Curtea de Apel Cluj a pronunțat în urmă cu câteva zile sentința definitivă în dosarul în care au fost inculpați polițiștii Titu Cornel Popârţac, Alexandru Ştefan Pui şi Florin Pădurariu, care au fost trimişi în judecată de procurorii bistrițeni, la finele lunii iunie 2017, pentru abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals. Cei trei poliţişti fac parte din lotul celor anchetaţi în urma percheziţiilor efectuate în octombrie 2015, pe Valea Someşului şi Valea Rebrei, când au fost inculpate nu mai puţin de 18 persoane. Deși au sperat ca la Cluj să scape mult mai ieftin sau chiar să fie achitați, cei trei polițiști nu i-au convins pe judecătorii de acolo.

Pe data de 4 decembrie 2020, cei trei polițiști și-au primit primele pedepse, la Judecătoria Năsăud, unde s-a judecat procesul pe fond. Doi dintre ai au primit condamnări cu executare, iar unul cu suspendare. În plus, doi erau obligați să plătească și amenzi.

Astfel, instanța năsăudeană l-a condamnat pe Alexandru Ștefan Pui la 4 ani şi 3 luni, în regim de detenție, dar și la pedeapsa amenzii de 3.900 lei, pentru abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals. Totodată, instanța i-a atras atenția că în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii penale în cuantum de 3.900 lei, îi va înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii de 260 de zile. Totodată i se interzic dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani.

Pedeapsa închisorii cu executare a primit și Titu Cornel Popârțac. Astfel, pe acesta Judecătoria Năsăud l-a condamnat la 4 ani și 5 luni și 10 zile, în regim de detenție. Totodată, i se interzic dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat şi dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 3 ani.

În cazul lui Florin Pădurariu, instanța a aplicat o pedeapsă de 3 ani de închisoare cu suspendare, dar și pedeapsa amenzii de 2.700 lei. Și acestuia i se atrage atenția că în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii penale în cuantum de 2.700 lei, instanța va înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii de 180 de zile. De asemenea, lui Pădurariu i se interzice dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat şi dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de un an.

Toți trei au atacat sentința cu apel, la Curtea de Apel Cluj, instanța pronunțându-se pe 24 iunie, pedepsele fiind menținute în cazul lui Florin Pădurariu și Alexandru Ștefan Pui. În cazul lui Titu Cornel Popârțac, magistrații clujeni i-au redus din pedeapsă doar aproximativ 11 luni. Astfel, pedeapsa aplicată acestuia este de 3 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare cu executare, Popârțac ajungând după gratii ca și colegul său Alexandru Ștefan Pui.

Au încercat să desființeze sentința de la Năsăud

Astfel, Alexandru Ștefan Pui a solicitat Curții de Apel Cluj desființarea hotărârii apelate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în principal, achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, sau cel mult suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

Astfel, în fața magistraților clujeni, Pui a susținut că, “toate acuzațiile de abuz în serviciu se grefează pe o pretinsă intervenție asupra sa din partea inculpatului Popârțac Titu Cornel șeful său direct, intervenție care nu este susținută din punct de vedere probatoriu, probele administrate nedovedind astfel de aspecte”.

„Întreaga acuzație și, implicit, soluția de condamnare se bazează pe ideea unei înțelegeri a coinculpaților din postul de poliție, cu privire la favorizarea unor persoane, aspect care constituie o simplă afirmație, nesusținută de probe, din care să rezulte că între el și inculpatul Popârțac Titu Cornel ar fi existat o înțelegere prealabilă, cu privire la favorizarea unor persoane.

Având în vedere că această presupusă înțelegere dintre coinculpați nu a fost dovedită, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și nici săvârșirea celorlalte infracțiuni reținute în sarcina sa – fals intelectual și uz de fals.

Învederează că potrivit dispozițiilor legale privind constatarea și sancționarea contravențiilor, agentul constatator are libertate în a aprecia fapta contravențională, precum și gravitatea acesteia.

Nu a încălcat dispozițiile legale invocate de instanță, prev. de Legea nr.218/2002, întrucât a întocmit procese verbale de constatare a contravențiilor și a făcut constatările corespunzătoare cu privire la sesizarea comiterii unor infracțiuni la regimul circulației rutiere”, a reținut, printre altele, Curtea de Apel Cluj din apelul lui Alexandru Ștefan Pui.

Totodată, avocatul lui Pui a scos în evidență și raportul întocmit de Serviciul de probațiune, care îi este favorabil.

“Raportul de evaluare întocmit Serviciului de Probațiune relevă că: inculpatul este o persoană bine integrată social și care prezintă un risc minim de a se mai intersecta vreodată cu legea penală; la locul de muncă este perceput ca o persoană săritoare, silitoare, corectă și muncitoare; este absolvent de studii superioare și a efectuat stagiul militar de 6 luni; este căsătorit, are doi copii (o fată de 10 ani și un băiat de 3 ani).

