Parafrazând titlul ultimei carti semnata de David Prodan („Transilvania si iar Transilvania”), ma voi stradui sa readuc în atentie importanta cruciala a evenimentelor ce se petrec în Orient, îndeosebi stadiul relatiilor israeliano-palestiniene. În contextul conflictului, deocamdata nemilitar, dintre puterile occidentale si Iran, reglementarea contenciosului cu vecinii Israelului se impune cu necesitate. Zona nu este prea îndepartata de tara noastra, iar daca pretul la petrol creste fara limite, iar procesul inflationist ce-l declanseaza afecteza nivelul de trai, aceasta se datoreaza si situatiei tulburi din acea parte a lumii. De când am scris ultima oara despre Orientul Mijlociu, au intervenit doua evenimente ce mi se par importante: vizita presedintelui Sarkozy în Israel si Bethleem si armistitiul încheiat cu miscarea Hamas care controleaza Gaza.
Desi întâlnirea franco-israeliana s-a desfasurat în conditii cordiale, presedintele Frantei nu a ezitat a afirma în Parlamentul tarii gazda, premisele unei reglementari: Ierusalimul trebuie sa devina capitala pentru cele doua state, colonizarea teritoriului palestinian este incompatibila cu finalizarea procesului de pace si trebuie sa se gaseasca o solutie cât de cât acceptabila pentru refugiatii arabi. Pentru Sarkozy crearea unui stat palestinian dependent si democrat este o conditie sine qua non pentru supravietuirea Israelului. Consider ca Franta a adoptat o pozitie curajoasa si rezonabila, chiar daca nu convine extremistilor din ambele tabere.
Chiar daca armistitiul cu miscarea Hamas a fost încalcat, dar nu de aceasta din urma, sunt sanse, daca întelegerea se respecta de adversari, ca situatia din Gaza sa se detensioneze. Ca atare, trebuie oprite atacurile asupra Israelului cu rachete si blocada economica a palestinienilor.
Am evocat numai doua procese politice din cele petrecute acolo, ca sa arat ca tara noastra ar putea sa aiba un rol important în regiune. România a fost singurul stat din lume care a avut relatii bune cu toti actorii conflictului, deci, în principal, cu palestinienii si cu statul Israel cu care nu a rupt relatiile diplomatice în 1967. De asemenea, multi studenti palestinieni au studiat în România ca bursieri. Domnul ministru Comanescu ar putea profita de aceste premise. Implicarea politica româneasca cu siguranta ca ne-ar aduce beneficii nu numai pe planul îndepartat dar si pe termen mediu si scurt. Ca atare, trebuie facut ceva, îndeosebi în deschiderea mai larga spre lumea araba. Desigur, noi nu avem posibilitatea sa înfiintam un „institut al lumii arabe”, cum au francezii la Paris, dar trebuie cultivata spiritualitatea araba. Sunt convins ca avem si noi specialisti buni în limba si civilizatia araba si sa nu uitam perceptul ca lumea este multipolara si nu se limiteaza la SUA si Europa. Trebuie sa abandonam stereotipurile: nu toti arabii sunt teroristi sau fanatici, dupa cum unii nu au religia islamica. Apropo, de interferentele cu lumea araba, as aminti ca pe „Raftul Denisei” de la Humanitas, figureaza un singur autor arab, ceea ce, si într-o abordare subiectiva a autorilor preferati, este cam putin pentru un intelectual de marca.
26.06.2008
Adrian Man
