Iliescu nu va da socoteală pentru sângele vărsat în decembrie 1989 şi nici pentru dramele provocate de mineriade. A scăpat curat ca lacrima. Cariera lui politică este nepătată şi şi-o va încheia în glorie şi linişte, dând sfaturi mai departe românilor despre cum se face politică.

Aşa cum se întâmplă în România asta modernă, zis democratică, probele adunate în timp nu au contat. Pentru Iliescu faptele sunt prescrise şi totul a fost şters cu buretele. Toate acţiunile sale din timpul aşa-zisei revoluţii sau din timpul mineriadelor se vor uitate de către unii. Numai că nu toată lumea uită. Îmi aduc aminte de zilele acelea de decembrie când toţi românii erau pătrunşi de emoţie, dar şi de spaimă. Toţi voiau să se schimbe ceva, să scape de acea stare de închistare, voiau libertate. În acea stare de euforie totală nimeni nu şi-a dat seama că, de fapt, asistam toţi la o piesă de teatru bine regizată. Eu, personal, nu de puţine ori m-am întrebat cum de atunci când Iliescu a vorbit din celebrul balcon nu a tras niciun terorist. Pentru că în acele minute a fost linişte, deşi câteva clipe mai devreme mitralierele clănţăneau în draci.
Apoi legat de mineriade, o ţară întreagă a văzut cum el, Iliescu, a chemat hoardele de mineri în capitală să restaureze democraţia. Sunt doar două aspecte, care îl incriminează şi dau de gândit omului simplu şi cu capul pe umeri, asta fără să mai vorbim de documente, mărturii şi stenograme adunate cu multă trudă de cei care au vrut să facă lumină, dar toate acestea au fost considerate nule.
Ion Iliescu a pozat mereu în politicianul sărac şi cinstit, dar a călcat fără neruşinare peste cadavre, la propriu dar şi la figurat. Pentru el nu a contat vieţile pierdute în decembrie 1989, dar nici cele din zilele mineriadelor, aşa cum nu a contat nici viaţa de zi cu zi a românilor, deşi partidul său a trâmbiţat grija faţă de om. O fi sărac, dar nu cinstit. Nu faţă de români. Iliescu este un om bolnav! Un bolnav după PUTERE! E adevărat, pe el nu l-a interesat atât de mult să strângă averi impresionante, dar pentru Iliescu puterea a fost totul. Aşa că, atât timp cât a fost preşedinte a închis ochii la nevolniciile celor de lângă el şi asta doar pentru a-i putea manipula. E o artă pe care o stăpâneşte foarte bine, într-un mod diabolic chiar. Chiar şi partidul îl manevrează încă din umbră, deşi nimeni dintre social-democraţi nu o recunoaşte deschis.
 
Iliescu este încă preşedintele PSD, iar Geoană este doar o marionetă în mâinile sale care se crede pe val. Cine poate să creadă că Iliescu a renunţat la şefie? Îl lasă pe Geoană să creadă asta, iar el îşi face jocurile din umbră. Şi mai cred că, dacă legea nu i-ar fi interzis să mai candideze la preşedinţia ţării, astăzi ar fi din nou unul dintre candidaţi, şi şi-ar afişa din nou rânjetul binecunoscut deşi în sinea lui ne crede golani.
 
Liana Mureşan

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.