De câțiva ani buni, un bistrițean se chinuie să obțină de la Primăria Bistrița două certificate de urbanism, unul pentru supraetajarea unui imobil de la P+1E, la P+2E, pe str. George Enescu, iar un altul pentru construirea unui imobil în regim de înălțime P+4E+ER, pe str. Sergiu Celibidache. Municipalitatea efectiv își bate joc de om și găsește tot felul de motive doar ca acesta să nu ajungă la următoarea etapă, de solicitare a unei autorizații de construire. Cuiul din coastele bistrițeanului este nimeni alta decât arhitecta șefă a municipalității, Monica Pop, a căreia casă se află vizavi de terenul pe care omul vrea să construiască imobilul cu 4 etaje. De ce? În momentul în care în vizavi s-ar construi un bloc, automat traficul s-ar aglomera puțin, și astfel ar ieși la iveală faptul că șefa de la urbanism nu a respectat PUZ-ul întocmit în 1997 pentru zona respectivă, fiindcă a ocupat câțiva metri din suprafața destinată străzii.
Suprafețele de teren pe care ar urma să se construiască blocul cu 4 etaje și unul retras se află în subzona M1 (subzona mixtă), conform PUG și Regulamentului de Urbanism Local al municipiului Bistrița.
În astfel de subzone ale municipiului, așa cum arată cele două documente de căpătâi din urbanism, pot fi construite imobile cu 4 etaje, pe suprafața minimă de 1000 mp.
Zona mixtă se compune din următoarele subzone funcţionale:
M1 – subzona mixtă situată în afara limitelor zonei protejate cu regim de înălţime de maxim P+4 niveluri (instituţii și servicii publice de interes general)
M1a – subzona mixtă situată în afara zonei protejate cu regim de înălţime de maxim P+2 niveluri
M2 – subzona mixtă ce cuprinde instituţii, servicii de interes general şi echipamente publice, activităţi productive nepoluante şi locuinţe cu înălţime maximă P+4 niveluri
Zonele mixte se caracterizează printr-o mare flexibilitate în acceptarea diferitelor funcţiuni de interes general şi public, formând în mod continuu linearităţi comerciale şi de servicii de-a lungul arterelor principale.
Totodată, zona mixtă prelungeşte zona centrală şi conturează un sistem polinuclear de centre de interes local ale municipiului Bistriţa. Zona este constituită din instituţii, servicii şi echipamente publice, servicii de interes general (servicii manageriale, tehnice, profesionale, sociale, colective şi personale, comerţ, hoteluri, restaurante, recreere), mici activităţi productiv manufacturiere şi locuinţe.
ARTICOLUL 1 – UTILIZĂRI ADMISE Sunt admise următoarele utilizări:
M1 + M2 + M1a
– instituţii, servicii şi echipamente publice de nivel supramunicipal, municipal, de sector şi de cartier;
– sedii ale unor companii şi firme, servicii pentru întreprinderi, proiectare, cercetare, expertizare, consultanţă în diferite domenii şi alte servicii profesionale;
– servicii sociale, colective şi personale;
– sedii ale unor organizaţii politice, profesionale etc.;
– lăcaşuri de cult; – comerţ cu amănuntul;
– activităţi manufacturiere; – depozitare mic-gros;
– hoteluri, agenţii de turism; – restaurante, baruri, cofetării, cafenele etc.;
– sport şi recreere în spaţii acoperite;
– parcaje la sol şi multietajate;
– spaţii libere pietonale, pasaje pietonale acoperite;
– spaţii plantate – scuaruri;
– locuinţe cu partiu obişnuit (n. r. – compartimentare obișnuită, apartamente);
– locuinţe cu partiu special care includ spaţii pentru profesiuni liberale.
– amenajări peisagere, spaţii de belvedere, mobilier urban specific;
De noaptea minții! Supraetajarea unei clădiri existente, egală cu a construi de la zero
Pentru supraetajarea imobilului care are regim de înălțime P+1 (care are o suprafață de circa 190 mp și este construit pe un teren de 497 mp), astfel încât să ajungă la P+2, prima solicitare a fost depusă în 2019, de către unul dintre cei trei proprietari ai terenului pe care se află construcția. Municipalitatea dă undă verde, însă persoana care a cerut certificatul de urbanism nu cere imediat și o autorizație de construire, astfel încât după un an a expirat valabilitatea documentului.
Dar, că să vedeți cu câtă seriozitate a fost tratată problema, în certificatul de urbanism respectiv apare o mențiune ciudată: imobilul apare încadrat în UTR 17 – subzona L2, deși acesta se află în M1.
După ce a trecut pandemia, vine cu o solicitare similară un alt bistrițean, care are planuri pe termen mai lung pentru dezvoltarea zonei din imediata apropiere a imobilului cu un etaj. Astfel, în 2022, Patrick Hădărău cere municipalității eliberarea unui certificat de urbanism pentru modificarea, extinderea și supraetajarea clădirii de pe George Enescu, de la P+1 la P+2E+ER. Omul se izbește de un nou refuz. De ce? Fiindcă onor municipalitatea, prin Serviciul Urbanism tratează situația ca și cum pe terenul pe care există imobilul cu un etaj s-ar construi un altul nou în loc.
Bineînțeles, omul a solicitat clarificări. După ce i se înșiră ce se poate și ce nu se poate poate construi în subzona M1, în răspunsul dat municipalitatea precizează că lotul minim construibil trebuie să aibă o suprafață de 1000 mp. Asta, în condițiile în care, așa cum am precizat imobilul cu un etaj deja există!!!
