Nu cu mult timp în urmă, la începutul lunii aprilie 2015, Tribunalul Bucureşti a decis arestarea preventivă pentru 30 de zile a patronului Alistar Security, Dan Alistar, alături de alţi şapte inculpaţi, într-un mega-dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani cu un prejudiciu estimat de procurorii la 3 milioane euro. Operaţiunea a debutat vertiginos cu forţa unui adevarat tsunami, 75 de percheziţii în municipiul Bucureşti şi în alte 8 judeţe, ulterior fiind puse în executare 58 de mandate de aducere.
A fost din nou o acţiune marca SRI, la care au participat poliţiştii din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a mun. Bucureşti sub supravegherea procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti. A creat nedumerire faptul că acţiunea autorităţilor vizând activitatea Alistar Security pe lângă lege a vizat doar 8 judeţe, Ilfov, Timiş, Călăraşi, Buzău, Teleorman, Bacău, Prahova şi Ialomiţa, ignorând celelalte judeţe unde activa firma de pază, inclusiv judeţul Bistriţa-Năsăud. Deşi la Bistriţa, SRI-ul local şi nu numai, monitoriza şi era la curent cu practicile ilegale ale Alistar Security, evaziunea fiscală şi spălarea de bani, care se desfăşurau după aceeaşi reţetă ca a firmei mamă de la Bucureşti, supervizate si coordonate de aceasta, paradoxal şi ciudat aici nu s-a întâmplat nimic.
În judeţul Bistriţa-Năsăud, Alistar Security a avut un portofoliu destul de consistent, firma bucureşteană asigura servicii de pază, dar şi de intervenţie şi monitorizare la Colegiul Naţional ”L. Rebreanu”, bijuteria ”Safireli” situată pe Pietonal, Poşta Română, sediul din ”Ştefan cel Mare” şi Tranzit, Gara Bistriţa Nord, precum şi la mai multe obiective din Năsăud, Beclean şi Sângiorz-Băi. Punctul de lucru din Bistriţa, situat pe strada Ţibleşului era condus de Constantin Stan, un rezervist M.Ap.N. Este evident faptul că infracţiunile grave comise de cei de la Alistar Security, evaziunea fiscală şi spălare de bani, nu sau născut la Bistriţa, ele erau iniţiate la Bucureşti de către conducerea firmei şi puse în practică în toate punctele de lucru, inclusiv la cel din Judeţul Bistriţa-Năsăud.
”Ingineria” folosită de evazioniştii de la Alistar Security a consta în înfiinţare şi folosirea pe termen determinat, circa şase luni, a mai multor firme ”fantomă”, care, chipurile prestau servicii pentru firma mamă şi pe care le achitau fictiv, astfel încât să-şi poate deduce TVA. R
Prin acest mecanism extrem de ingenios, o inovaţie în materie, potrivit estimărilor experţilor financiari ai parchetului, prejudiciul cauzat bugetului de stat este estimat la 3.000.000 de euro, iar suma totală spălată prin circuitul evazionist se ridica la aproximativ 10 milioane de euro. Este posibil ca aceste cifre să sufere modificări, având în vedere faptul că ele au fost stabilite de constatările din Bucureşti şi la punctele de lucru din cele 8 judeţe unde au descins anchetatori. Surse din cadrul anchetei sunt de părere că în momentul când la dosar vor fi adăugate şi cifrele privind evaziunea fiscală şi spălarea de bani din celelalte judeţe, inclusiv din Bistriţa, unde funcţionau puncte de lucru ale Alistar Security, estimările procurorilor privind pagubele aduse bugetului de stat o să crească spectaculos.
În cadrul firmelor de pază, intervenţie şi monitorizare video lucrează multe persoane provenite din structurile de ordine publică, apărare şi securitate naţională, rezerviştii ai acestor structuri. Alistar Security nu a făcut rabat de la această regulă, astfel că pentru unii angajaţii nu a fost greu să observe că lucrurile o luaseră razna şi că oamenii erau înşelaţi pe faţă, iar legea ignorată total. În mod normal un agent de pază angajat la Alistar Security trebuia să presteze lunar, conform prevederilor codului muncii, în medie 168-176 de ore, prevedere legală încălcată fără nici o jenă, în folosul patronilor şi în paguba angajaţilor. De regulă un agent efectua în jur de 240 de ore, diferenţa de la 168-176 la 240 nu era plătită conform tarifelor legale sau nu era plătită deloc. O altă anomalie, din motive niciodată explicate angajaţilor, 2 ore din activitatea zilnică desfăşurată de un agent era plătită pe Alistar Security, iar diferenţa de şase ore era plătită pe o altă firmă. Cea de-a două firmă cu o precizie de metronom, era falimentată odată la 6 luni. Conform spusele unor foşti angajaţi ai Alistar Security de la punctul de lucru din Bistriţa, care din motive lesne de înţeles au dorit să-şi păstreze anonimatul, firma a fost acţionată în judecată, plângerile având drept obiect neplata unor drepturi salariale, conform contractului de muncă, dar şi neplata CASS, impozit etc.
