CONSTITUŢIA ROMÂNIEI – BAZĂ A LEGISLAŢIEI, A AUTORITĂŢII JUDICIARE ŞI A STATULUI DE DREPT
Conţinutul substantivelor şi adjectivelor din titlu privind respectarea şi aplicarea întocmai, alcătuiesc fundamentul democraţiei (nu originale) spaţiului ţării din Europa în care trăim. În alte texte am sesizat că numeroasele şi repetatele greşeli din unele izvoare ale dreptului inferioare genericului, se însumează (negativ) curentului anticonstituţionalist. Fireşte, nu formulările din Statutul 2013 al USR violentează nemijlocit normele de drept imperative din Constituţia României în vigoare, ci indirect prin încălcarea din treaptă în treaptă coborând, a izvoarelor intermediare polilor numiţi: statut – constituţie. Dintre acestea încalcă pe cele care îi asigură legalitatea, atingând constituţionalitatea şi transformând-o în contrariul ei. Aleatorie, numerică sau alfabetică descoperirea articolelor din statut cu ilegalităţi, măsurile îndreptării şi restabilirii legalităţii sunt de dreptul terţelor persoane inclusiv, apelând la principiul nulităţii absolute, când lovesc ordinea de drept. S-a început de la sesizarea erorii titlului USR, arătându-se că uniunea este asocierea persoanelor juridice de drept privat, nepatrimonială. Cea a scriitorilor este o asociaţie a membrilor persoane fizice de drept privat, tot nepatrimonială. Şi pentru că sunt grave cazurile ajunse în neconstituţionalitate ale statutului USR, atingând libertatea şi dreptul de asociere, dar şi calitatea de membru a Uniunii, se va continua încă pe direcţia aceasta. Căci ideologia bazei democraţiei actuale este transpusă juridic şi exprimată prin drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţenilor României în începutul de secol şi de mileniu. Sunt de reţinut pentru raportarea şi identificarea lor, câteva proclamări ale Constituţiei care au fost violate. Art. 23, Libertatea individuală (1): „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”. Art. 40 Dreptul de asociere (1): „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”. Art. 53 Restrângerea de drepturi şi libertăţi (1): „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege…” La acest nivel suprem ajunge neconstituţionalitatea prea multor prevederi ale Statutului 2013 a USR.
Aşadar, în litera şi spiritul dreptului pozitiv, în vigoare, nu a desuetului Decret comunist 267/1949 iniţiat de Ministerul Artelor, e necesară o scurtă statuare pentru exemple de ilegalităţi şi de neconstituţionalitate reflectate în Statutul USR 2013. S-au făcut referiri până aici doar la titlul şi sigla de „Uniune”, potrivnice corectului nume de Asociaţia Scriitorilor din România. Dacă nu sună bune acestea, să fie ales oricare altul din care, începând de la titlu şi din cuprinsul statutului, să lipsească cuvântul uniune. În acte de instanţe judecătoreşti am avut replică formularea „Asociaţia Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene” şi tot acolo a apărut inversată: „Uniunea Asociaţiei Comunelor Grănicereşti…”. În acelaşi art. 1 din statut, cel ce a înfiinţat-o şi a botezat-o „uniune”, a înzestrat-o oferindu-i marele dar în calitate de naş, declarând-o „persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949”. (E un fel de frăţie cu naşii de pe trenurile personale Salva – Sighetu Marmaţiei.) Am arătat că acest demers nu este în vigoare şi motivele multiple pentru anularea lui de tempi passati, rele revolute. În problema aceasta iată ce stabileşte Ordonanţa nr. 26, în art. 39/1: „Recunoaşterea unei asociaţii sau fundaţii de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului”. Ne oprim aici, dle Preşedinte al USR, şi pun pariu că nu o aveţi. Dacă vă este în mână, aţi câştigat procesul pe problema aceasta. Însă, prea multe rămân de câştigat şi mă doare sufletul pentru ilegalităţile ce sunt în statut. Poate n-o să aflaţi de săptămânalul ziar judeţean şi de mâhnirea mea, precum nu ne-am văzut nici de la distanţă; la prezenţele Dvs în Bistriţa şi în Cluj, precum nici cu fostul preşedinte Ion Iliescu, că după ce ne-am fotografiat în tinereţe, adio Tanco. Nici măcar la apariţia cărţii şi autografele autorului. (Dar să nu mă pierd în amintiri; se vede că n-am noroc la preşedinţi şi la civilii securişti.)
Am arătat şi repet că între Constituţie şi Statut, ca surse normative şi izvoare de drept, distanţa este maximă, armonizarea unitară şi legală o intermediază celelalte izvoare de drept, cu deosebire legile ordinare. Conformitatea şi legalitatea din acest spaţiu o asigură de iure şi de facto Ordonanţa nr. 26/2000. Câte urcă din prevederile Statutului USR spre neconstituţionalitate sunt cele care nu respectă conformitatea şi legalitatea respectivei ordonanţe. Şi sunt destule, aberante gradual… Uimitoare şi dăunătoare prin secătuirea la limită de zero este starea membrilor USR, slăbirea democraţiei prin violarea libertăţii, a dreptului la opinie şi asociere. Concretizarea şi adâncimea, gravitatea o demonstrează apariţia altei organizaţii a scriitorilor în Bucureşti, cu titlul şi sub sigla USR.
Teodor Tanco
