Am văzut zilele trecute ceea ce s-a întâmplat în Moldova de peste Prut, în Basarabia. Moldova de peste Prut…Basarabia… sună ciudat… Mie mi se pare ciudat să ne exprimăm astfel, fiind de fapt vorba de o bucată ruptă din trupul ţării, în fond şi la urma urmei. Nu mai contează în acest caz nici măcar anul în care a fost sfârtecată partea de peste Prut de la ţara mamă. Până la urmă vorbim de un ţinut românesc. Acolo trăiesc români.
Mă doare, însă, foarte tare faptul că unii dintre ei, şi mă refer aici la cei care astăzi au ajuns să conducă acest teritoriu, s-au imbecilizat atât de tare, încât trag spre Moscova şi nu spre Bucureşti. Comunismul este dragostea lor dintâi, după care pot ascunde bine beţia Puterii. Cetăţenii de rând ai Basarabiei sunt şi ei împărţiţi în tabere – cei mai bătrâni au crescut odată cu secera şi ciocanul şi altceva nu cunosc, iar cei mai tineri abia acum se trezesc la realitate şi vor o altă viaţă, mai bună, mai liberă.
Îmi aduc aminte că, imediat după 1990, mulţi dintre români de dincoace, dar şi de dincolo de Prut, şi-au dorit revenirea Basarabiei acasă. Autorităţile române de atunci au spus, speriate, că nu este momentul. Poate aveau dreptate în acele clipe, iar răbdarea nu strică nimănui. Doar că, răstimp de 20 de ani, nu au făcut mai nimic, în afară de a mângâia pe creştet autorităţile moldovene atunci când acestea începeau să mârâie când li se părea că românii de ambele părţi se apropie prea mult.
Acum Voronin a vrut să readucă pe prima scenă comunismul. Pentru că tinerii s-au opus, a ridicat mâna asupra lor. Apoi a aruncat vina asupra României. Autorităţile de la Bucureşti au scâncit încă o dată, cuminte, că doar facem parte din UE şi trebuie să cerem aprobare pentru orice vorbă. Doar că UE s-a arătat în toată această problemă relativ dezinteresată şi ne lasă să ne descurcăm, ca de fiecare dată, singuri. Şi ar trebui să facem ceva, nu pentru noi, nu pentru ei, ci pentru urmaşii noştri.
Liana Mureşan
Liana Mureşan
