Povestea vinului de Dumitra! Octavian Harșianu: Când intri în vie, trebuie să fii tot timpul vesel. E sensibilă, te simte

1173

Unul dintre brand-urile care au revitalizat povestea vinului din Bistrița-Năsăud, este vinul de Dumitra. Iar cel care a readus pe harta viticulturii și vinului această localitate, este inginerul agronom Octavian Harșianu.

În podgoria din Dumitra din Dumitra, Octavian Harșianu a investit foarte mulți bani, dar mai ales suflet. El spune că ceea ce face acum este un hobby. Și asta fiindcă de tânăr și-a dorit să facă viticultură.

Imediat după ce a absolvit Facultatea de Agronomie din București, a ajuns să lucreze la un CAP, cu toate că avea șansa să urmeze o carieră universitară. Și-a dorit însă, să practice meseria “la țarină”, cum se spune. Nu după mult timp a ajuns la IAS Dumitra, și acolo a rămas o viață întreagă. După revoluție a făcut primii bani serioși muncind prin sudul țării, astfel că ferma de la Dumitra a pus-o pe picioare mult mai târziu, începând din 2011, pe când trecuse de 70 de ani. Astăzi, la ferma lui Octavian Harșianu se cultivă cam de toate: viță de vie, pomi fructiferi, soia, porumb, grâu, dar crește și porci și oi.

Podgoria este însă sufletul lui Octavian Harșianu, astfel că timpul și-l petrece acolo, pe coama dealului mângâiat de razele soarelui de sfârșit de vară,printre vițele de vie, cât e ziua de lungă.

Vița de vie are niște însușiri de mimoză. Când intri în vie, trebuie să fii tot timpul vesel. E sensibilă, te simte. Dacă ești trist, e la fel și ea, nu îi merge bine deloc. Când lucrează femeile în vie, cântă. Via ascultă, își orientează frunzele spre muzică”, spune Octavian Harșianu.

În Dumitra, via are o istorie de peste 870 de ani

Agronomul cunoaște istoria viei din Dumitra ca pe propriul buzunar.

În Dumitra, primele vii au fost plantate în 1141 de către coloniștii sași, care au venit aici de pe Rin. Când au venit, ei nu au uitat să își pună în căruțe și niște butași de vie de acolo și i-au plantat pe niște dealuri.

Atunci nu se făcea cartare, studiu agrochimic. Însă cum au nimerit suprafețele favorabile pentru vie, nu știu. Via merge foarte bine pe soluri scheletice, soluri proaste, dar să aibă PH-ul 7. Viei îi trebuie un PH între 6,8 – 7,2. Sașii au plantat numai pe terenurile cu sol prost, dar au nimerit suprafețele favorabile din punct de vedere pedologic pentru vie.

Eu am verificat calitatea solului de aici. Am luat probe de sol și de aici din Dumitra, și de la Viișoara. E același sol, dar noi avem aici în plus tuf vulcanic, care e o multitudine de minerale și, așa cum se știe foarte bine, strugurele, ca fruct este complet din punct de vedere al mineralelor pe care le conține. Din punct de vedere al vitaminelor, strugurele are 25.

Sașii au plantat și au înconjurat toată Dumitra cu vie. Acum nu mai trebuie făcută nici un fel de cartare.

La jumătatea lunii octombrie, avea loc recoltarea strugurilor. Deja cu o săptămână înainte, judele făcea cunoscut că trebuie pregătite căzi, butoaie, bețe, apoi anunța ziua recoltei. În fiecare zi se lăsa să se recolteze numai o parcelă, adică doar la un om. Recoltarea se desfășura sărbătorește, se invitau cunoscuți și prieteni. Dimineața devreme, căruțele preluat căzile și se deplasau la vie. Totul se desfășura cu angajament deplin în parcela care era programată în ziua respectivă. Înainte însă, se adunau la intrare în vii și se întrețineau unii cu alții până ce se lansau împușcături din zona colibelor de vii, care detunau puternic, apoi toți oamenii se îndreptau cu veselie către zona de recoltat. Totul se desfășura cu râsete, glume și șotii, iar de multe ori se trăgea cu pușca spre spaima iepurilor”, povestește agronomul bistrițean.

