Săptămâna trecută, Gazeta de Bistriţa a prezentat cazul unei bătrâne care are nevoie de asistenţă socială. Echipa de asistenţi nu s – a prezentat la domiciliul femeii, astfel că ne- am pus în gând să continuăm investigaţia.

În cele ce urmează ne propunem evaluarea calităţii vieţii doamnei Olga Kavalchuc, în contextul unei birocraţii mult prea stufoase la nivelul comunităţi bistriţene, pe baza unei anchete proprii şi a unui studiu de caz.

Asistenţa socială din Primăria Bistriţa

Rezolvarea cazurilor de asistenţă sociala în Bistriţa durează de la câteva zile, până la 30 de zile maxim, în funcţie de gravitatea şi urgenţa cazului respectiv – de la data depunerii cererii de asistenţă, până la întocmirea unei comisii de anchetare la domiciliu.Persoanele vârstnice primesc ajutor gratuit dacă-l solicită.

Sute de pensionari au nevoie de asistenţă socială, însă numărul celor care beneficiază efectiv este foarte scăzut.
Un asistent social din Bistriţa rezolvă, potrivit reprezentanţilor acestui serviciu lor, şapte cazuri pe zi.
Numărul solicitărilor este foarte mare la nivel local, şi aproape toţi beneficiază de un ajutor, însă timpul de soluţionare a anchetei durează poate prea mult uneori.
Cele mai multe persoane învârstă nu cunosc faptul că pot primi gratuit îngrijiri şi asistenţă socială la domiciliu sau în centre speciale.
Direcţia de asistenţă socială din primărie şi organizaţiile neguvernamentale pot oferi sprijin – de la o masă caldă până la cumpărături zilnice şi menaj complet – persoanelor în etate.
Lucrul cel mai grav este că nu a fost făcută o campanie de informare la nivel naţional.

Uite cererea, nu e cererea

Concluzia tristă la care am ajuns după multe insistenţe, este aceea că Direcţia de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Bistriţa nu are o bază clară cu cererile de asistenţă – sau dacă au aşa ceva, nu vor să o facă publică, cu toate că ar trebui să existe o transparenţă şi aici. În urma unor discuţii telefonice avute cu câteva angajate ale acestui serviciu, şi asta din cauză că şeful, Dragoş Iacob, nu a fost de găsit, am aflat cu stupoare că acea cerere pe care Olga Kavalchuc a înaintat- o către Direcţia de Asistenţă Socială, nu există, aceasta în condiţiile în care solicitarea cu pricina a primit, la depunere, un număr de înregistrare. După ce am menţionat acest lucru s- a întâmplat un fapt des întâlnit în asemenea cazuri, şi anume: nu ni s-a mai răspuns sau au transferat vina către alţii. “Undeva s-a strecurat o eroare”, ni s-a spus.
Ce poate să mai facă un solicitant în aceste condiţii – asta dacă mai află de cele întâmplate? Să aştepte ajutor mai degrabă din partea cunoscuţilor sau a oamenilor cărora le este mila de ei, dacă aceştia există bineînţeles.

Bătrâneţe haine grele

La cei 57 de ani, Olga Kavalchuc se luptă cu o tumoare apărută în urma unei operaţii. Fostă muncitoare la CAP, femeia locuieşte singură, are doar doi căţei care îi mai alină tristeţea acumulată de-a lungul lungilor ani de singurătate.
Apartamentul confort II de la etajul unei case vechi este tot ce a putut agonisi după o viaţă de muncă. Momentan nu dispune de niciun venit, şi totuşi cheltuieşte nu mai puţin de 150 de lei, lunar, pe medicamentele care au ajuns pentru ea o sursă de viaţă la fel de importantă ca hrana.

O masă caldă

Există o campanie naţională de informare a pensionarilor cu privire la viaţa mai liniştită pe care o pot avea dacă se adresează centrelor de zi, însă mediatizarea acestui lucru se afla la un nivel foarte scăzut.

Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin ancheta socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
Aceste nevoi pot fi de natură medicală, socio-medicală, psihoafectivă, iar natura lor se stabileşte pe baza unei grile naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenţă.

O agendă politică mult prea încărcată

Problematica vârstnicilor a fost şi este înscrisă pe agenda publică românească, atât în ceea ce priveşte elaborarea cadrului legislativ, în acord cu prevederile legislaţiei europene, cât şi în ceea ce priveşte elaborarea politicilor publice în domeniul social şi a acţiunilor concrete de reformă socială.
Îmbătrânirea populaţiei reprezintă o problemă socială, întrucât afectează un mare număr de persoane, interesând nu numai populaţia respectivă, ci şi factorii decizionali şi societatea în general, care suportă consecinţele importante.
Fenomenul reclamă acţiuni sociale concrete care să influenţeze o evoluţie în sensul autonomiei şi bunăstării vieţii vârstnicilor, al îmbătrânirii sănătoase, al asigurării unei vieţi de calitate, cu costuri sociale cât mai scăzute.

Veniturile vârstnicilor, îngrijorător de scăzute

Ca pentru marea majoritate a populaţiei, veniturile vârstnicilor, cu toate majorările intervenite, au scăzut îngrijorător, ceea ce nu poate conduce la asigurarea unui trai decent. În plus, există un număr însemnat de persoane vârstnice lipsite de orice surse de venit, total dependente material de descendeţi sau alte rude, în cazul în care aceştia există.

Mihaela Mocanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.