Marilena Someşan a fost trimisă în judecată de procurori, luna trecută, sub acuzaţia de luare de mită. Angajata APIA ar fi luat 600 lei mită pentru aprobarea unor dosare în vederea obţinerii de subvenţii în agricultură. Marilena Someşan este cea care a lucrat în directa subordine a Liviei Vlad – fostă şefă a Serviciului MS-IT din cadrul APIA, şi aceasta fiind urmărită penal de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Toată tărăşenia se învârte pe lângă nişte contracte de închiriere a unor păşuni din proprietatea comunelor Telciu şi Nimigea, încheiate în 2008. Doi dintre fermierii care au încheiat astfel de contracte au denunţat-o la DNA, în 2010, pe Marilena Someşan, întrucât aceasta le-ar fi dat de înţeles că nu îşi vor încasa subvenţiile cuvenite dacă nu vor „cotiza” cum trebuie şi unde trebuie. De la aceste denunţuri a plecat ancheta care în final a dus-o pe angajata APIA în faţa judecătorilor.
„În calitate de funcţionar public la APIA – Centrul Judeţean Bistriţa-Năsăud, în cursul anului 2010, a primit de la trei persoane, câte 200 lei, în vederea aprobării punerii în plată şi procesării cererilor de acordare de subvenţii în agricultură”, se arăta într-un comunicat al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dat publicităţii la începutul lunii septembrie.
Suma pe care angajata APIA ar fi luat-o drept mită – 600 lei – este una mică, fiindcă probabil atât au putut dovedi anchetatorii. Privită din alt unghi, păţania Marilenei Someşan arată în mod clar doar vârful icebergului a ceea ce se întâmplă în sânul acestei instituţii. În luna iunie, trei funcţionari din cadrul APIA BN au fost ridicaţi de procurori şi duşi la audieri, după ce, în urma unor percheziţii în birourile acestora s-au găsit diverse sume de bani şi caş de la stână.
Gazeta de Bistriţa vă prezintă, în exclusivitate date din rechizitoriul întocmit de procurori, din care reiese cum a acţionat angajata APIA cu doi dintre fermierii bistriţeni care avea dosare pentru încasare de subvenţii, dosare instrumentate chiar de aceasta. Evident, Marilena Someşan este doar o piesă dintr-un puzzle, fiindcă în mod cert nu este un caz singular în APIA. Este doar cazul care a fost scos la iveală de nişte fermieri nemulţumiţi să îşi împartă subvenţiile cu persoane care sunt plătite de statul român cu salarii foarte bune în comparaţie cu alţi bugetari.
Primul denunţ a dus la audierea administraţiei locale din Telciu
Conform rechizitoriului întocmit de procurori, în anul 2010, în lunile iunie şi septembrie, au fost formulate două denunţuri împotriva Marilenei Someşan, la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj.
„În primul dintre ele, denunţătorul a arătat faptul că în decursul anului 2010, primarul comunei T., XXXXX, i-a solicitat lui şi altor fermieri care aveau contracte de închiriere a unor suprafeţe de teren (păşune) cu Primăria comunei T. să plătească, cu titlu de mită câte 50 de euro/hectare, deoarece în caz contrar li se vor rezilia contractele de închiriere. Deoarece nu a fost de acord, primarul a dispus rezilierea contractelor de închiriere pentru păşunile alpine, suprafeţele de teren fiind închiriate ulterior de Primăria comunei T. Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi caprine B.”, se arată în rechizitoriul întocmit de procurori.
Acest denunţ i-a adus în faţa procurorilor DNA, în 2012, cu puţin timp înainte de a debuta campania pentru alegerile locale, pe primarul comunei Telciu, Sever Mureşan, pe viceprimarul Ioan Bumbu, dar şi pe 14 consilieri locali care au dat cu subsemnatul pentru a lămuri aspectele reclamate de denunţător.
La acea vreme, mulţi localnici din Telciu susţineau şi faptul că păşunile montane ar fi fost împărţite de administraţia locală după ureche şi nu au fost închiriate prin licitaţie.
După ce a fost audiat de procurorii DNA, Sever Mureşan, primarul comunei Telciu, declara pentru Gazeta de Bistriţa că este nevinovat întrucât contractele de închiriere a păşunilor au fost reziliate prin hotărâre a Consiliului local. Totodată, edilul preciza că el a fost foarte intrigat de destinaţia pe care au luat-o banii încasaţi de crescători de la APIA, fiindcă nu au fost folosiţi unde trebuie şi ca urmare a atras atenţia la momentul potrivit autorităţilor judeţene, inclusiv Instituţiei Prefectului.
