Punct final în dosarul IPJ Gate! Curtea de Apel Cluj a respins atât apelurile înaintate de procurorii DNA, cât și cele ale lui Ioan Ovidiu Mureșan, Roberto Hasnăș și Leon Cloșcă, instanța menținând sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș, în decembrie 2019, cu toate că avocații acestora au încercat să obțină trimiterea cauzei spre rejudecare ori achitarea.

În decembrie 2019, Ioan Ovidiu Mureșan a fost condamnat de Tribunalul Maramureș la 2 ani şi 8 luni închisoare cu suspendare, pentru abuz în serviciu, Roberto Hasnăș la 3 ani de închisoare cu suspendare, aceeași pedeapsă fiind aplicată și lui Leon Cloșcă, de asemenea, tot pentru abuz în serviciu.

Cei trei au fost trimiși în judecată în februarie 2015, la aproximativ trei luni de la momentul în care cei trei au fost inculpați și reținuți de procurorii DNA, pentru fapte de corupție. Cei trei polițiști bistrițeni au fost reținuți pe 24 noiembrie 2014, o zi mai târziu ei fiind arestați preventiv.

Astfel, potrivit procurorilor DNA, ”Mureșan Ioan Ovidiu, inspector şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bistriţa Năsăud, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată (14 acte materiale).

Hasnăș Roberto Emil, şeful Serviciului Poliţiei Rutiere din cadrul IPJ Bistriţa Năsăud, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (48 acte materiale).

Cloșcă Leon Anton, șeful Poliției oraşului Năsăud, pentru săvârşirea infracţiunilor de : abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit în formă continuată (24 de acte materiale) și efectuarea de operaţiuni comerciale, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia îndeplinită, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată”.

În final, multe din actele materiale invocate de procurori au căzut, în dreptul lui Mureșan rămânând 5 acte materiale, Hasnăș – 30 acte materiale, iar Leon Cloșcă – 14 acte materiale de abuz în serviciu. Totodată, în ceea ce îl privește pe Leon Cloșcă, acuzația de efectuarea de operaţiuni comerciale, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia îndeplinită nu a putut fi dovedită de anchetatori, astfel că din acest punct de vedere el a primit achitare.

Sentința Tribunalului Maramureș a fost atacată cu apel, primul termen de la Curtea de Apel Cluj având loc în mai 2020, iar pe 23 aprilie a fost pronunțată sentința definitivă.

Avocatul lui Cloșcă: “Prima instanță a pronunțat o sentință care nu a fost motivată in concreto”

Pe parcursul procesului de la Cluj, avocații lui Mureșan, Cloșcă și Hasnăș au încercat din răsputeri să obțină din partea instanței anularea interceptărilor efectuate de cei de la Protecție Internă, care în opinia lor erau nelegal obținute. De asemenea, au considerat că sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș este una nelegală, astfel că au solicitat să se admită de către instanța Curții de Apel Cluj desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare sau desființarea primei sentințe și achitarea inculpaților.

Astfel, avocatul lui Leon Cloșcă a arătat în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei faptul că prima instanță a pronunțat o sentință care nu a fost motivată in concreto, astfel că în apel nu poate fi exercitat in control judiciar efectiv. Asta fiindcă, potrivit normelor de procedură penală, în luarea unei decizii asupra existenței infracțiunii și a vinovăției unui inculpat, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.

“Subliniem faptul că analiza efectuată de instanța de fond constă doar într-o înșiruire a probelor, o apreciere globală a acestora, aspect vizibil la pagina 125 din Sentința penală a Tribunalului Maramureș: «În stabilirea vinovăției inculpaților, instanța, pe lângă conținutul interceptărilor telefonice materializate în procese verbale de redare a acestora aflate în volumele 3, 4, 5 dosar de urmărire penală, a depozițiilor martorilor, audiați în faza de urmărire penală cu privire la toate actele materiale care au fost expuse în rechizitoriu, martori reaudiați apoi în faza de cercetare judecătorească». Observăm că nici măcar nu sunt precizate care dintre aceste probe au stat la baza hotărârii (care din declarațiile martorilor, care interceptări ș.a.m.d.). (…) Lipsa motivării sub aspect civil și penal fac imposibilă exercitarea controlului judiciar a acesteia. Pentru a putea efectua acest control, în apel, este necesar a cunoaște care a fost starea de fapt reținută de instanța a cărei hotărâre este atacată și pe baza căror probe s-a ajuns la această concluzie, iar acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii apelate.

Mai mult, un alt termen care sugerează nelegalitatea hotărârii este faptul că analiza probelor s-a limitat la enumerarea lor raportat la toți inculpații, o enumerare generală. Având în vedere că, în principal, fiecare dintre inculpați au fost trimiși în judecată pentru fapte diferite, un proces echitabil și o motivare efectivă presupunea o evaluare individuală”, a arătat, printre altele, avocatul lui Leon Cloșcă, în documentul depus la dosar.

