unele unități administrativ-teritoriale la altele; acest act este considerat nelegal întrucât nu operează trasarea vechii limite administrativ-teritoriale dintre județele Mureș și Bistrița Năsăud, ci trasează o nouă limită administrativ teritorială prin fraudarea legii”.
“Se mai arată că organizarea administrativ-teritorială a fost făcută în anul 1968 iar modificarea ulterioară a limitelor este reglementată de Constituția Românei și impune un referendum.
În procesul-verbal din 17.03.2010, părțile interesate au arăta că au ca scop «lămurirea posibilității de soluționare modificare amplasament pentru suprafața de 128,23 ha teren forestier , pentru comuna Teaca» iar pârâta (n. r. – Direcția Silvică Mureș) și-a exprimat dezacordul față de acest demers iar ulterior nu a mai fost cooptată în comisia de delimitare.
Conchizând cu privire la nelegalitatea actului criticat, pârâta arată că a fost emis de o comisie nelegal constituită – fără includerea deținătorului fondului forestiere , fiind astfel încălcate prevederile pct. 4.2.5 indice 1 din Ordinul OCPI nr. 534/2001, de asemeni se arată că cele stabilite prin procesul-verbal nu s-au realizat și procesul verbal nu a fost finalizat , așa cum prevăd prevederile pct. 4.3.7. din Ordinul nr. 534/2001, conform cărora «După stabilirea limitelor unităților administrative teritoriale de către comisiile numite în acest sens prin ordinele prefecților, Ministerului Administrația și Internelor, prin Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, va propune actul normativ de promovare a hărții în format digital cu limitele administrativ-teritoriale ale României»; în consecință, se consideră că actele comisiei de delimitare nu pot produce efecte juridice sub aspectul delimitării teritoriale a celor două comune.
S-a mai invocat în ceea ce privește cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție principală, pe cale de excepție , lipsa calității procesuale pasive a Comisiei locale pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Teaca – sens în care se arată că potrivit art. 5 și 6 din HG nr. 890/2005 , competența de soluționare a cererilor de reconstituire cu noi suprafețe de teren forestiere revine comisiilor de pe raza administrativ-teritorială în care este situat terenul – în speță , terenul aparține administrativ de județul Mureș, (…) Se susține și că acțiunea pentru anularea titlurilor și obligarea la o nouă și suplimentară reconstituire se arată că acțiunea este tardivă iar temeiul de drept invocat urmărește eludarea procedurii instituite de art. 53 alin.2 din Legea nr. 18/1991.
În această privință se arată că titlurile de proprietate se eliberează în baza unor hotărâri adoptate de Comisiile județene de stabilire a drepturilor de proprietate asupra terenurilor, iar în cauză , titlurile au fost eliberate și comunicate în anii 2002 și respectiv 2006 , iar hotărârile Comisiei județene le-au precedat , astfel că în mod evident este depășit termenul de contestare , subliniindu-se că atacarea titlurilor de proprietate privind retrocedarea terenurilor forestiere se face după aceeași procedură”, a reținut în motivare Tribunalul Târgu Mureș.
Au contestat inclusiv cărțile funciare, iar pe cei din Teaca i-au acuzat de rea-credință
Mai mult decât atât, pe fondul cererilor Primăriei Teaca, cei de la Direcția Silvică au arătat că, sub aspectul întinderii dreptului de reconstituire, pentru întreaga suprafață cerută la reconstituire – cărțile funciare nu dovedesc susținerile sub aceste aspect, cu atât mai mult cu cât copiile cărților funciare depuse în dovedire nu justifică cererea, o parte din mențiunile efectuate în limba maghiară nefiind traduse (n. r. – ????).
“Reclamanta nu a dovedit expres că a depus cerere de reconstituire în termen legal pentru suprafața pe care o solicită pentru reconstituire , dovezile produse de reclamantă și intervenient fiind ulterioare reconstituirii legale a dreptului de proprietate pentru alte terțe persoane ; se mai arată că actele de reconstituire contestate au intrat în circuitul civil iar procesul-verbal de delimitare (12.09.2012) este ulterior validării suprafețelor pentru care s-a u emis titlurile de proprietate și nu pot dovedi vechiul amplasament al reclamantei .