„Este un dosar care a început în 2010, dar ceea ce a apărut în presă nu este real legat de acuzaţii de şantaj şi mită, fiindcă noi când am fost la declaraţii nu s-a discutat despre aşa ceva, eventual tangenţial. S-a discutat despre rezilierea contractelor, despre motivele care au stat la baza rezilierilor, la actele adiţionale care au fost încheiate la contracte… lucruri de genul acesta. Este posibil să mai fie discuţii şi în viitor, pentru că acum au fost nişte cercetări preliminarii în ceea ce priveşte consiliul local şi primăria. Cine a făcut plângere nu aş şti să vă spun, fiindcă nu mi s-a transmis aşa ceva, dar au fost chemaţi la audieri toţi consilierii locali, primarul, viceprimarul, secretarul şi contabilul. Noi am atras atenţia de acum câţiva ani. Dacă vă aduceţi aminte despre chestia asta cu păşunile, am înştiinţat şi Prefectura, plus un beneficiar al unui contract de închiriere, atunci am atras atenţia că sumele nu sunt utilizate aşa cum trebuie. S-au făcut controale la păşuni în zona alpină. Au fost foarte multe sesizări din partea cetăţenilor. Povestea este destul de lungă fiindcă ea se desfăşoară pe perioadă de patru ani. Din 2008 sunt aceste contracte şi eu am atras atenţia că destinaţia banilor e una şi ei se folosesc în altă parte. Noi am încercat să aducem banii la comună şi să încercăm să-i întrebăm pe oameni ce fac de fapt cu banii respectivi. Şi nu eu, ci Consiliul local, fiindcă toate comisiile de verificare au fost compuse din membrii consiliului. Se pare că nimeni nu ştie ce se întâmplă cu banii, noi avem adrese din partea APIA că de fapt ei nu controlează destinaţia banilor, pentru că ei doar dau banii şi nu au competenţe de verificare asupra a ceea ce se întâmplă cu ei după aceea. Dânşii au spus că noi avem şansa de a controla şi noi asta am făcut, fiindcă am văzut că nu se face ceea ce ar trebui să se facă. Ca urmare am reziliat contractele. Poate că am greşit. A fost atacată hotărârea noastră în instanţa de contencios, s-a pierdut şi contractele s-au derulat mai departe. Probabil că nici noi nu avem dreptul de a controla, cel puţin asta este opinia domnilor procurori, că noi nu avem nicio cădere ce se întâmplă cu sumele atribuite. Dar trebuie să reţinem că sunt nişte sume atribuite pentru nişte păşuni ale comunei Telciu, proprietatea din domeniul public al comunei. Atunci, să ni se spună şi nouă să stăm liniştiţi, nu mai dăm bani pe ele, să facă ce or şti cu banii ăştia, banii să se ducă în vânt şi pe urmă să ne plângem iar peste un an sau doi că nimeni nu bagă bani în agricultură”, declara în aprilie 2012, pentru Gazeta de Bistriţa, primarul Sever Mureşan.
Tergiversa dosarele ca să primească bani
Revenind la denunţuri, în cel de-al doilea, formulat în septembrie 2010, denunţătorul relatează procurorilor că Marilena Someşan, referent superior în cadrul APIA BN, a primit de la el în cursul anului 2009, sume de bani cuprinse între 50 şi 200 lei pentru a-i rezolva anumite probleme legate de dosarele depuse de el la această instituţie pentru obţinerea de subvenţii.
„Din acelaşi denunţ a rezultat că la data de 22.09.2010, S.V. (n.r. – martorul denunţător) împreună cu P.G. şi G.V. (n.r. – suspecţi în dosarul de cercetare penală) s-au deplasat la sediul APIA Bistriţa-Năsăud unde, în urma unei discuţii cu S.M. (n. r. – Someşan Marilena) în legătură ci dosarele depuse de ei pentru obţinerea de subvenţii şi problemele legate de neintroducerea la plată a dosarelor, i-au remis acesteia suma totală de 600 lei (câte 200 lei fiecare)”, se arată în rechizitoriu.
După audierile martorilor, procurorii au ajuns la concluzia că Marilena Someşan „obişnuia să tergiverseze soluţionarea dosarelor invocând tot felul de probleme şi purtând cetăţenii pe drumuri. Din această atitudine atât ei, cât şi alţi cetăţeni au dedus că aştepta ca, pentru îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu, să i se ofere bani sau alte foloase.
Unul dintre martori a declarat că „de fiecare dată când a mers la sediul agenţiei, inculpata S.M. i-a pretins diverse sume de bani, cel puţin 50 lei de fiecare dată, sau să îi plătească masa la un restaurant, în schimbul primirii şi soluţionării cererilor”.
„În 2010, suspecţii (n. r. – P.G. şi G.V.) au susţinut că inculpata S.M. i-a „plimbat” de multe ori pentru a depune acte la dosar, iar martorul XXXXX a susţinut că în 8 rânduri i s-ar fi respins cererea de acordare de subvenţii.