Totodată, avocatul fostului polițist pune accent foarte mare și pe respingerea de către instanța de fond a solicitării de constatare a nulității absolute a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză, în opinia sa fiind nelegală și netemeinică.

“Astfel au fost ignorate cu desăvârșire indiciile existente la dosarul de urmărire penală în sensul că SIPI Bistrița-Năsăud nu s-a limitat la efectuarea procedeului probatoriu al punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, ci a procedat și la ascultarea și redarea discuțiilor relevante pentru cauză”, a arătat avocatul lui Leon Cloșcă.

În plus, a mai arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente și a pus semnul egalității între “structură specializată în cadrul MAI” și “lucrător specializat din cadrul poliției” făcând o interpretare eronată a structurii MAI, precizând că DGIPI “este o structură specializată în cadrul MAI, deci nu este o structură în cadrul Poliției Române astfel că lucrătorii din cadrul acestei instituții să poată fi asimilați, astfel cum în mod eronat reține instanța cu «lucrători specializați din cadrul poliției»”.

Totodată, se mai arată că actele de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică reprezintă, din perspectiva legii, procedee probatorii, care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activităților de supraveghere tehnică, ce constituie  mijloc de probă și, prin urmare, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016, organele care pot participa la realizarea acestor acte sunt exclusiv organe de urmărire penală, respectiv procurorul sau organele de cercetare penală ale poliției judiciare. Astfel, mai arată avocatul lui Leon Cloșcă, în speță, procurorul DNA putea delega activitatea de supraveghere tehnică doar poliției judiciare DNA, iar la dosarul cauzei nu există astfel de delegări.

Avocatul lui Hasnăș: Instanța de fond reproduce rechizitoriul

Și avocatul lui Roberto Hasnăș a marșat pe aspecte similare. Astfel acesta a arătat în concluziile depuse la dosar faptul că sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș cu privire la clientul său, este “o reproducere fidelă a rechizitoriului”.

“În cazul inculpatului Hasnăș Roberto, instanța de fond reproduce rechizitoriul și nu face o analiză a probelor administrate și a apărărilor formulate.

Instanța de fond reproduce între filele 03-51 din considerentele sentinței de condamnare în integralitate RECHIZITORIUL – identitate de cuvinte și expresii, rearanjând doar uneori frazele în context.

La finalul preluării descrierii din rechizitoriu, instanța de fond introduce o nouă frază în care indică faptul că din cele descrise anterior și «Examinând probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească instanța reține că nu toate actele materiale și nici toate faptele descrise în rechizitoriu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, astfel că instanța va expune mai întâi starea de fapt care a dus la condamnarea inculpaților, urmând ca apoi să expună starea de fapt și considerentele care au dus la soluțiile de achitare a inculpaților».

Astfel că, începând cu fila 66 până la fila 97 din considerentele sentinței atacate regăsim reiterate actele materiale reținute în sarcina inculpatului și descrise în rechizitoriu, descriere la care instanța de fond a adăugat pasaje din declarațiile martorilor audiați în cursul judecății fără să se facă o minimă trimitere la elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa”, a arătat avocatul lui Hasnăș în concluzii.

Acesta mai subliniază și faptul că instanța de fond a dispus achitarea clientului său pentru 10 acte materiale, printre care două nu au fost reținute în sarcina acestuia, însă, mai spune avocatul, instanța de fond a motivat soluția de condamnare sub aspectul condiției existenței pagubei prin trimitere la actele materiale față de care s-a dispus achitarea.

“În consecință, sentința penală este nemotivată prin prisma elementelor constitutive ale infracțiunii, neexistând nici măcar criteriul pagubei, opinie de altfel avută și de judecătorul fondului în momentul deliberării asupra actelor materiale față de care s-a dispus achitarea.

Pentru considerentele expuse anterior apreciem că sentința atacată este nemotivată, încălcând atât dreptul la apărare cât și dreptul la un proces echitabil. (…)

Din conținutul sentinței penale atacate se poate constata că în ceea ce privește soluția de condamnare a inculpatului, aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar în considerente nu se arată starea de fapt cu referire la probele dosarului, nu există o analiză a probelor administrate în faza de judecată și nici a celor administrate în faza de urmărire penală, o analiză a apărărilor formulate, motivele pentru care acestea nu au putut fi primite, rechizitoriul fiind pur și simplu copiat, încălcându-se astfel dispozițiile art. 403 din Codul de procedură penală referitoare la cuprinsul expozitivului”, a mai arătat instanței avocatul lui Hasnăș, care a subliniat faptul că, în opinia sa, hotărârea Tribunalului Maramureș este total nemotivată și încalcă art.6 CEDO.

