La termenul din 12 aprilie al procesului în care Arpad Paszkany a fost judecat pentru initiere, constituire si sprijinirea unui grup infracţional organizat şi şantaj, s-au prezentat 7 martori şi cele două părţi au susţinut cauza în faţa judecătoarei. Printre cei audiaţi se numără avocatul lui Paszkany, Călin Bucerzan şi oameni de presă, printre care Liviu Man, Victor Popa şi George Petrule.
Pe fondul declaraţiilor lui Iuliu Mureşan de la termenul precedent, avocatul apărării a cerut ca Ioan Horoba să fie audiat din nou, pentru a confirma informaţia legată de întâlnirea sa cu Iulian Dascălu. Martorul a declarat că în luna noiembrie s-a întâlnit cu Dascălu pe avion şi s-a oferit să îl ducă pe acesta cu maşina sa. Pe drum au discutat mai mult despre fotbal, iar Horoba a adus vorba despre proces. Dascălu i-a spus atunci că nu a dorit acest proces, însă a fost obligat de existenţa unor interceptări ale unei convorbiri a lui Paszkany de la DIICOT sau DNA. Această declaraţie este în conformitate cu ceea ce a susţinut Iuliu Mureşan că a aflat de la directorul general Gaz Metan Mediaş Ioan Horoba.
Participarea la licitaţie nu a fost pentru a-l şicana pe Dascălu
Primul martor audiat a fost avocatul Călin Bucerzan, care a oferit consultanţă juridică firmelor lui Paszkany timp de 10 ani, inclusiv în momentul tranzacţiei terenului de la CUG. Acesta a povestit că omul de afaceri a adus investitori americani pentru un proiect imobiliar, iar în momentul derulării proiectului urma să preia prin participaţie o parte din acţiuni, în funcţie de valoarea terenului. Pentru a pregăti toate demersurile necesare participării la licitaţie au fost împuternicite două persoane, Florin Ciorca şi Tudor Oniga. Astfel a fost înfiinţată South-East Euromentor (SEE), unde Paszkany nu era acţionar.
Bucerzan a arătat că participarea la licitaţie nu a fost una fictivă, cu scopul de a-l „şicana” pe Iulian Dascălu, ci a fost făcută cu bună-credinţă şi investiţii semnificative. Conceptul urbanistic pentru proiect a fost realizat în Statele Unite, deoarece în România nu existau arhitecţi care să facă un asemenea proiect. Acesta a implicat un volum mare de muncă şi a fost costisitor.
Avocatul a povestit că în toamna anului 2005, când a fost anuntata licitaţia şi South-East Euromentor depusese oferta, Nicoară insista să se întâlnească cu Paszkany. Adrian Popa i-ar fi spus lui Bucerzan că este „pistonat mereu de Marius Nicoară să intermedieze întâlnirea”. Într-un final, omul de afaceri s-a întâlnit cu preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean la Hotel Victoria pentru că acesta a insistat şi prin alte cunostiinte comune. Nicoară s-a arătat nemulţumit că SEE a depus o ofertă la licitaţie şi i-a spus că dacă nu se conformează şi nu o retrage, celelalte proiecte ale sale vor avea de suferit.Nicoara i-a promis un teren, fie de la Nokia, fie de la Tetarom sau de pe Calea Turzi lui Paszkany daca acesta isi retragea oferta..
După deschiderea ofertelor, Bucerzan a discutat cu Ciorca, iar acesta i-a relatat că era o a treia firmă pregătită să depună o ofertă dacă până în ultimul moment Iulius nu avea concurent, dar aceasta nu a mai participat. Prima a fost deschisă oferta Iulius, iar preşedintele comisiei s-a uitat peste tabel la fiecare ofertă, le-a pus înapoi în plic şi a spus că acestea vor fi discutate în comisie. În mod normal, trebuiau prezentate ambele oferte, în speţă conţinutul tabelului care arăta volumul investiţiei, suprafaţa care urma să fie construită, termenul de finalizare şi cota de participare.
Echipa lui Paszkany a aflat din presă rezultatul licitaţiei. Înainte de Crăciun, în 20 decembrie, rezultatul a fost comunicat în mod oficial, iar în 23 decembrie cei de la SEE au depus contestaţie. În 3 ianuarie contestaţia a fost soluţionată, iar respingerea ei a fost comunicată avocaţilor lui Paszkany în 9 ianuarie. Deşi au solicitat mai multe acte, avocaţii nu au mai primit nici procesul-verbal de aprobare a rezultatului licitaţiei, nici tabelul care prezintă modul de evaluare al ofertelor.