Suspecţii au susţinut că, în acel an, directorul APIA de la acea vreme (n. r. – Emil Scurtu) a venit în comuna T. şi cu ocazia unei adunări populare a spus că de fapt banii de pe subvenţii se cuvin în totalitate comunităţii şi că în acelaşi timp, în comună se desfăşura campania electorală a alegerilor locale.
Urmare a acestei adunări, primarul şi consilierii locali au hotărât ca un procent de 30% din subvenţiile încasate să le cedeze primăriei. În această situaţie erau 13 persoane, care însă nu au fost de acord. În aceste condiţii, s-a emis Hotărârea nr. 30/2010 a Consiliului Local T. prin care s-au reziliat contractele de închiriere a păşunilor proprietatea publică a comunei pe cale administrativă. La scurt timp, s-au emis şi hotărârile 31 şi 32 din 2010, prin care Consiliul local a închiriat aceleaşi păşuni unei alte societăţi care trebuia să vireze toate subvenţiile încasate în contul primăriei.
Hotărârea 30/2010 a fost atacată la secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, ocazie cu care s-a solicitat suspendarea provizorie a acelei hotărâri. Tribunalul a admis cererea şi a dispus suspendarea hotărârii până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei.
Această hotărâre de suspendare a fost depusă la APIA în cursul anului 2010, până în luna septembrie.
Suspecţii au arătat că între directorul APIA şi primarul comunei era o relaţie apropiată de colaborare şi că prin intermediul inculpatei S.M., directorul APIA îi comunica primarului ce acte se solicită pentru aprobarea dosarelor, acte pe care trebuia să le elibereze primăria”, se arată în rechizitoriu.
Conform documentului citat, pe data de 22 septembrie, Marilena Someşan i-a chemat la biroul APIA atât pe denunţător, cât şi pe cei doi suspecţi, dar şi pe alte persoane aflate în aceeaşi situaţie pentru a discuta probleme legate de soluţionarea dosarelor de subvenţii, ocazie cu care femeia i-a informat că până la finalizarea procesului, conform procedurilor, trebuie să le scadă respectivele suprafeţe care le-au fost retrase şi concesionate de administraţia locală altor persoane.
„Grosul” i-a adus procurorii pe cap
Cum nu s-a ajuns la un acord şi oamenii riscau ca dosarele să nu le intre în plată, Marilena Someşan a pus degetul pe rană.
„Tot atunci, inculpata S.M. le-ar fi spus celor trei cât şi celorlalte persoane care erau în situaţia lor că, dacă rezolva să pună în plată dosarele, discutând cu primarii (n. r. – în ecuaţie intră şi Primăria Nimigea, unde şi acolo au fost reziliate nişte contracte de concesiune a păşunilor proprietatea publică a comunei) şi cu directorul APIA să nu mai cedeze 30% primăriilor urmează ca persoanele solicitante să-i remită câte 10.000 lei fiecare, martorului XXXXX i-a amintit că trebuie să rezolve şi documentaţia referitoare la suprafeţele de teren închiriate din comuna N., deducându-se că acesta trebuie să-i dea dublul sumei”, se arată în rechizitoriul întocmit de procurori.
Până la rezolvarea situaţiei, cei trei au decis la acel moment să îi dea Marilenei Someşan o mică atenţie în bani, câte 200 lei fiecare, episod care ar fi avut loc în curtea Agenţiei de Plăţi.
„Martorul XXXXX a declarat că după ce i-au dat banii au rugat-o pe inculpată să îi ajute să obţină subvenţiile şi să pună în plată cererile, iar ea le-a promis că va rezolva problemele. (…) Martorul XXXXX a explicat că suma de 200 lei au dat-o doar pentru preluarea dosarelor, urmând ca, în baza înţelegerii cu S.M., după ce ar fi „intrat în plată” să-i dea „grosul”. Acest „gros” reprezenta, în ceea ce îl privea pe el, suma de 200 milioane lei vechi, iar pentru ceilalţi doi, câte 100 milioane lei vechi fiecare. Era exclus să nu-i dea „grosul” întrucât plata subvenţiilor se făcea eşalonat şi putea oricând să întrerupă plata acestora”, se mai arată în documentul citat.
Procurorii au concluzionat că Marilena Someşan a comis infracţiunea de luare de mită în formă continuată, acuzaţie pentru care, spun aceştia, există probele necesare. În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi suspecţi din dosarul de cercetare penală, cauza a fost clasată deoarece fapta comisă – darea de mită – a fost denunţată chiar de ei „înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat”, astfel că s-au ales cu câte o amendă a câte 200 lei fiecare.