De asemeni se arată că actele de reconstituire legal emise până la aplicarea Legii nr. 247/2005 rămân valabile, demersul judiciar prezent fiind tardiv și promovat cu rea-credință.
Raportat la cererile formulate și documentele existente la dosar, se conchide că au fost respectate competențele comisiei locale Lunca și cea județeană Mureș iar eliberarea titlurilor de proprietate s-a făcut în baza documentelor legale prevăzute de acte normative, fără a se putea reține că titlurile de proprietate privată asupra terenurilor s-au făcut pe vechile amplasamente ale comunei Teaca, solicitate de către aceasta în termen legal; chiar o eventuală modificare a limitelor administrativ teritorial e dintre județe și comune nu ar fi de natură a atrage nevaliditate titlurilor de proprietate , deoarece nu este interzis ca o unitate administrativ teritorială să dețină proprietăți într-o altă unitate administrativ teritorială sau chiar în alt județ”, a mai reținut instanța din întâmpinarea celor de la Direcția Silvică Mureș.
Avocata bistrițenilor nu s-a lăsat și a venit cu argumente
De cealaltă parte, comuna Teaca, prin avocata Diana Lascău, a răspuns la întâmpinarea celor de la Direcția Silvică.
Astfel s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a procesului-verbal de conciliere din 12.09.2012 – întrucât potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 , acest act nu are caracterul unui act administrativ, cu atât mai mult cu cât se menționează în mod expres în procesul-verbal că ceea ce s-a realizat prin întrunirea acestei comisii a fost recunoaștere limitelor administrative și nu crearea unor alte limite decât cele care există deja .
“S-a solicitat de asemeni respingere excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei Comisiei locale de fond funciar Teaca, deoarece în cauză s-a solicitat punerea în posesie cu privire la suprafețe de teren situate în raza teritorială a comunei Teaca, sens în care se arată și că HG nr. 890/2005 – invocat de pârâta ROMSILVA este în prezent abrogată .
În ceea ce privește excepția tardivității s-a arătat că temeiul juridic al cererii principale și a cererii de intervenție în interes propriu vizează aspecte care sunt sancționate cu nulitate absolută, or posibilitatea invocării nulității absolute nu este condiționată de parcurgerea vreunei proceduri prealabile sau de atacarea în mod necesar a altor acte anterioare eliberării titlului de proprietate; fiind vorba de o nulitate absolută , aceasta poate fi invocată oricând , de aceea se solicită respingerea excepției tardivități”, a reținut instanța din răspunsul la întâmpinare a celor de la Teaca.
Pădurarii mureșeni: Acțiunea reclamantei, abuzivă
Cei de la Direcția Silvică au revenit cu precizări și au susținut că interesul celor din Teaca de a promova acțiunea în raport cu prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 iar acțiunea este inadmisibilă întrucât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. III alin.1 lit. ii și lit. g din Legea nr. 169/1997 . Mai mult decât atât, aceștia au mai susținut că de fapt nu s-a produs un transfer de terenuri dintr-o localitate în alta, ci dimpotrivă.
“Se susține că reclamanta invocă motive de ordin economic în legătură cu terenurile din actele a căror nulitate o solicită, acest interes neputând fi primite de instanță pentru constatarea nulități absolute a actelor de reconstituire, și de asemeni se afirmă că acțiunea reclamantei este inadmisibilă pentru că în concret nu s-a produs un transfer de terenuri dintr-o localitate în alta; dimpotrivă, afirmă pârâta , prin procesul-verbal de conciliere din data de 12.09.2012 (act care nu face o identificare a limitelor de hotar dintre unitățile administrativ-teritoriale) reclamanta a obținut sprijinul pentru a face o efectivă delimitare teritorială, cu consecința trecerii unei vaste suprafețe de teren forestier din proprietatea publică a Statului – din Județul Bistrița – Năsăud pentru ca apoi să obțină înlocuirea unor terenuri reconstituite în favoarea sa și de mult intrate în circuitul civil, cu alte terenuri, de o valoare economică mult mai mare și de o categorie de folosință care la data soluționării cererii reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991 nu puteau face obiectul reconstituirii.