“Având în vedere cele de mai sus li modul de amplasare a construcţiei C1 pe parcelă, pentru a putea soluționa cu responsabilitate cererea dumneavoastră și în spiritul legii, vă rugăm să detaliați solicitarea dumneavoastră, în vederea încadrării în reglementările PUG al municipiului Bistrița aprobat prin HCL nr. 136/2013, prelungit cu HCL nr. 184/2018 – subzona M1 în ceea ce privește modul de amplasare pe parcelă și retrageri”, se mai menționează în răspunsul municipalității.
Deci municipalitatea cere clarificări asupra modului de amplasare pe parcelă și retrageri cu privire la o construcție existentă și pentru care un investitor cere un etaj în plus, fără să modifice amprenta la sol.
În vara anului trecut, Patrick Hădărău a depus o nouă solicitare pentru eliberarea unui certificat de urbanism pentru supraetajarea clădirii, dar se izbește de un nou refuz.
Se pot construi locuințe cu 4 etaje, dar nu colective?
În 2022, Patrick Hădărău a depus la Primăria Bistrița încă o solicitare pentru construirea unui imobil cu 4 etaje, pe un teren de aproape 1.500 mp pe str. Sergiu Celibidache, teren care se află in imediata apropiere cu cel de pe str. George Enescu. Surpriză însă: certificatul de urbanism este primit cu refuz.
Când cere lămuriri de la primărie, răspunsul primit este mai multe decât ciudat.
“La Secțiunea II: Condiții de amplasare, echipare și configurare a clădirilor, articolul 4 (n. r. – din RLU) – caracteristici ale parcelelor (…) este menționat că pentru subzone M1 – se consider construibile parcelele care au minim 1000 mp.
Astfel la articolul 4 nu se specifică pentru ce tipuri de construcții care sunt permise în subzona M1 este necesar ca dimensiunea parcelei să fie de 1.000 mp, reglementarea fiind una generală pentru toate tipurile de construcții care sunt permise în subzona M1. (…)
Cât despre condiţiile de construibilitate a parcelelor aferent cap. 1.4.1 din PUG mun. Bistrița, acestea sunt reglementări generale, specifice zonei de locuire L, unde apare și sintagma de, locuințe colective, în zona mixtă fiind menționate doar locuințe chiar dacă, regimul de înălțime permis este de P+4 niveluri, cu o înălțime maximă admisă de 15 metri. Zona mixtă, conform PUG mun. Bistrița «se caracterizează printr-o mare flexibilitate în acceptarea diferitelor funcțiuni de interes general și public, formând în mod continuu linearități comerciale și de servicii de-a lungul arterelor principale. Totodată, zona mixtă prelungește zona centrală și conturează un sistem polinuclear de centre de interes local ale municipiului Bistrița.
Zona este constituită din instituții, servicii și echipamente publice, servicii de interes general (servicii manageriale, tehnice, profesionale, sociale, colective și personale, comerț, restaurante, recreere), mici activități productiv manufacturiere și locuințe»”, se arată în răspunsul municipalității, document semnat de primarul Ioan Turc și arhitectul șef Monica Pop.
Ceea ce i se răspunde lui Hădărău este practic o frecție la un picior de lemn, fiindcă dacă atunci când vorbim de o clădire cu 4 etaje, fie și cu o singură scară (acces in imobil) în care se află locuințe, deci apartamente, tot de locuințe colective vorbim. Că până la urmă, nu e nimeni atât de nebun să-și facă o casă cu camerele înșirate pe 4 etaje. În al doilea rând în zona străzilor George Enescu, Sergiu Celibidache, Compozitorilor, încadrată în subzona M1, există locuințe (fie ele doar cu un etaj) așa că nu poți pretinde doar “instituții, servicii și echipamente publice, servicii de interes general (servicii manageriale, tehnice, profesionale, sociale, colective și personale, comerț, restaurante, recreere), mici activități productiv manufacturiere și locuințe”. Că cineva dorește să construiască la parterul unui imobil cu 2,3 sau 4 etaje un spațiu comercial, de birouri sau destinat unor activități manufacturiere, poate să facă asta fiindcă îi permit prevederile PUG și RLU. Nu scrie nicăieri că este și obligatoriu.
“Zeița” Monicuța a cam călcat pe bec! Păi se poate doamna șefă?
De ce se i se refuză lui Hădărău constant eliberarea CU și pentru blocul cu 4 etaje de pe Sergiu Celibidache? Pentru că nu îi convine se pare doamnei arhitect șef. Și asta fiindcă în momentul în care ar fi realizat imobilul, clar și traficul ar fi unul mult mai intens, iar strada este prevăzută a avea o lățime cam de 9 metri. Dar ce să vezi?! Jumătate din lățimea prevăzută, mai precis 4 metri e ocupată de proprietatea Monicăi Pop. Deși atunci când a primit autorizația de construire, prin documentul respectiv se obliga să cedeze din terenul proprietate o suprafață de teren lată de 4 metri, conform unui PUZ aprobat în 1996 de Consiliul Local Bistrița. Și dacă arhitecta șefă și-a permis să nu respecte cerințele, la fel au făcut și vecinii din lateral.
Numai că PUZ-ul este ținut la secret! În momentul în care Patrick Hădărău a solicitat municipalității să îi elibereze o copie conformă cu originalul, i s-a răspuns că “documentele solicitate de dvs. nu au fost identificate în arhiva instituției”. Pai dacă un astfel de document important, care de altfel a fost asimilat în PUG-urile întocmite de după 1996, nu există, cineva ar trebui să răspundă pentru neglijență și distrugere de înscrisuri oficiale. Dacă documentul există și nu se vrea a fi făcut public, atunci vorbim de un abuz în toată regula, fiindcă unui cetățean îi este blocat accesul de documente și informații publice.