Primul moment de cumpănă pentru viile din Dumitra a fost în 1880, când a apărut filoxera, iar în câțiva ani au fost distruse toate parcelele. Câțiva ani nu au mai fost struguri și nu s-a mai produs vin. Capii comunității au trimis câțiva bărbați în Sibiu, pentru a urma cursuri de viticultură, apoi aceștia au împărtășit cunoștințele lor, în special celor tineri, și s-a insistat mai ales asupra altoirii și înmulțirii viei. Dumitra a fost prima localitate din județ care și-a reînființat pepiniera și produceau circa 70 – 8.000 de vițe care se vindeau în satele săsești din zonă și abia mai apoi în cele românești. Strugurii de aici bucurau piețele din Bistrița, Cluj, Vatra Dornei, dar și multe altele.

Cultivă 11 soiuri de struguri

Acum, Octavian Harșianu cultivă 11 soiuri de struguri, cu material săditor adus din Austria.

Material săditor foarte, foarte bun. Adică, cu rădăcină puternică, material sănătos și din punct de vedere fito-sanitar și din punct de vedere fizic, și așa am reușit să realizăm o vie sănătoasă.

În perioada regimului comunist am extins suprafețele și am ajuns, de la circa 120 ha la 200 ha. Viile care aveau peste 100 de ani, de prin 1890 – 1900, le-am defrișat și le-am înlocuit. O vie, dacă o întreții, trăiește 100 de ani ușor.

Sașii ăștia au reușit atunci după filoxeră, ca, în 3-4 ani, să refacă viile. În 1989, altă belea pe vie: revoluția. Au defrișat toate viile, vii plantate în 1986. În 1992 s-au făcut circa 12 t la hectar și totuși le-au defrișat. N-a mai rămas nici un butuc de vie, într-o podgorie înființată în 1141. Apoi a venit Harșianu la 73 de ani și a zis: hai, păcat că Dumitra nu are nici un butuc de vie. Și cu toată opoziția colegilor mei “specialiști”, am plantat-o, și-am făcut o treabă bună. Dar nu am reușit să refac toată suprafața aia de 200 de hectare”, spune el.

Vin curat, de calitate superioară

Acum, Octavian Harșianuproduce vin după propriile metode, fără aditivi și arome, licori care i-au impresionat chiar și pe oficialii de la București sau pe ambasadori.

„Pe lângă faptul că am reabilitat și am revitalizat via din Dumitra, am reușit să producem vinul Pinot Gris, care din 1930, la Montpelier, a luat premiul întâi în Europa. Am reușit să îl facem de aceeași calitate. Pinot Gris de Dumitra, ca o curiozitate, este produs în cea mai nordică podgorie din România. În plus, am reușit să facem Steiningerul, am obținut brevet, am reușit să îl facem și este un vin foarte, foarte echilibrat. Particularitățile lui sunt legate de multitudinea de arome pe care o are, fiind un coupage din patru soiuri: Neuburger, Fetească, Traminer și Pinot Gris.

Vinurile noastre nu au arome de trandafir, de soc, nici de fructe de pădure, au aroma soiurilor din care sunt făcute. Asta cu aromele, e o poveste scoasă din mintea unora cu 50 de ore de curs de somelier, care au influențat chiar pe un ii din marii producători și acum chiar bagă arome artificiale. În amperografie, care este știința soiurilor, nu scrie nicăieri că vinul trebuie să aibă aromă de alt fruct și nu aroma soiului de strugure din care este făcut. Iar amperografia aia are peste 7.000 de pagini și s-a lucrat pentru ea în șase stațiuni de cercetare timp de 50 de ani.

Vinurile noastre sunt vinuri adevărate și curate. După vinurile pe care le producem noi nu te doare capul fiindcă nu au sulf, acesta este punctul nostru forte. Pot să bea, cei care vor, zile și nopți și nu îi doare nici capul, nici stomacul. Tehnologia vinului pleacă din vie. Dacă strugurii sunt foarte curați, vinul iese așa cum trebuie. Vinul provenit din struguri curați nu îi trebuie nimic, niciun fel de adaos.

Din cele 11 soiuri de struguri pe care noi le cultivăm, 8 sunt albe și 3 negre. Vinurile roșii sunt foarte pretențioase la căldură și la îngheț. Dar democrația asta a venit și ea cu ceva, după revoluție nu am mai avut temperaturi de – 30 de grade și scoatem niște vinuri roșii foarte, foarte bune”, mai spune agronomul bistrițean.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here