Acțiunea se consideră că este inadmisibilă și în considerarea faptului că reclamanta nu a efectuat niciun demers pentru anularea actelor eliberate în favoarea sa în condițiile Legii nr. 1/2000, la data respectivă a acceptat terenul oferit și a semnat procesul-verbal de punere în posesie .
Se susține și că reclamanta tinde să obțină suplimentar un drept la reconstituire față de cel obținut prin titlurile la care se face referire și încearcă să obțină un schimb de terenuri forestiere , în condițiile în care reclamanta nu a formulat o cerere în condițiile Legii nr. 247/2005 de suplimentare a suprafețelor forestiere .
Subliniind că la momentul punerii în posesie reclamanta a acceptat fără rezerve amplasamentul ce i s-a dat , se precizează că suprafața de pădure transferată în 2012 prin procesul verbal , era la acea dată exceptată de la reconstituire pe vechiul amplasamente întrucât avea categoria de pădure din clasa I-a funcțională , cu rol de semințiș .
Pârâta consideră că acțiunea promovată de reclamantă este abuzivă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. III alin. 2 indice 2 din Legea nr.169/1997 ca și cel ale art. II din același act normativ, la eliberarea titlurilor de proprietate eliberate în favoarea reclamantei fiind respectate regulile de procedură aplicabile la momentul respectiv .
Cererea adițională este de asemeni considerată inadmisibilă – întrucât în fapt reprezintă o modificare a acțiunii principale , iar hotărârile comisiei județene și titlurile de proprietate nu au fost contestate în instanță în termenele prevăzute expres de Legea nr. 18/1991, iar modificarea titlurilor și amplasamentelor nu este posibilă prin invocare Legii nr. 169/1997 .
Obiectul acțiunii reclamantei și motivele pe care se sprijină nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate a acțiunii în constatarea nulități absolute”, a mai reținut instanța.
Fără să țină cont de expertiza judiciară, Tribunalul Mureș le-a respins cererile celor din Teaca
Motivarea Tribunalului Mureș este una foarte lungă, astfel că ne-am mărginit la doar câteva aspecte mai interesante, în special asupra celor venite din partea oponenților celor de la Teaca. În final, instanța a decis că cei de la Teaca nu au dreptate, deși avocata acestora a arătat cu subiect și predicat că este vorba despre suprafețe cu păduri aflate pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud, nu al Mureșului li deci titlurile de proprietate eliberate de județul vecin nu sunt valabile. În esență chestiunea nu era una extrem de complicată, însă a ajuns așa din cauza mai multor aspecte. Unul ar fi faptul că cei din Mureș au ținut morțiș să nu le scape un bun imobil în valoare de peste 6 milioane de lei. Apoi, deși la dosar a fost depusă o expertiză judiciară care arăta foarte clar al cui este terenul, instanța nu a ținut cont de aceasta și a concluzionat că cei din Teaca nu au dreptate, astfel că le respinge cererea de anulare a titlurilor în ce-i privește, iar cu privire la anularea titlurilor de proprietate eliberate comunei Lunca, aceeași instanță spune că bistrițenii sunt lipsiți de interes.
Curtea de Apel Mureș a înclinat invers balanța, spre bistrițeni
Evident, primarul comunei Teaca nu s-a lăsat și a mers mai departe în apel. Procesul a fost judecat de Curtea de Apel Târgu Mureș, unde cei din Teaca și-au găsit dreptatea.
Astfel, instanța superioară a ținut cont de data aceasta de expertiza judiciară și a desființat toate soluțiile date de tribunal pe toate excepțiile invocate de părțile pârâte, constatând că cei din Teaca au interes și calitate procesuală activă și că sunt îndreptățiți să formuleze cererea de chemare în judecată. Totodată, instanța a anulat titlurile de proprietate așa cum au solicitat cei din Teaca și au trimis dosarele de fond funciar spre competentă soluționare Comisiei de fond funciar din Bistrița-Năsăud pentru suprafețele din Bistrița-Năsăud, și Comisiei din Mureș, pentru suprafețele din județul vecin.
Fiindcă sentința a fost pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș abia pe data de 10 martie, la acest moment nu este încă motivată, astfel când vom intra în posesia acestui document vom reveni asupra subiectului.