Într-o fază următoare, cei de la SEE au depus plângeri la Agenţia Naţională de Reglementare a Licitaţiilor şi la Consiliul Judeţean, dar şi aici au fost respinse. Acesta a fost momentul în care s-a apelat la instanţă, iar avocaţii au propus strămutarea procesului la Targu-Mureş, unde nici ei, nici Arpad Paszkany nu au mai avut litigii vreodată. La Iulius Mall, în pofida anulării licitaţiei de către instanţă, imediat după semnarea contractului de asociere s-au demarat lucrările. Deoarece iniţial termenul procesului a fost stabilit pentru 27 iunie 2006, Bucerzan a cerut preschimbarea termenului pentru data de 8 iulie. La instanţa de la Târgu-Mureş s-a prezentat doar avocatul, iar cererea de preschimbare a fost aprobată, la fel ca şi cea de anulare a licitaţiei.
Paszkany şi Dascălu nu s-au întâlnit niciodată între patru ochi
Proiectul Iulius Mall se baza pe credite bancare pentru finanţare, iar acestea riscau să fie blocate din cauza anulării rezultatului licitaţiei. Din acest motiv, Iulian Dascălu a început solicitările prin terti către Paszkany ca să se întâlnească cu acesta. La meciul CFR de la Dej, Nicoară a încercat să îi vorbească omului de afaceri, iar apoi a încercat zilnic să îl contacteze telefonic sau i-a trimis mesaje prin diferite persoane, printre care Ioan Horoba şi Toma Rus. În perioada imediat următoare, controalele la Polus s-au intensificat, printre acestea numărându-se controale de mediu şi săpături arheologice. „şi dacă a fost os de cioară, acela a fost corbul care l-a sfătuit pe Decebal”, a spus Bucerzan.
La întâlnirea de la Vila Tuşa, Nicoară i-a spus lui Paszkany să ajungă la o înţelegere cu Dascălu, pentru că astfel va avea doar de câştigat. Atunci a apărut în discuţie terenul de la CUG şi ameninţarea la adresa proiectelor Polus şi Esplanada. Cel de-al doilea chiar a fost blocat la Bucureşti în timpul guvernării liberale.
În ziua de după această întâlnire, Florin Ciorca a mers la Bucerzan şi i-a spus despre discuţia de la Vila Tuşa, întrebându-l cum s-ar putea afla situaţia bazei sportive, pe care CFR a încercat în mai multe rânduri să o cumpere. De fiecare dată când CFR se prezenta la licitaţia pentru baza sportivă de la CUG, aceasta nu se mai ţinea. La licitaţia la care Bild Corp a obţinut terenul au participat două firme controlate de Iulian Dascălu. Tranzacţia cu terenul de fotbal de la CUG a fost ideea lui Dascălu, şi nu a fost cerută de Paszkany, susţine Bucerzan. De asemenea, acesta a subliniat că cei doi oameni de afaceri nu au discutat niciodată între patru ochi, ci doar în prezenţa avocaţilor.
La sfârşitul lunii iunie 2006, prin intermediul avocatului Iordăchescu, s-a pus la cale o întâlnire între cei doi oameni de afaceri la biroul lui Zoltan Farkas. Cu această ocazie s-au cunoscut cei doi, iar Bucerzan apreciază cu discuţiile dintre ei au fost „de tatonare” şi a rămas cu impresia că nu e nimic personal. Dascălu i-a spus lui Paszkany că vrea să-şi termine proiectul şi a oferit terenul de la CUG, iar a fost refuzat pentru că există probleme juridice în cazul unei astfel de tranzacţii. A doua întâlnire a celor doi a avut loc la Sigma Center, când s-a stabilit să se facă un contract de vânzare, iar Dascălu s-a prezentat în această privinţă chiar cu un topograf. Înţelegerea a fost ca valoarea tranzacţiei să fie de 250.000 de euro, deşi avocatul apreciază că terenul are valoare comercială 0. Suma urma să fie plătită în publicitate pentru Bild Corp şi 10.000 de euro prin virament. Tot ceea ce este spaţiu verde sau bază sportivă, prin lege, nu poate fi distrus decât dacă construieşti o altă bază sportivă în exact aceleaşi condiţii. Terenul de la Univers T, în schimb, a fost evaluat de către Consiliul Judeţean la o valoare de 15 milioane de euro. Bucerzan consideră că Paszkany nu şi-a acoperit în urma acestei tranzacţii nici cheltuielile cu pregătirea ofertei pentru licitaţie, nici cele de la litigii, însă a acceptat tranzacţia pentru că miza că ar putea pierde proiectele Polus şi Esplanada era prea mare. Dacă proiectul SEE s-ar fi realizat, Paszkany ar fi avut o cotă de participaţie de 25-50%. Astfel, părerea lui Călin Bucerzan în calitate de jurist este că nu este vorba de un şantaj din partea patronului CFR, ci, dimpotrivă, cel presat a fost acesta.