Pe de altă parte, împrejurările privind faptele de care este acuzat inculpatul, se apreciază că trădează o gravitate redusă a acestora. Astfel, deși atenția opiniei publice s-a centrat în ultima vreme foarte mult pe chestiunea micii și marii corupții, se remarcă faptul că acuzațiile inculpatului nu vizează conduite din acest spectru (faptele fiind infracțiuni de serviciu și fals). În egală măsură, motivația din spatele comiterii acestor infracțiuni nu a fost în sensul obținerii unor foloase materiale pentru sine sau pentru altcineva, fiind simple acte de clemență în fața unor conduite contravenționale.

Apoi, și prima instanță a apreciat faptul că, în concret, periculozitatea inculpatului și gravitatea faptelor sale sunt cât se poate de reduse, motiv pentru care a aplicat pedepse îndreptate spre minimul special, astfel că motivele care au determinat o atare individualizare a pedepsei subzistă, și instanța de control judiciar, la momentul individualizării pedepsei, poate să se orienteze spre același minim, după care să constate îndeplinite condițiile prev. de art. 91 C. penal ( lipsa antecedentelor penale, acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar elementele-reper vizând persoana inculpatului sunt în măsură să convingă instanța că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, persoana nu va mai comite alte infracțiuni) și, în consecință, să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a mai arătat, de asemenea că, sub acest aspect – se impune respectarea principiului echitabilității procedurilor în raport de alte numeroase dosare ce au vizat polițiști de pe raza aceluiași județ, care, pentru activități infracționale mult mai substanțiale au primit pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării”, se arată în documentul instanței clujene.

În ceea ce privește apelul lui Cornel Titu Popârțac, acesta a cerut Curții de Apel Cluj să desființeze hotărârea primei instanțe și rejudecând cauza, să dispună în temeiul legii achitarea sa pentru infracțiunile de instigare la abuz în serviciu reținute în sarcina sa, întrucât actele de instigare reținute în sarcina sa nu există. Totodată, Popârțac a mai arătat în motivarea apelului său hotărârea apelată este nemotivată, fapt ce atrage incidența nulității relative a acesteia, urmare a încălcării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Aceasta, deoarece, instanța nu a analizat detaliat apărările sale și probele sau le-a interpretat superficial, ceea ce împiedică instanța de apel să evalueze modul de gândire cu privire la înlăturarea apărărilor, practic, să exercite controlul judiciar.

„Sub aspectul solicitării subsidiare, inculpatul a arătat că hotărârea apelată este netemeinică, întrucât instanța a reținut greșit: că sunt întrunite în cauză, condițiile instigării cu privire la faptele reținute în sarcina sa; că a existat o acțiune de instigare din partea sa pentru a determina acțiunile reținute în sarcina inculpaților Pădurariu Florin și Pui Alexandru Ștefan, că pretinsele acte de instigare au avut caracter determinant în realizarea infracțiunilor de către autori; și că a existat o legătură subiectivă între instigator și autor.

Esențial pentru actul de instigare este rezultatul său: determinarea unei persoane să săvârșească o infracțiune. Pentru a se ajunge la acest rezultat este necesar ca, mai întâi, autorul să nu aibă formată rezoluția infracțională de a comite infracțiunea, ci ca aceasta să îi fie insuflată de către instigator; în același timp, este necesar ca actul de instigare să fie și unul care să reușească în a determina autorul să treacă la săvârșirea infracțiunii, nefiind suficient un act prin care se încearcă, dar nu se determină, formarea rezoluției infracționale în psihicul autorului.

Din cuprinsul actelor de urmărire efectuate în prezenta cauză și a probelor administrate în cursul cercetării judecătorești în primă instanță rezultă că lipsesc elementele instigării, atât elementul material – existența unui act de instigare, dar și cel subiectiv – intenția de a instiga.

În prezenta cauză, se apreciază că presupusa activitate de instigare reținută în sarcina sa are caracter echivoc, având în vedere că se susține că s-a realizat prin activități cotidiene, fără a se explica un context inițial și fără a se prezenta probe, din care să rezulte o înțelegere prealabilă cu cei instigați”, a mai reținut Curtea din apelul depus de Popârțac.

Și Florin Pădurariu a solicitat desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Năsăud și achitarea sa.

