Președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, împreună cu primarul comunei Ciceu-Mihăești, Valentin Mureșan și primarul comunei Uriu, Petru Șerban au participat alături de un sobor de preoți la primul Hram al Mănăstirii Petru Rareș Vodă, din Ciceu Corabia, comuna Ciceu Mihăești.
ÎPS Andrei Andreicuț a pus piatra de temelie a Bisericii Mănăstirii.
Ocrotitorii sfântului lăcaș sunt Sfinții Mărturisitori Ardeleni, Visarion Sarai, Sofronie și Oprea Miclăuș, canonizați în 1955 și preoții Ioan din Galeș și Moise Macinic din Sibiel, canonizați în 1992. Au luptat împotriva impunerii confesiunii Greco-catolice.
Visarion Sarai, născut Nicolae Sarai cunoscut pentru ortodocși sub numele de „Cuviosul Mărturisitor Visarion Ieromonahul”, a fost un ieromonah ortodox ce a trăit în veacul al 18-lea. Născut în Bosnia, a trăit mai apoi în Croația. În anul 1738 a fost călugărit în mănăstirea Sfîntul Sava de lîngă Ierusalim, sub numele de Visarion. Trece pe la Muntele Athos și mănăstirea Pakra din Slavonia înainte de a fi trimis în Banat și Transilvania (în 1744, de mitropolitul Arsenie Ioanovici Sacabent de la Carloviț) pentru a propăvădui împotriva unirii cu Roma. Arestat la Sibiu, este închis la Kufstein, în munții Tirolului, unde se crede că ar fi murit.
A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1955.
Originea sa etnică este disputată, fiind considerat sîrb sau român. Tradițional, era considerat sîrb. Totuși, în documentele administrației din Timișoara este numit „eremitul valah”.
Călugărul Sofronie s-a născut în satul Cioara din comitatul Hunedoarei (astăzi Sălişte, jud. Alba), după anul 1700 într-o familie preoţească, cu numele de Stan Popovici.
– Din înscrisurile de pe unele cărţi bisericeşti (regulă aplicată în perioadele respective) de la schitul Afteia – din Plăişorul Ciorii rezultă că popa Stan din Cioara a fost feciorul răposatului Ioan din Ţara Românească, fapt probabil ce justifică şi prezenţa sa dincolo de Carpaţi.
– A fost preot de mir în satul Cioara fiind hirotonit în anul 1728 la Arad de către episcopul Vichente Ioanovici.
– În anul 1750, după ce a rămas văduv, a primit cinul monahal în Ţara Românească la Mănăstirea Cozia, luând numele de Sofronie, după numele patriarhului Ierusalimului, care a fost un înflăcărat apărător al ortodoxiei, instalându-se la schitul Afteia, situat la o altitudine de cca 600 m, din Plăişorul Cioarei, într-o zonă mirifică.
Din însemnările preotului Nicolae Benţa, paroh în Cioara între anii 1840-1851 rezultă că mănăstirea din Plaiul Cioarei a fost închinată la Mănăstirea Cozia din Ţara Românească.
Nicolae Oprea Miclăuș – originar din Saliștea Sibiului, satul Tilișca, a mers de trei ori la Viena pentru a prezenta plângerile românilor, în 1748, 1749 și 1752. În memoriile prezentate, aceștia cereau libertatea credinței ortodoxe și episcop ortodox. A fost arestat în anul 1752 la Viena și dus în închisoarea de la Cușteni, unde a și murit ca mărturisitor pentru Ortodoxie.
Ioan din Galeș – a înmânat lui Oprea Miclăuș un memoriu pe care să-l adreseze Curții din Viena și s-a aflat în fruntea mișcării de apărare a Ortodoxiei la Sibiu. A cutreierat mai multe sate și a strâns semnături prin care credincioșii ardeleni cereau să li se acorde libertate pentru credința ortodoxă. Din ordinul Mariei Tereza, ajunge în închisoarea de la Deva, apoi la Graz și în final la Kufstein. Preotul Ioan a murit după anul 1780, de când datează ultima știre despre el.
Moise Macinic – pentru că a luptat împotriva uniației, a fost închis la Sibiu, timp de 17 luni. La eliberare i s-a cerut să nu mai slujească, ci să se întrețină din munca brațelor. S-a refugiat în Banat, unde s-a întâlnit cu Oprea Miclăuș. L-a însoțit pe acesta în călătoriile sale la Viena și a fost arestat împreună cu Miclăuș. A murit în închisoarea de la Kufstein.
