Treceam deunăzi printr-o localitate din mediul rural pentru a strânge informaţiile necesare unui material jurnalistic. Sfioşi, zgribuliţi din cauza frigului treceau pe uliţele întortocheate elevii de la şcoala din sat. Ce m-a bulversat oarecum, obişnuit fiind cu tumultul steril al existenţei de la oraş, a fost acel „Bună ziua!” spus cu căldură şi, totodată, cu respect. Nu am întâlnit niciun copil de ţăran (al cărui sens îl folosim mai tot timpul în sens peiorativ) care să aibă atitudinea reprobabilă a „băieţilor de cartier”. Văzând modestia puilor de oameni truditori ai gliei te apucă o acută lehamite (generalizată în România) atunci când porneşti televizorul, asculţi radioul sau citeşti un ziar şi auzi sau vezi numele unor babuini politici anoşti şi terifiant de stupizi. De ce le spun babuini? Pentru că doar posteriorul le roşeşte, faţa niciodată. Le-a dispărut complet ruşinea şi s-au metamorfozat în nişte simple fiinţe bipede. Problema este însă alta. Aceşti aşa-zişi oameni politici au inversat polii gândirii. Raţionează cu cele zece degete de la membrele inferioare. Aşa că proverbul conform căruia unde nu este cap, e vai de picioare, trebuie reanalizat şi interpretat diferit. Mergem mereu pe ideea că trebuie să-i respectăm şi ne-am prea învăţat cu „Săru’ mâna!”. Dar nu în sensul salutului plin de respect al copilaşilor de la ţară ! Să fie clar! Vorbesc aici de milogeală şi de slugărnicia pe care ţinem cu o consecvenţă uluitoare să le-o arătăm domnilor deputaţi, senatori, preşedinţi de partide politice şi tuturor celor care alcătuiesc o infectă şleahtă a vieţuitoarelor lipsite de bun simţ. Mă gândesc cu groază la viitorul celor care încă mai ştiu să salute, să respecte şi aibă un dram de modestie. Vor veni la oraş şi se vor transforma la rândul lor în ridicole marionete mânate de instincte animalice. Vor trăi doar pentru a-i slugări pe cei care au fost şmecheri, deşi nu ştiu conjuga verbul „a fi”, care au furat, deşi nu ştiu rezolva o ecuaţie de gradul doi şi pe cei care ,repet, merg în cap şi judecă cu picioarele. Mă înfioară faptul că vor da bineţe doar funcţionarilor de la ghişee (şi asta doar pentru a obţine un document mai repede) şi şefului (pentru a nu-şi pierde locul de muncă). Nu trebuie să acuzăm doar clasa politică. Şi noi avem o mare parte de vină. Din naivitate sau comoditate am lăsat am lăsat o gloată de primate, care obţin bacalaureatul la 30 de ani, să se caţere în funcţii la care noi doar visăm. Or, o maimuţă care ajunge în curmal începe să-ţi arunce fructe în cap. Deci, într-o oarecare măsură merităm bobârnacele şi aroganţa celor care ajung în acest mod în fruntea ierarhiei. Cineva spunea că doar criteriul valoric este cel care marchează drumul în viaţă. Am renunţat, văzând multe cazuri de cimpanzei urbanizaţi, că este adevărat. Cel puţin nu în jungla orăşenilor. Conchid că nu doar veşnicia s-a născut la sat, ci şi bunul simţ. Ar fi păcat să dispară şi de aici.
Raimond Petruţ