În legătură cu ipoteza susţinerii Gazetei de Cluj de către omul de afaceri, Bucerzan a explicat că Paszkany nu a fost interesat să investească într-un ziar şi nu a fost niciodată asociat cu Liviu Man, dacă ar fi fost interesat de mass-media s-ar fi orientat mai degrabă spre televiziune.
Nicoară, veşnicul împăciuitor
Printre cei audiaţi se numără şi directorul Gazetei de Cluj, Liviu Man. Acesta a declarat că nu există nici un grup infracţional, nu există nici o hotărâre judecătorească în acest sens, aşa cum nu există nici „trustul” Gazeta. Ziarul a fost înfiinţat în 2002, fără nici o legătură cu Arpad Paszkany. În 2001 omul de afaceri a organizat o excursie cu jurnaliştii clujeni la Budapesta şi Bratislava pentru a le arăta complexele Polus de acolo. Liviu Man s-a numărat printre cei care au participat la această excursie, alături de George Petrule, Victor Popa şi Florin Danciu. Liviu Man i-a cerut lui Paszkany să intermedieze o întâlnire cu omul de afaceri Andrew Wayna, iar acesta a spus că poate doar să facă prezentările. În schimb, l-a întâlnit pe fiul acestuia şi au stabilit să deschidă un ziar împreună. A fost înfiinţată firma SC Loreto Press, la care acţionari erau Milena Man şi firma SC Loreto European, a juniorului Wayna. Nu a mai avut loc o a doua întâlnire între cele două părţi, iar proiectul nu a mai fost viabil. Liviu Man a afirmat că toate documentele Gazetei au fost ridicate de DIICOT şi din ele s-a putut vedea clar că nu a primit bani nici de la investitorul american, nici de la Paszkany pentru înfiinţarea ziarului. În anii 90, publicaţiile sale au avut contracte de publicitate banale cu omul de afaceri, iar sediul de la Sigma a fost preluat de la EVZ în aceleaşi condiţii ca şi publicaţia. Monitorul are în continuare sediul la Sigma, de aceea nu este nimic deosebit faptul că Gazeta a avut pentru o vreme sediul în clădirea de birouri a patronului CFR. Liviu Man a subliniat că Paszkany nu a dat nici o indicaţie despre ce să se scrie la Gazeta, relaţia sa cu ziarul fiind una pur profesională, firmele sale erau de promovate prin publicitate. De asemenea, a declarat că nu a cerut bani împrumut de la acesta şi nici nu i-a cerut să investească în ziar pentru că ştia că nu e interesat de mass-media. În schimb, Monitorul şi Ziua l-au „curtat” pe omul de afaceri pentru a fi cumparate de acesta. Gazeta a închiriat calculatoare de la Polus, însă nici Man, nici Paszkany nu au fost direct implicaţi, tranzacţia având loc între administratorii celor două firme.
De asemenea, directorul Gazetei a afirmat că nu a dat reporterilor vreo indicaţie legată de ce să scrie despre afacerile lui Paszkany, iar cea mai mare parte a contractelor de publicitate erau pentru Opel Ecomax.. Atunci când angajaţii săi au început să scrie despre Dascălu, au preluat informaţii de la presa din oraşele unde acesta a mai dezvoltat diferite proiecte. Mai apoi, au apărut semne de întrebare legate de Dascălu şi relaţiile sale cu persoanele din fosta Securitate care îl înconjoară, având în vedere faptul că directorii celorlalte complexe Iulius sunt foşti ofiţeri SRI. si ai Securitatii.
Man a povestit că a discutat la telefon cu Paszkany despre licitaţia de la Univers T, convorbire interceptată de DIICOT în care şi-a exprimat nedumerirea că Iulius a câştigat. Singura explicaţie ar fi fost că Dascălu trebuia să câştige pentru că era sprijinit de PNL, prin Nicoară în Cluj şi prin Relu Fenechiu la Bucureşti si toti aveau complicitatea SRI.
