Nu s-au schimbat nici metodele de a băga oameni la puşcărie – prin intimidare, prin violenţă, prin şantaj. Cătuşele sunt zornăite la toaletă, aşa cum erau şi înainte de 1989. Au rămas şi ameninţările cu privire la dezvăluirea unor amănunte din viaţa privată. Telefoanele sunt ascultate chiar mai mult acum, decât atunci. Acum sunt folosite împotriva ta şi reţete despre sarmale, sfaturi medicale, şi schimbatul de scutece. Gunoaiele care nenorocesc vieţi pentru că au structuri de viermi s-au adaptat. Nu mai luptă numai pentru un portbagaj plin. Am învăţat că nu are rost să te implici în lupta dintre comunişti, azi activişti de partid, şi securişti. Prefer, de Crăciun, să fac prăjituri, decât să mai cobor în gunoiul fermentat de unde se adapă şi unii, şi alţii. Peste alţi 20 de ani, după o altă Revoluţie, voi avea confirmarea că am ales bine. Banii lor, mizele lor, ascensiunea lor politică, guşele lor, croncănitul lor, golănia unora şi asigurările de bine ale altora, neasumate, spuse doar “pe surse”, au aceeaşi valoare. Nu există “ei, care sunt buni”, şi “ceilalţi, care sunt răi”. Mint şi fură la fel, dacă nu ei, atunci cei cu care stau la masă. În condiţiile astea, când vezi variantele, descoperi viaţă acolo unde e. Şi nu e deloc viaţă în zilele în care se votează, de exemplu, sau în campaniile electorale. Ninge, sunt tablouri cu ramuri îngheţate şi noi vorbim de mortăciuni, cine – unde candidează, cine pe cine “face”, cine despre cine “a zis” (sau “a declarat”, cum aş fi ales acum ceva vreme). Vorbim despre feţe de cauciuc, inexpresive, dospite la televizor, care spun că oferă când, de fapt, nu numai că nu cer, ci iau, pur şi simplu, fără să întrebe. Am văzut că prieteni sunt cei care fac, nu cei care spun că ne sunt alături, la fel, “pe surse”. Încep colindele.
Memoranda Onac
20 de ani de la ce-o fi fost 1989 nu au fost suficienţi pentru ca astăzi să putem vorbi despre altceva, nu despre aceeaşi bătălie între comunişti (activiştii de partid) şi securişti. Nu ştiu dacă vremea asta a trecut fără rost. Revoluţia nu i-a făcut pe unii să înţeleagă faptul că prin minciuni şi turnătorii obţin doar victorii de moment. Din punctul ăsta de vedere, 1989 a fost degeaba. Şi la 17, şi la 18, şi la 20 de ani de atunci, unii au turnat şi au minţit, băgând în puşcărie nevinovaţi. Aceiaşi care prelucrau dosare înainte, le prelucrează şi acum.