“În motivarea apelului, în esență, sub aspectul solicitării principale, inculpatul arată că faptele reținute în sarcina sa, a fi fost comise la data de 18.11.2014 – nu există. Consideră că judecătorul a dat o valență eronată materialului probator, respectiv, o apreciere mult mai mare probatoriului administrat în faza de urmărire penală și nu s-a ținut cont de adevărata stare de fapt, pe care a expus-o și dovedit-o atât cu probe testimoniale, cât și prin declarația amplă, pe care a dat-o în faza de judecată”, a reținut Curtea de Apel Cluj.

Pădurariu a mai susținut faptul că singura probă existentă împotriva sa este reprezentată de declarația dată în fața procurorului de caz, urmare a discuției avut cu acesta, în sensul că, dacă va declara că a acționat la intervenția Popârțac, se va dispune renunțarea la urmărire penală împotriva sa. În plus, acesta a mai arătat că fapta de abuz în serviciu reținută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că la dosarul cauzei a fost depusă adresa Inspectoratului Județean de Poliție Bistrița-Năsăud, prin care s-a precizat că „prejudiciul moral, constând în aceea că cei trei inculpați nu și-a desfășurat activitatea profesională în interesul și sprijinul persoanei, comunității și a instituțiilor statului, exclusiv în baza legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității, așa cum prevede Legea nr.360/2002, aducând astfel atingere prestigiului funcției și instituției din care face parte, nu poate fi cuantificat și nici compensat în vreun fel”.

“Spulberați” de judecătorii clujeni! Doi au ajuns deja după gratii

Cu toate acestea, instanța clujeană nu a acceptat motivele invocate de Pui și Pădurariu, iar cel al lui Popârțac a fost admis doar parțial, în sensul în care a fost înlăturată fapta de instigare la abuz în serviciu, care nu a fost suficient probată de procurori.

Potrivit instanței, faptele celor trei au fost întinse pe o perioadă destul de lungă de timp, însă nu se poate reține infracțiunea în formă continuată, întrucât între comiterea unei infracțiuni până la următoarea este o pauză de timp însemnată.

În legătură cu susținerile lui Popârțac cu privire la faptul că sentința pronunțată de Judecătoria Năsăud, Curtea arată că “instanța de fond și-a întemeiat soluția pe argumente obiective, derivând din probele administrate, expuse detaliat ( chiar dacă, nu analizate, fiecare în parte), iar motivarea soluției denotă că argumentele invocate de inculpat în apărare au fost abordate/avute în vedere (chiar dacă numai în procesul deliberării); iar pe de altă parte, inculpatul a fost în măsură să formuleze un apel pertinent, cu referire concretă la aspecte ce-l nemulțumesc pe fondul acuzației, ceea ce înseamnă că a reușit să înțeleagă ce i se impută și să formuleze un recurs efectiv la statuările instanței privind vinovăția sa”. Drept urmare solicitarea ca dosarul să fie trimis spre rejudecare a fost respinsă, întrucât Curtea a ajuns la concluzia că cei trei au comis infracțiunile cu vinovăția prevăzută de lege.

„Este adevărat că pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu nu este suficientă o încălcare a atribuțiilor de serviciu ci, este necesar și ca fapta funcționarului să cauzeze o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, adică să se producă o lezare sau prejudiciere morală/fizică/materială a intereselor legale ale unei persoane.

Faptul că o astfel de lezare nu poate fi cuantificată ori compensată ori că nu se cere compensarea ei – nu echivalează cu inexistența acestei lezări, prejudicieri, pe care, de altfel persoana juridică – IPJ Bistrița Năsăud – a și specificat-o ca fiind «prejudiciul moral, constând în aceea că cei trei inculpați nu și-a desfășurat activitatea profesională în interesul și sprijinul persoanei, comunității și a instituțiilor statului, exclusiv în baza legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității, așa cum prevede Legea nr.360/2002» prin fapta sa – concluzionăm și noi – afectând obiectivul instituției de poliție de menținere a unui climat de legalitate și aducând atingere, totodată, prestigiului funcției și instituției” mai arată judecătorii clujeni.

În ceea ce îl privește pe Pui, judecătorii clujeni nu au fost deloc impresionați de raportul favorabil al Serviciului de probațiune și nici că în cauză există probe în baza cărora să poate fi reținute circumstanțe atenuante, așa cum nu au fost reținute nici în cazul lui Pădurariu.

Drept urmare, Titu Cornel Popârțac s-a ales cu o sentință mai mică cu aproximativ 11 luni decât cea aplicată de Judecătoria Năsăud, pedeapsa finală fiind de 3 ani, 6 luni și 20 de zile de închisoare cu executare, neschimbate rămânând pedepsele complementare.

Alexandru Ștefan Pui și Florin Pădurariu au rămas cu pedepsele inițiale, de 4 ani şi 3 luni cu executare, respectiv 3 ani de închisoare cu suspendare, dar și pedepsele complementare aplicate de instanța năsăudeană.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here