Marius Nicoară l-a sunat pe Liviu Man pentru a se întâlni cu Dascălu, „ca să-l concilieze cu cei de la Iulius”, povesteşte jurnalistul. Acesta i-a răspuns că nu este certat cu ei, dar a acceptat propunerea. L-a sunat pe Paszkany ca să-i spună despre întâlnire, iar omul de afaceri l-a rugat să înregistreze conversaţia şi să-i fotografieze pe cei doi, însă a refuzat. La întâlnire, Nicoară l-a lăudat pe Dascălu şi proiectul său şi i-a povestit că Paszkany va avea mult de pierdut dacă va continua litigiul şi că problema va fi rezolvată în curând pentru că îi vor oferi un teren. A urmat o a doua întâlnire, în cadrul căreia Dascălu i-a spus lui Man chiar că ar vrea să fie prieten cu patronul CFR.
În legătură cu declaraţiile celorlalţi membri din presa clujeană, Liviu Man a arătat că existau interese pentru a ilustra povestea într-un mod distorsionat. Avarvarei, de exemplu, a lucrat la Bună ziua, Ardeal! şi nu trecea pe la redacţia Gazetei din Sigma şi nu a fost cenzurat în favoarea lui Paszkany, pentru că oricum acesta „nu stă cu lupa să citească ziarele şi apoi să spună ce să scrie şi ce nu”, a arătat Man. Atunci când întreaga redacţie a Gazetei de Cluj a fost reţinută de DIICOT, Avarvarei a fost lăsat în libertate, pentru că a făcut o înţelegere cu aceştia. Ziua de Cluj a fost preluată de Sorin Dan, care avea o relaţie de duşmănie cu gazeta de Cluj pentru că a publicat o serie de articole despre afacerile lui. Cele două publicaţii sunt rivale şi datorită faptului că atunci când Octavian Hoandră şi Rareş Bogdan au înfiinţat Ziua de CLUJ, i-a cerut lui Octavian Hoandra să aleagă între aceasta şi Bună ziua, Ardeal!
Presa clujeană a avut acelaşi statut la Sigma
Un alt reprezentant al presei clujene audiat a fost Victor Popa. Acesta a declarat că îl cunoaşte pe Paszkany de la începutul anilor 90 şi că în calitate de redactor şef al Monitorului de Cluj a închiriat spaţiu la Sigma pe baza unui contract de compensaţie, asigurând spaţiu de publicitate firmelor lui Paszkany în publicaţia clujeană. Popa a afirmat că nu a fost sprijinit sau condiţionat de omul de afaceri în nici un fel în activitatea sa redacţională.
Petrule George, de la Realitatea, a vorbit de asemenea despre relaţiile sale cu patronul CFR. Cei doi sunt în relaţii de amiciţie mai degrabă decât profesionale, iar ProTv, pe vremea când era condusă de el, stătea în chirie la Sigma, plătind mai întâi în regim barter, iar mai apoi o sumă fixă. Postul de televiziune a făcut reclamă atât firmelor lui Paszkany, cât şi celor conduse de Iulian Dascălu.
În faţa instanţei s-a prezentat şi administratoarea South-East Euromentor, Cristina Fărcaş, care a declarat că Paszkany este doar reprezentantul investitorilor de la SC Mentor Development prin SEE, iar la momentul licitaţiei pentru terenul de la Univers T acesta nu deţinea acţiuni la firma respectivă. Vigh Ferencz a confirmat acest lucru, de care a luat cunoştinţă în perioada când a lucrat ca Sigma în calitate de consilier juridic.
Procurorul susţine că terenuld e la CUG valora 400.000 de euro
După audierea martorilor, procurorul a cerut o evaluare a terenului care face obiectul şantajului, însă aceasta a fost respinsă. Avocatul patronului CFR a depus mai multe documente, printre care o declaraţie a lui Radu Spânu, în care se arată că Nicoară i-a cerut să identifice un teren pentru construirea unui mall şi i l-a prezentat pe Dascălu. De asemenea, a prezentat instanţei un raport de constatare care arată că licitaţia trebuia să fie câştigată de SEE, pe baza punctajului anunţat. A inclus şi extrase din ziare care arată că informaţiile Gazetei de Cluj au fost preluate şi nu a pornit o campanie împotriva lui Iulian Dascălu. Instanţa a mai primit contractul de publicitate al CFR şi fotografiile care demonstrează indeplinirea obligaţiilor faţă de Bild Corp.
