Furia naturii ce s-a abatut saptamânile trecute asupra regiunii de nord a tarii noastre m-a facut sa realizez, înca o data, cât de neputincios este omul în fata naturii dezlantuite. Nu ne ramâne decât sa întelegem cât suntem de mici si de incapabili de a schimba cursul naturii. Acest trist episod, ce s-a derulat în fata noastra saptamânile trecute, a lasat din nou un gust amar, sute de oameni fara case si agoniseala de o viata. Ne-a fost dat sa vedem batrâni necajiti, plângând în hohote, care, dupa o viata de munca asidua nu au ramas cu nimic, fiind nevoiti sa plece si sa priveasca din departare cum apa le distruge gospodariile. Animale moarte, masini distruse, ziduri darâmate, case maturate de pe fata pamântului si vieti distruse – asta au lasat în urma lor apele, care s-au abatut asupra regiunii de nord a tarii. Nici nu au început bine buletinele de stiri sa relateze subiectul cu pricina, când în minte-mi reveneau imaginile dezastrului de la Târlisua, petrecut în urma cu doi ani. Niciodata în viata mea nu vazusem un peisaj mai dezolant si oameni atâta de plânsi. La fel ca si acum doi ani la Târlisua, presedintele Basescu nu a întârziat sa apara în zonele afectate. Din pacate prezenta sa nu îi încalzeste cu nimic pe acesti oameni de-a dreptul batuti de soarta. Cui îi mai pasa de presedintele tarii, când absolut tot ce aveau pe lume a fost maturat de ape? Cine mai are chef sa asculte promisiuni desarte? Nu pot sa uit când acum doi ani de zile, la câteva zile de la dezastru, presedintele a aterizat la Târlisua unde, dupa evaluarea pagubelor, din elicopter a trecut rânjind la împartit autografe sinistratilor. Cum a fost posibil un asemenea gest, când satenii înca îsi numarau mortii?! Din nefericire potopul ce s-a abatut recent asupra regiunii de nord a facut iar victime omenesti, iar pagubele materiale sunt considerabil mai mari decât cele de la Târlisua. Apele deja s-au retras, iar Basescu si-a executat deja vizita de rigoare. Ramâne doar de vazut cât de repede li se va oferi acestor oameni un acoperis deasupra capului. În toata tara se strâng donatii de toate felurile, începând de la alimente, haine, bani si materiale de constructii. Sper, ca de aceasta data lucrurile se vor misca ceva mai repede, iar sinistratii nu vor fi nevoiti sa intre în iarna în celebrele module. De asemenea, sper ca banii care se vor strânge de la respectabile institutii vor ajunge la sinistrati si nu altundeva.
Din pacate catastrofele de diferite feluri lovesc tot mai des tarisoara noastra, iar nimeni nu pare sa-si mai amintesca vremurile, când inundatia era o catastrofa care se întâmpla odata la câtiva zeci de ani.
Iulia Balazs