Avocatul lui Mureșan: Controlul judiciar nu poate fi efectuat în lipsa unei judecăți efective în prima instanță

Și avocatul lui Ioan Ovidiu Mureșan a cerut în principal desființarea sentințe primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecarea Tribunalului Maramureș. Acesta a arătat în concluziile depuse la dosar faptul că, la unul din termene, judecătorul de fond a solicitat procurorului DNA ca până la un anumit termen viitor să comunice dispozițiile legale încălcate cu privire la fiecare act material din acuzațiile aduse inculpaților. Deși apărătorii inculpaților au susținut că aceasta ar fi de fapt o adăugare a rechizitoriului, opiniile lor nu au fost luate în seamă de către instanță.

“Inculpații, prin apărătorii aleși, s-au opus acestui demers al instanței de judecată, solicitând ca în baza art. 371 C. proc. pen. judecata să se mărginească la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, rechizitoriul din data de 16.02.2015. Apărările inculpaților au fost înlăturate, la f.126 paragraf 5 și 6 din sentința atacată reținându-se următoarele:

«Criticile referitoare la precizarea pe care DNA a făcut-o, inserând dispoziții legale care ar fi fost încălcate de către inculpați, prin notele depuse la dosar, după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016, cum că ar fi o „adăugare” la rechizitoriu și o modificare a acuzațiilor aduse, sunt și ele nefondate. Dispozițiile art. 371 C. pr. pen stabilesc că judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare, de unde rezultă că o eventuală precizare cu privire la normele primare încălcate prin faptele comise, descrise în rechizitoriu, nu poate fi apreciată ca o completare a rechizitoriului sau o modificare a elementelor constitutive ale infracțiunilor, pentru că nu exced acuzațiilor aduse, cu atât mai mult cu cât acest fapt a fost impus ca urmare a publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016, instanța fiind cea îndrituită să aprecieze asupra acestor împrejurări odată cu soluționarea fondului cauzei».

Pe cale de consecință, rezultă că judecătorul fondului a avut în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare a inculpaților din prezenta cauză, inclusiv «precizările» cu privire la normele primare încălcate, indicate în memoriul înaintat de DNA la dosarul cauzei la data de 18.01.2018”, a arătat avocatul, acesta subliniind că în aceste condiții, “precizarea” cu privire la acuzații este lovită de nulitate absolute, fiind de fapt o completare a acuzației întocmită în cursul cercetării judecătorești, astfel că actele îndeplinite ulterior sunt și ele lovite de nulitate, dar și că hotărârea de condamnare vizează fapte care sunt străine actului de sesizare a instanței.

Ca și ceilalți apărători, avocatul lui Mureșan a pus și el accent pe încălcarea art. 6 CEDO – dreptul părților la un proces echitabil.

“Apelul fiind o cale de atac, presupune efectuarea unui control judiciar, control care nu poate fi efectuat în lipsa unei judecăți efective în prima instanță. Restabilirea dreptului inculpaților la un proces echitabil, și legalității procesului în dublu grad de jurisdicție, nu pot fi asigurate decât prin dispunerea desființării sentinței primei instanțe și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș!”, a punctat apărătorul lui Mureșan.

În continuare acesta a adus critici la soluția primei instanțe dispuse asupra legalității interceptărilor efectuate în cauză de către cei de la DGIPI, acesta fiind de altfel unul dintre aspectele accentuate de avocații celor trei inculpați pe parcursul întregului proces, atât la Tribunalul Maramureș, cât și la Curtea de Apel Cluj. În acest context a fost invocată nulitatea absolută a activității de consemnare a rezultatelor obținute prin supravegherea tehnică. Totodată, avocatul a adus critici la modul în care au fost reținute de către instanță acuzațiile descrise de procurori în sarcina clientului său, fără să se țină seamă și de susținerile apărării.

Cu toate acestea, magistrații de la Curtea de Apel Cluj au menținut sentința pronunțată de Tribunalul Maramureș, cei trei rămânând astfel cu condamnările cu suspendare.

După motivarea sentinței definitive, vom reveni asupra cazului și vă vom prezenta motivele pentru care judecătorii clujeni au menținut sentința primei instanțe.

1 COMENTARIU

  1. Pedepse mici pentru ce infracțiuni grave au săvârșit.Au rămas destui in Poliție care sunt la fel că indivizii prezentați ,de ei cine se ocupa.ALO DNA ,DIICOT ,PARCHETUL MILITAR,MINISTRUL BODE?DE CEI CARE SU RAMAS IN FUNCTII IN POLITIA BISTRITEANA CINE NE SCAPA .Pentru că nimeni nu are încredere în MAI.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here