Procurorul, înainte de a începe susţinerea cauzei, a cerut disjungerea acuzaţiei de aderare la grup infracţional şi mutată la Brăila, însă şi aceasta este respinsă. Acesta a argumentat că terenul de la CUG are o valoare estimativă de 400.000 de euro şi Dascălu a pierdut o sumă importantă acceptând tranzacţia cu Paszkany. Modalitatea prin care Paszkany a ameninţat proiectul Iulius a fost deschiderea litigiilor care să ducă la sistarea lucrărilor şi pierderea creditelor, iar terenul a fost cerut de el. De asemenea, a subliniat că firma Milenei Man a avut ca asociat o firmă americană coordonată de Paszkany prin cumnatul său şi că în acest sens există dovezi solide la dosar. Procurorul a insitat şi pe aspectul că Gazeta de Cluj nu a plătit chiria în bani, ci prin barter şi consideră că este vorba de un tratament preferenţial din partea omului de afaceri. De asemenea, a afirmat că este posibil ca Gazeta să-l duşmănească pe Iulian Dascălu pentru că a avut un contract de publicitate de aproape 100.000 de euro cu Vitrina Media, împărţit întregii prese clujene, mai puţin lor. Astfel, el a cerut daune morale în favoarea lui Dascălu, confiscarea terenului de la CUG şi închisoare cu suspendare condiţionată pentru Paszkany.
„Nici ca exemplu negativ nu era bun acest dosar”
Avocatul apărării a subliniat să la începerea urmăririi penale nu a existat nici o plângere propriu-zisă, nu s-a făcut nici o sesizare sau proces verbal. În schimb, DIICOT l-a invitat pe Dascălu să susţină anumite lucruri incluse ulterior într-o plângere. Faptul că acesta nu s-a prezentat la nici un termen arată că „nu l-a ţinut obrazul să vină în faţa instanţei”. Avocatul a arătat că toate se leagă de fapt în jurul lui Marius Nicoară. În primul rând, Daciana Deritei este verişoară cu avocata lui Dascălu, Ramona Pop, fiica secretarului general al CJ sub Nicoară, Măriuca Pop. Incompatibilitatea procurorului a fost prezentă de la bun început. „Nici ca exemplu negativ nu era bun acest dosar”, a afirmat avocatul. În al doilea rând, nu există nici un document care să facă dovada continuităţii susţinerii financiare a Gazetei de Cluj. Există contracte asemănătoare şi cu alte firme de presă, acesta nu este un caz similar. În privinţa sumei vehiculate de Hoandră de 300.000 de euro, pentru deschiderea Gazetei de Bucureşti, s-a dovedit că este vorba doar de un zvon. În al treilea rând, mărturiile de la DIICOT nu au fost recunoscute sau susţinute de unii amrtori, inclusiv de Nicoară. Prin urmare, susţine avocatul apărării, „spiritul diabolic în care a fost întocmit dosarul” nu mai rămâne în picioare când observăm că nu există probe care să-l lege pe Paszkany de LoretoPress, că nu a existat nici o campanie negativă şi că nu Paszkany l-a făcut pe Dascălu să cedeze terenul. Acestea sunt susţinute de interesul direct al omului de afaceri în proiectul de la Univers T, fapt care arată că a mers în instanţă pentru că s-a simţit nedreptăţi şi nu ca să obţină terenul de la CUG, care nici nu era în posesia lui Dascălu la momentul respectiv. Lipseşte latura subiectivă şi intenţia, subliniază avocatul. Acesta a cerut respingerea daunelor morale, pentru că Dascălu era dispus să doneze terenul de la bun început. În plus, nu se poate pune problema confiscării terenului pentru că nu există o constituire de parte civilă cu daune materiale.
La sfârşitul procesului, când a luat cuvântul, Arpad Paszkany a declarat că tot dosarul s-a făcut cu scop de răzbunare din partea lui Nicoară deoarece nu a fost destul de maleabil şi i-a refuzat propunerile privind bunurile publice. A reluat, pe scurt, elementele evidenţiate de avocatul său. Dascălu nu s-a prezentat, deşi cel mai corect ar fi să îşi susţină punctul de vedere în faţa instanţei. Procurorii sunt rude apropiate cu persoanele implicate. Relaţia sa cu Gazeta de Cluj este la fel cu cele pe care le are cu cel puţin alte 10 instituţii media. Au fost martori care au afirmat că declaraţiile de la DIICOT nu le aparţin. Toate telefoanele sale au fost ascultate, s-au făcut eforturi pentru distrugerea imaginii sale publice. A încheiat declarând că Nicoară şi implicaţi în instrumenatrea acelui dosar, după părerea sa, „reprezintă grup organizat de infractori”.
Diana Gabor