Datorită faptului că Alistar Security şi-a pierdut dreptul de a presta servici de pază odată cu retragerea licenţei de către organele de poliţie din cauza problemelor cu legea, conducerea acesteia a hotărât transferarea contractelor și a angajaților pe TOTTO SECURITY, inclusiv la punctul de lucru din Bistriţa.
Firma respectivă este neplătitoare de TVA, a fost înfiinţată in anul 2013 de catre Mihai Costel şi Ghiţă Mihai Alexandru şi administrată de către MUSTATEA ANDREI VICTOR.
Printr-o adresă trimisă imediat după acţiunea procurorilor, Alistar Security şi-a informat toți clienţii din toate judeţele unde aceasta avea puncte de lucru, că trebuie să semneze noi contracte de prestări servicii pe TOTTO SECURITY, inclusiv la punctul de lucru din Bistriţa. Rezultatul nu a fost cel scontat, o parte din clienţi şi-au căutat alţi furnizori de servicii de pază, intervenţie şi monitorizare.
Patronul Alistar Security, Dan Alistar, a încercat o mişcare de şah, achiziţionase Totto Security pentru a salva ce se mai putut salva, atât clienţii dar şi angajaţii.
Firma de pază a fost un actor important pe piaţa de profil şi posibil ca tot ce i s-a întâmplat firmei s-a datorat şi unor cauze externe, întrucât aceasta a avut printre clienţii numeroase multinaţionale şi sucursale de bănci străine. Mutarea de şah cu trecerea contractelor pe noua firmă a fost determinată şi de faptul că după arestarea lui Dan Alistar şi a celorlalți responsabili ai firmei în 30 aprilie 2015, licenţa deţinută de acesta a expirat în 17 mai 2015. Era evident faptul că poliţia nu putea să aprobe relicențierea Alistar Security cu întreaga echipă de conducere arestată, astfel ca a pierdut şi licenţa de pază-monitorizare şi intervenţie, exceptând la momentul respectiv licenţa pentru tehnica specială, care şi ea a expirat ulterior la 17 iulie 2015.
Concurenţa pe piaţă este crâncenă, imediat după operaţiunea SRI, finalizată cu intervenţia procurorilor şi arestarea staff-ului Alistar Security, principalii clienţi, multinaţionalele şi băncile străine au fost preluate de G4S. Această firmă aştepta la cotitură fiind pregătită pentru asemenea situaţie şi imediat a preluat contractele respective, deosebit de avantajoase din punct de vedere financiar.
De fapt intrarea în atenţia SRI a practicilor ilegale ale Alistar Security, a vizat protejarea securităţii economice a statului şi ea nu a fost una singulară. Au avut probleme cu legea şi sunt cercetate de procurori, Shelter, Nei Guard, UTI, DAB, ASB, AKA, Ardia exact pentru acelaşi infracţiuni, evaziune fiscală şi spălare de bani. Percheziţiile au vizat nu numai domiciliile unor responsabili ai firmei pe numele cărora au fost înființate firmele ”fantomă”, dar şi a unor simpli agenţii de pază care, chipurile fuseseră angajaţi la aceste societăţi. Au fost descoperite, aşa după cum dezvăluie mai mulţi foşti angajaţi ai Alistar Security de la punctul de lucru din Bistriţa, contracte de muncă de două ore, dar în realitate lucrau cu normă întreagă, 168-176 de ore sau chiar 240 de ore. Diferenţa de bani era plătită la mica înţelegere, la ”negru”, nefiind achitate contribuţiile sociale, în valoare de circa 65% din suma netă plătită angajatului. Diferenţa de bani era scoasă din firma de bază, Alistar Security, prin ordine de plată false către firmele ”fantomă”, iar administratorii acestora îi retrăgeau cash şi îi returnau către Alistar Security. Prin această ”inginerie” financiară, Alistar Security se sustrăgea de la plata TVA, impozitul pe profit etc. De asemenea se crea o rezervă de bani la ”negru” care era folosită pentru plata angajaţilor care aveau pe statul de plată, la vedere, 2 ore pe zi, pentru a compensa diferenţa de bani.
